ICCJ. Decizia nr. 1213/2005. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1213/2005
Dosar nr. 7406/2004
Şedinţa publică din 17 februarie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 163 din 20 septembrie 2004 a Tribunalului Militar Teritorial, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul N.V., cu privire la sentinţa nr. 19/1989 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin sentinţa nr. 19/1989 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti petiţionarul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., şi infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prevăzută de art. 321 C. pen., constând în aceea că la data de 30 octombrie 1988 i-a aplicat victimei I.V., o lovitură cu lama briceagului în regiunea toraco – abdominală, pricinuindu-i leziuni care i-au pus în pericol viaţa şi cu aceeaşi ocazie a proferat injurii şi ameninţări la adresa mai multor călători ce se aflau în mijlocul de transport în comun cu care ei călătoreau.
S-a mai reţinut că, această hotărâre a rămas definitivă, prin Decizia nr. 19 din 29 mai 1989 a fostului Tribunal Suprem, secţia militară din ale cărei considerente reiese că ambele instanţe au avut în vedere eventuala reţinere a circumstanţei atenuantă a scuzei provocării dar care, după analiza materialului probator administrat în cauză, au concluzionat că reţinerea acesteia nu este întemeiată.
În sfârşit, instanţa de fond a reţinut că împrejurarea invocată nu are caracter de noutate, astfel cum cer dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., pe de o parte, iar cererea de revizuire este admisibilă dacă prin împrejurările nou aduse în faţa instanţei se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, ceea ce nu este cazul în speţă, pe de altă parte.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul care, atât prin memoriul depus la dosarul cauzei cât şi oral, prin apărătorul său desemnat din oficiu, a criticat-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând că prin audierea celor cinci martori propuşi de el se va clarifica situaţia de fapt reală, în sensul că va putea fi reţinută în favoarea sa scuza provocării, cu efectul său legal, reducerea pedepsei.
Curtea Militară de Apel, prin Decizia nr. 49 din 22 noiembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul – revizuient N.V., obligându-l pe acesta să plătească statului suma de 1.200.000 lei, cheltuieli judiciare în care se include şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu (200.000 lei) care va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii, condamnatul – revizuient a declarat recurs reiterând motivele formulate la instanţa de apel.
Recursul declarat de condamnat nu este fondat.
Înalta Curte, examinând hotărârile pronunţate în cauză nu constată nici-un motiv care să se ia în considerare din oficiu în recursul condamnatului revizuient.
Instanţele de judecată au constatat corect că împrejurarea de fapt invocată de revizuient ca fiind nouă (starea de provocare în care s-a aflat, fiind chiar el victima unei infracţiuni de tâlhărie) pe care acesta tinde să o dovedească prin alte probatorii (audieri de martori) a fost cunoscută de instanţa de fond şi de instanţele de control judiciar.
În atare situaţie este vorba doar de mijloace de probă noi, în completarea dovezilor deja administrate.
Or, prin revizuire, cale extraordinară de atac, nu este admis să se continue judecata prin prelungirea administrării unor mijloace de probă, pentru dovedirea unor împrejurări de fapt cunoscute de către instanţele care au judecat cauza.
Pentru aceste considerente, urmează ca recursul declarat de condamnatul – revizuient să fie respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a-l obliga pe recurent să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat N.V. împotriva deciziei penale nr. 49 din 22 noiembrie 2004 a Curţii Militare de Apel.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1211/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1221/2005. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
