ICCJ. Decizia nr. 1236/2005. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1236/2005
Dosar nr. 165/2005
Şedinţa publică din 18 februarie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1309 din 18 octombrie 2004 a Tribunalului Bucureşti a fost condamnat inculpatul B.C. la 9 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i), art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Conform art. 7 din Legea nr. 543/2000 s-a revocat graţierea condiţionată a pedepsei anterioare de 7 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 867/2002 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti care s-a adăugat, dispunându-se ca inculpatul să execute, în total, 9 ani şi 7 luni închisoare.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile T.S.C. 20.000.000 lei despăgubiri pentru daune morale, iar părţii civile I.G. despăgubiri în sumă de 127.000.000 lei, din care, 27.000.000 lei materiale şi 100.000.000 lei morale.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, în ziua de 2 august 2003, într-un parc din Bucureşti, inculpatul trecând pe lângă partea vătămată T.S., a adresat insulte prietenei acestuia. Drept urmare, cei doi şi-au aplicat lovituri reciproce cu pumnii. Acest prim incident s-a continuat în seara aceleiaşi zile, când inculpatul despărţindu-se de grupul care îl însoţea, s-a îndreptat spre grupul părţii vătămate ameninţându-i cu un cuţit cu care l-a şi lovit pe T.S. în coapsa piciorului drept, apoi în antebraţul drept în momentul în care partea vătămată şi-a protejat abdomenul, unde inculpatul intenţiona să-l lovească. Inculpatul a încercat apoi să-l lovească cu cuţitul în abdomen pe H.A., dar acesta s-a ferit, astfel încât i-a tăiat doar tricoul. A reuşit însă să-l lovească pe partea vătămată I.G. în zona toracelui, cuţitul rămânând în corpul victimei care a căzut şi şi-a pierdut cunoştinţa. După toate acestea inculpatul a încercat să fugă, dar a fost prins de martorul C.O. şi de partea vătămată H.A. care i-au aplicat mai multe lovituri şi l-au imobilizat până la sosirea unui echipaj mobil al Jandarmeriei.
În cursul cercetărilor s-a constatat că în urma agresiunii, partea vătămată T.S. a suferit leziuni traumatice vindecabile în 14 – 16 zile, iar partea vătămată I.G. a suferit un traumatism toraco – abdominal prin înjunghiere vindecabil în 25 – 30 zile de îngrijiri medicale.
Prin Decizia penală nr. 983 din 20 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpat şi de partea civilă I.G.
Împotriva deciziei curţii de apel inculpatul a declarat recurs susţinând, ca şi în apel, că nu a avut intenţia de a ucide victimele şi solicitând înlăturarea agravantei, prevăzută de art. 176 lit. b) C. pen. şi schimbarea încadrării juridice în art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu privire la partea vătămată I.G.; în art. 181 C. pen., cu privire la partea vătămată T.S. şi achitarea sa conform art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru fapta comisă faţă de partea vătămată H.A. A mai solicitat reţinerea circumstanţei atenuante a provocării, întrucât anterior fusese lovit cu pumnii de către T.S., iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate.
Recursul nu este fondat.
Analizând probele administrate în cauză în raport cu motivele invocate de recurent, se constată că Decizia curţii de apel a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale.
Din declaraţiile martorilor audiaţi, declaraţiile părţilor vătămate şi ale inculpatului, precum şi din actele medico – legale efectuate, rezultă că în împrejurările reţinute de cele două instanţe, inculpatul folosind un cuţit, fapt necontestat de acesta, deci un instrument apt de a produce moartea, a cauzat părţilor vătămate T.S. şi I.G. leziuni grave în zone anatomice vitale, încercând să acţioneze în acelaşi mod şi faţă de partea vătămată H.A. care însă s-a ferit, fiindu-i tăiat doar tricoul.
Este evident că procedând astfel, inculpatul a intenţionat să ucidă, victimele sau cel puţin că, voind să le rănească în regiuni vitale, a acceptat uciderea lor.
Agresiunea inculpatului fiind îndreptată cu aceeaşi ocazie împotriva a trei persoane a determinat stabilirea încadrării juridice în dispoziţiile art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. b) C. pen., fapta rămânând în faza de tentativă.
Nu există, aşadar, niciun temei pentru a se schimba încadrarea juridică a faptei comise de inculpat din art. 20, raportat la art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. b) C. pen., în art. 20, raportat la art. 175 lit. i) C. pen.
Nu este, de asemenea, întemeiată nici cererea inculpatului de a se reţine în favoarea sa circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât, aşa cum rezultă din probele administrate, conflictul a fost iniţiat de inculpat prin insulte şi agresivitatea manifestate de acesta.
Referitor la pedeapsa aplicată, se constată că instanţele au ţinut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), luând în considerare atât pericolul real şi împrejurările concrete ale infracţiunii, cât şi situaţia personală a inculpatului.
În consecinţă, urmează a se respinge recursul declarat de inculpat cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 983/ A din 20 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală
Deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 5 august 2003, la 18 februarie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1230/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1237/2005. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
