ICCJ. Decizia nr. 1272/2005. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1272/2005
Dosar nr. 1017/2005
Şedinţa publică din 18 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Potrivit lucrărilor dosarului se constată că:
Prin sentinţa penală nr. 1343 din 21 octombrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârşită de inculpatul B.F. din art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), text de lege în baza căruia l-a condamnat pe inculpat la 14 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat la 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul B.F. să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus prevenţia de la 16 iulie 2003 la 21 octombrie 2004.
A constatat consumată în procesul analizelor de laborator cantitatea de 0,04 grame heroină.
A dispus restituirea către inculpat a sumei de 840.000 lei.
A obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, în data de 16 iulie 2003, inculpatul în timp ce se afla în faţa blocului Z 17 situat în Bucureşti, a vândut o doză de heroină martorului F.C. în schimbul sumei de 200.000 lei.
După săvârşirea faptei inculpatul a fost reţinut de organele de poliţie, iar în urma unei percheziţii corporale asupra acestuia s-au găsit cele două bancnote de câte 100.000 lei primite de martorul F.C., bancnote care fuseseră inscripţionate cu cerneală fluorescentă.
Atât inculpatul cât şi martorul asistent T.I. au confirmat faptul că bancnotele care compuneau suma de 1.000.000 lei, găsită asupra inculpatului au fost observate cu lampa cu ultraviolete, la două dintre acestea fiind vizibilă inscripţionarea.
Fapta şi vinovăţia inculpatului au fost probate cu: procesul verbal de depistare, procesul verbal de percheziţie corporală şi domiciliară, înscrisuri medicale, proces verbal de identificare a inculpatului, declaraţiile martorilor T.I., F.C., I.F. şi B.N., raport de constatare tehnico-ştiinţifică şi fişa de cazier.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, tribunalul a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social şi modalitatea concretă de săvârşire a faptelor, precum şi persoana inculpatului care a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal, este recidivist manifestând perseverenţă infracţională şi are un grad de instruire redus.
Împotriva sentinţei penale a formulat apel B.F., criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei, al cărui cuantum îl consideră prea mare în raport de circumstanţele reale ale faptei şi circumstanţele sale personale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală prin Decizia penală nr. 1007 din 23 decembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.F. împotriva sentinţei penale nr. 1343 din 21 octombrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus prevenţia de la 16 iulie 2004 la zi.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, inculpatul a declarat recurs, reluând motivul invocat în apel, respectiv solicitând reducerea pedepsei, prin acordare şi de circumstanţe atenuante.
Recursul este nefondat.
Probatoriul cauzei fiind reexaminat în raport de critica adusă dar şi din oficiu se constată că, atât împrejurările concrete în care s-au comis faptele penale, deosebit de grave şi temeinic reţinute în sarcina inculpatului recurent (cumpărarea în scop de revânzare, precum şi pentru consum propriu de heroină), precum şi datele personale ale acestuia, ce este recidivist, nu justifică acordarea de circumstanţe atenuante.
Pedepsele aplicate, precum şi rezultanta de 14 ani închisoare ce nu cuprinde nici un spor de sancţiune (deşi era posibil dar nu era obligatoriu) nu pot fi socotite excesive, ci în limitele legale şi corect individualizate prin respectarea cerinţelor art. 72 şi art. 52 C. pen.
Ca atare, recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, şi menţinută hotărârea atacată ca temeinică şi legală, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica dispoziţiile art. 381 şi art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.F. împotriva deciziei penale nr. 1007 din 23 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Menţine starea de arest şi deduce prevenţia de la 16 iulie 2003 la zi.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1271/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1275/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs → |
|---|
