ICCJ. Decizia nr. 1221/2005. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1221/2005
Dosar nr. 6053/2004
Şedinţa publică din 17 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia din 12 septembrie 2003, adoptată în dosarul nr. 1317/P/1998 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus, în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei B.V., pentru infracţiunile de neglijenţă în serviciu, abuz în serviciu şi fals intelectul şi neînceperea urmăririi penale faţă de învinuiţii T.C., T.I. şi T.Şt., pentru instigare la infracţiunile de abuz în serviciu şi fals intelectual.
Împotriva rezoluţiei a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, petentul P.M., solicitând continuarea cercetărilor.
Prin rezoluţia din 28 iulie 2004, în dosarul nr. 2687/II-2-2004 s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulată de P.M., apreciindu-se că soluţia de neîncepere a urmăririi penale emisă în cauză, este legală şi temeinică.
În motivarea acestei rezoluţii s-a reţinut că, prin plângerea formulată la data de 10 octombrie 1998, P.M. a solicitat efectuarea de cercetări penale cu privire la condiţiile şi împrejurările în care notarul public B.V. a eliberat la solicitarea numiţilor T.C., T.I. şi T.Şt., certificatul de moştenitor nr. 89/1998, care i-a produs grave prejudicii materiale şi morale, întrucât în masa succesorală a fost inclusă în mod nelegal şi cota parte indiviză de 5/8 din imobilul proprietatea sa situat în Bucureşti, str. Şoimuş, dobândit prin cumpărare de la defunctul T.B. în cursul anului 1990, în baza unei chitanţe sub semnătură privată întocmită la data de 10 octombrie 1990, între el şi T.B.
Cercetările efectuate în cauză au stabilit că notarul public B.V. a emis certificatul de moştenitor nr. 89 la data de 11 august 1998 în care a menţionat că, cota parte indiviză de 5/8 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, str. Şoimuş, a fost cuprinsă în masa succesorală conform sentinţei civile nr. 5175/1998 a Judecătoriei sector 4 Bucureşti.
În urma partajului voluntar, părţile au vândut drepturile succesorale numitului T.V., deşi, în legătură cu cota de 5/8, prin sentinţa sus-menţionată, au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de introducere în masa succesorală a imobilului în cauză.
Ulterior emiterii certificatului de moştenitor, prin Decizia civilă nr. 1822/2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. 7697/2001 a admis cererea de revizuire formulată de T.I. anulând înscrisul intitulat „chitanţă" datat 10 octombrie 1990 întocmit între T.B., vânzător şi P.M., cumpărător, anulând înscrisul respectiv ca fals.
În aceste condiţii, s-a apreciat că P.M. nu a fost vătămat în drepturile sale prin introducerea în masa succesorală a cotei de 5/8 din imobil, nefiind proprietar, motiv pentru care în mod corect s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei B.V., pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu.
În urma suplimentării probatoriului de către procuror, în cursul urmăririi penale, s-a stabilit că defunctul T.B., a fost, la data decesului, proprietarul unei cote indivize de 5/8 din imobilului situat în Bucureşti, str. Şoimuş, cotă ce i-a revenit în urma decesului primei sale soţii T.M.
S-a reţinut în aceste condiţii că includerea în masa succesorală a cotei de 5/8 de către B.V., se suprapune unei situaţii juridice de fapt, reale, care justifică dreptul moştenitorilor în cauză, astfel încât nefiind realizată urmarea cerută de lege pentru existenţa infracţiunii, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), soluţia de neîncepere a urmăriri penale dispusă în cauză este corectă.
Nefiind stabilite date sau indicii în cursul cercetărilor, că B.V. ar fi urmărit alterarea certificatului de moştenitor prin înscrierea unor date necorespunzătoare, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale, întrucât nu au fost lezate drepturile moştenitorilor şi nici calitatea acestora.
În mod corect, în aceste condiţii, s-a dispus şi neînceperea urmăririi penale faţă de T.C., T.I. şi T.Şt., reclamaţi de către P.M., pentru instigarea notarului public B.V. la săvârşirea infracţiunii e abuz în serviciu şi fals intelectual.
Împotriva rezoluţiei mai sus-menţionate, a formulat plângere P.M., arătând că intimata B.V., în calitate de notar public, a eliberat la solicitarea intimaţilor T.C. şi T.I., certificatul de moştenitor nr. 89/1998, introducând în mod nelegal, în masa succesorală cota de 5/8 din imobilului proprietatea sa situat în Bucureşti, str. Şoimuş, creându-se un prejudiciu petentului.
Prin sentinţa penală nr. 104 din 27 septembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petent împotriva rezoluţiei din 28 iulie 2004 pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. 1317/P/1998.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul P.M., care a solicitat casarea hotărârii atacate iar pe fond, în baza art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei atacate şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare a fondului, la Curtea de Apel Bucureşti.
Recursul nu este fondat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, pe baza actelor aflate la dosar, a respins în mod justificat plângerea formulată de petent, rezoluţia parchetului din data de 28 iulie 2004 dată în dosarul nr. 1317/P/1998, fiind legală şi temeinică.
Aşa cum s-a învederat în motivarea sentinţei atacate şi a rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, din actele dosarului a rezultat că defunctul T.B. a fost proprietarul cotei de 5/8 din imobilul respectiv, cotă ce i-a revenit în urma decesului primei sale soţii, T.M.
În aceste condiţii, nefiind proprietar, P.M. nu a fost vătămat în drepturile sale prin introducerea în masa succesorală a cotei de 5/8 din imobil.
În mod corect s-a concluzionat că includerea în masa succesorală a cotei de 5/8 de către notarul B.V. se suprapune unei situaţii juridice reale, care justifică dreptul moştenitorilor în cauză.
Aşa fiind, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii B.V., T.C., T.I. şi T.Şt., având în vedere că datele înscrise în certificatul de moştenitor sunt reale, astfel că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunilor de neglijenţă în serviciu, abuz în serviciu şi fals intelectual, respectiv instigare la abuz în serviciu şi fals intelectual.
În consecinţă, rezultând că motivele de casare invocate nu sunt întemeiate şi cum alte motive, susceptibile a fi luate în considerare din oficiu, nu se constată urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionar cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul P.M. împotriva sentinţei penale nr. 104 din 27 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1213/2005. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1230/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs → |
|---|
