ICCJ. Decizia nr. 1275/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1275/2005
Dosar nr. 565/2005
Şedinţa publică din 21 februarie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 407 din 24 noiembrie 2004 a Tribunalului Ialomiţa, în temeiul art. 174 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., inculpatul STAN BIŢU a fost condamnat la o pedeapsă de 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
Totodată instanţa de fond a menţinut starea de arest, a dedus prevenţia de la 21 iulie 2004 la zi şi a luat act că partea vătămată J.F. nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, în ziua de 18 iulie 2004, inculpatul înarmat cu un băţ şi un topor l-a atacat pe consăteanul său J.F., lovindu-l, de mai multe ori, în cap şi în zona toracică.
Victima s-a târât până acasă şi a doua zi, în timp ce era transportat la spital, a decedat ca urmare a leziunilor suferite prin agresiune.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul, solicitând, în principal, achitarea întrucât nu a săvârşit fapta, iar în subsidiar a cerut reducerea pedepsei, pe care o consideră prea aspră în raport cu vârsta şi starea precară a sănătăţii.
Prin Decizia penală nr. 1012 din 23 decembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului S.B., a menţinut starea de arest şi a dedus prevenţia de la 21 iulie 2004 la zi.
Reiterând motivele, inculpatul a declarat, în termen legal, recurs împotriva deciziei sus-arătate.
Verificând hotărârile atacate în raport de criticile invocate, cât şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.
Apărarea inculpatului că nu el este autorul agresiunii asupra victimei şi că aceasta s-a accidentat în momentul în care a căzut la intrarea în curte nu poate fi primită, motivând la bază probe care să ateste o astfel de situaţie.
Din raportul de autopsie medico-legală rezultă că „moartea numitului J.I. a fost violentă şi s-a datorat contuziei cerebrale şi cerebeloase, consecutive unui traumatism cranio cerebral acut deschis.
Leziunile prezentate puteau fi produse prin loviri repetate cu un obiect dur".
Totodată, din declaraţiile martorilor M.A. (în prezenţa căruia chiar soţia inculpatului l-a avertizat pe J.I. că soţul ei îl aşteaptă pentru a-l bate) J.N. şi J.A. (cărora victima le-a relatat că S.B. l-a lovit cu toporul în cap), rezultă, fără echivoc, vinovăţia inculpatului, astfel că nu se impune achitarea acestuia.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs privind individualizarea pedepsei nu poate fi acceptat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea de noi infracţiuni.
Pedeapsa aplicată inculpatului S.B., a fost just individualizată, fiind aptă să atingă scopul preventiv şi educativ.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.B. împotriva deciziei penale nr. 1012 din 23 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 21 iulie 2004 la 21 februarie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1272/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1276/2005. Penal. Art. 176 Cod Penal. Recurs → |
|---|
