ICCJ. Decizia nr. 1230/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1230/2005
Dosar nr. 588/2005
Şedinţa publică din 17 februarie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 441 din 29 noiembrie 2004, Tribunalul Giurgiu a condamnat pe inculpatul D.G. la 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea, prevăzută de art. 174 – art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 25 iunie 2004, la zi.
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat că G.E., mama victimei, nu s-a constituit parte civilă.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
În noaptea de 24 iunie 2004, pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi a unor discuţii contradictorii cu victima B.D., inculpatul i-a aplicat acesteia, în mod repetat, lovituri cu pumnii, picioarele şi un baston din cauciuc, pe tot corpul, cauzându-i leziuni în urma cărora a decedat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia penală nr. 1008/ A din 23 decembrie 2004, a respins apelul declarat de inculpat.
Totodată, a menţinut starea de arest şi a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 25 iunie 2004 la zi.
Inculpatul a declarat recurs, solicitând reducerea pedepsei aplicate.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut, în mod corect, pe baza materialului probator aflat la dosar, fapta şi vinovăţia inculpatului şi au făcut o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legii.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţele au avut în vedere gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptei, reflectat de modul în care inculpatul a conceput şi realizat omorul deosebit de grav, prin cruzimi (a lovit victima, cu intensitate, timp de 5 ore, cauzându-i tumefierea corpului, după care i-a provocat moartea, prin sugrumare), precum şi datele ce caracterizează persoana acestuia, dând eficienţă tuturor dispoziţiilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că nu se impune reducerea pedepsei.
Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva deciziei penale nr. 1008/ A din 23 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru Cauze cu Minori şi Familie.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 25 iunie 2004 la 17 februarie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1221/2005. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1236/2005. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175,... → |
|---|
