ICCJ. Decizia nr. 1211/2005. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1211/2005
Dosar nr. 5918/2004
Şedinţa publică din 17 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 627 din 12 august 2004, Tribunalul Cluj a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul M.A. reţinând că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva hotărârii penale pronunţate de tribunal a formulat apel condamnatul care a reiterat motivele arătate în cererea sa, solicitând reaudierea martorului P.V. şi ca urmare a stabilirii corecte a stării de fapt, să se constate că fapta pentru care a fost condamnat a fost săvârşită de mama sa.
Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondat, apelul condamnatului, reţinând că pentru a pronunţa hotărârea de condamnare a revizuientului, respectiv sentinţa penală nr. 512/2003 a Tribunalului Cluj rămasă definitivă prin respingerea recursului inculpatului, instanţa de fond a administrat un probatoriu amplu pe baza căruia şi-a format convingerea că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, faptă pentru care i-a aplicat o pedeapsă corect individualizată, prin recunoaşterea circumstanţelor atenuante în favoarea acestuia.
S-a mai reţinut că cererea de reaudiere a unui martor şi de reapreciere a probelor nu se circumscriu cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva deciziei a declarat recurs revizuientul reiterând susţinerile din cererea de revizuire şi a solicitat casarea hotărârilor atacate şi pe fond achitarea sa, considerându-se nevinovat.
Recursul nu este întemeiat.
Împrejurarea că, pentru dovedirea susţinerilor sale, condamnatul a propus, în revizuire, pe lângă reaudierea unor martori ascultaţi la judecarea cauzei în fond şi audierea unor martori noi, nu poate determina admiterea cererii de revizuire, deoarece prin textul invocat, 394 lit. a) C. proc. pen., se cere ca faptele şi împrejurările învederate să fie noi, iar nu mijloacele de probă, fiind inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obţină o prelungire a probaţiunii pentru fapte şi împrejurări deja recunoscute şi cenzurate de instanţele care au soluţionat cauzele.
Pe de altă parte este de observat că nici dispoziţiile art. 394 lit. d) C. proc. pen., nu sunt aplicabile.
Pentru ca cercetarea abuzivă să constituie temei de revizuire este necesar ca ea să fi fost dovedită în prealabil şi constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, ceea ce în speţă nu este cazul.
De altfel, chiar revizuientul într-o declaraţie a precizat că nu a depus plângere pentru săvârşirea vreunei infracţiuni de către organul de cercetare penală.
Aşa fiind, pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că hotărârile instanţelor de fond şi de apel prin care s-au respins cererea de revizuire şi respectiv apelul declarat de condamnat, sunt corecte astfel că recursul apare, ca nefondat, şi va fi respins, ca atare, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat M.A. împotriva deciziei penale nr. 277 din 28 septembrie 2004 a Curţii de Apel Cluj.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1205/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1213/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
