ICCJ. Decizia nr. 1238/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1238/2005
Dosar nr. 6578/2004
Şedinţa publică din 18 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1200 din 27 septembrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a dispus, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., condamnarea inculpatului P.T.M. la 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 aceeaşi instanţă a revocat graţierea pentru restul de un an, 10 luni şi 9 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 571 din 23 aprilie 2001, pronunţată de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1626 din 1 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti şi s-a dispus executarea acestuia alături de pedeapsa aplicată în cauză, astfel încât inculpatul urma să execute în final pedeapsa de 11 ani, 10 luni şi 9 zile închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus detenţia de la 22 iunie 2004 la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
S-a constatat consumată în procesul analizelor de laborator cantitatea de 0,370 grame heroină ridicată de la inculpat.
S-a mai dispus restituirea către inculpat a telefonului mobil depus la D.G.P.M.B. – S.C.J.E.O. cu dovada seria B nr. 15533/1.07.2004 şi a sumei de 1.400.000 lei depusă la C.E.C. – Agenţia Victoria cu recipisa de consemnare nr. 42.30.01/04/40.6/000277.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Urmare a denunţurilor formulate la datele de 9 iunie 2004 şi 22 iunie 2004 de numitul F.C. şi martorul M.C.I., potrivit cărora fiind consumatori de droguri, în ultimul timp s-au aprovizionat cu heroină de la o persoană cunoscută sub numele de M. zis C., la preţul de 250.000 lei doza şi, urmare a acordului martorului M.C.I. de colaborare cu organele de urmărire penală, la data de 22 iunie 2004, i-a fost înmânată acestuia suma de 2.500.000 lei, compusă din 3 bancnote a câte 500.000 lei şi 10 bancnote a câte 100.000 lei, ale căror serii au fost consemnate în procesul verbal.
În jurul orei 13,00, martorul l-a apelat pe inculpat la numărul de telefon şi i-a solicitat 10 doze de heroină, au căzut de acord fixându-şi locul de întâlnire în zona Pieţei Giuleşti. După 10 minute cei doi s-au întâlnit, iar inculpatul i-a înmânat martorului cele 10 punguliţe din material plastic ce conţineau substanţă pulverulentă de culoare bej, primind în schimb de la acesta suma de 2.500.000 lei.
Prins şi imobilizat, inculpatul a fost identificat şi percheziţionat în prezenţa martorului B.Şt., găsindu-se asupra sa suma de 3.900.000 lei ce cuprindea şi bancnotele inseriate în sumă de 2.500.000 lei şi un telefon mobil.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 28.0944 din 22 iunie 2004, a rezultat că cele 10 punguţe predate de inculpat martorului conţineau 0,370 gr. heroină în amestec cu cofeină, heroina făcând parte din Tabelul nr. 1 anexă la Legea nr. 143/2000 şi este, conform art. 1 lit. c) din aceeaşi lege, drog de mare risc.
Instanţa a reţinut starea de recidivă, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., deoarece inculpatul a săvârşit infracţiunea dedusă judecăţii, după ce a fost graţiat, la data de 17 octombrie 2002, din executarea pedepsei de 3 ani şi 6 luni ce i-a fost aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 571 din 23 aprilie 2001 pronunţată de Judecătoria sector 6 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1626 din 1 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, şi înainte de termenul de 3 ani prevăzut de art. 7 din Legea nr. 543/2002.
Prin Decizia penală nr. 809 din 5 noiembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului şi i-a menţinut starea de arest, deducându-i prevenţia de la 22 iunie 2004 la zi.
Instanţa de apel a constatat că, prima instanţă, a făcut o judicioasă apreciere a probelor şi o analiză corespunzătoare a acestora şi astfel a reţinut în mod corect atât situaţia de fapt, cât şi vinovăţia inculpatului şi încadrarea juridică a faptei penale săvârşite de acesta.
Fiind nemulţumit de soluţia pronunţată, în termen legal, a declarat recurs, reiterând prin apărătorul desemnat din oficiu, aceleaşi critici formulate şi în apel. Astfel, a arătat că nu se poate reţine în sarcina sa infracţiunea de trafic de droguri, întrucât nu are posibilităţi financiare pentru a procura aceste droguri, iar martorului denunţător i-a dat heroina la rugămintea acestuia, din doza sa pentru consum propriu, fără a fi plătită.
În consecinţă, în baza art. 334 C. proc. pen., a solicitat schimbarea de încadrare juridică dată faptei din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în cea prevăzută de aceeaşi lege, text în temeiul căruia a solicitat reindividualizarea pedepsei, în sensul coborârii acesteia şi raportat la faptul că inculpatul are un copil minor în întreţinere, soţia sa este casnică, iar mama sa este bolnavă.
Recursul este nefondat.
Din verificarea dosarului cauzei, se constată că instanţele au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, în concordanţă cu probele administrate, iar încadrarea juridică dată faptei săvârşite este, de asemenea, corectă.
Câtă vreme infracţiunea de trafic de droguri a fost flagrantă şi probată prin depistarea heroinei la martorul denunţător, iar suma de 2.500.000 lei, achitată drept contravaloarea celor 10 punguţe cu drog, s-a regăsit la inculpat, solicitarea de schimbare de încadrare juridică a faptei săvârşite nu poate fi reţinută, întrucât nu are astfel nici un suport probator.
Totodată se constată că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi corespunzător realizării scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
În consecinţă, ambele critici fiind fondate şi cum nu se constată nici motive care ar putea fi examinate din oficiu, urmează a se respinge recursul, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
De asemenea, recurentul inculpat urmează a fi obligat să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.T.M. împotriva deciziei penale nr. 809 din 5 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 22 iunie 2004, la 18 februarie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1237/2005. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1241/2005. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
