ICCJ. Decizia nr. 1277/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 388 din 18 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr. 1848/2003, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor privind pe inculpații O.B.O., A.R. și J.D.V. din infracțiunea prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), în infracțiunea prevăzută de art. 293 C. pen.
în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul:
- O.B.O. la pedeapsa de 7 ani închisoare.
în baza art. 293 C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 luni închisoare.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani închisoare.
în baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani, aplicată prin sentința penală nr. 1207/2001 a Judecătoriei Constanța, dispunându-se ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa de 7 ani, în total, 9 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, în referire la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), privind pedeapsa accesorie.
în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus perioada executată de acesta de la 26 septembrie 2003, la zi.
în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul:
- J.D.V. la pedeapsa de 7 ani închisoare.
în baza art. 293 C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 luni închisoare.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., în referire la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), privind pedeapsa accesorie.
în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă, perioada executată de acesta de la 27 septembrie 2003, la zi.
în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei inculpatului A.R. din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
în baza art. 180 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul:
- A.R. la pedeapsa de 269 zile închisoare.
în baza art. 293 C. pen., a fost condamnat inculpatul A.R. la pedeapsa de 3 luni închisoare.
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 269 zile închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, în referire la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), privind pedeapsa accesorie.
S-a constatat că pedeapsa a fost executată și s-a dispus punerea deîndată în libertate a inculpatului A.R., dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
în baza art. 998 și urm. C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată J.V. și au fost obligați inculpații O.B.O. și J.D.V. la plata sumelor de 27 milioane lei daune materiale și 10 milioane lei daune morale. A fost obligat inculpatul A.R. la plata sumei de 5 milioane lei, daune morale către aceeași parte civilă.
în baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata sumelor de câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 450.000 lei onorariu avocat oficiu, s-a dispus a fi avansate din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în seara zilei de 19 august 2003, inculpații au consumat băuturi alcoolice la restaurantul Z. din localitatea Năvodari. Aflându-se în stare de ebrietate inculpații au început să aibă un comportament necuviincios, adresând injurii consumatorilor.
întrucât partea vătămată J.V. a intervenit pentru a-i liniști, cei trei inculpați au mers la masa acesteia și i-au cerut să le plătească consumația.
Partea vătămată a refuzat, astfel că inculpații i-au solicitat să le permită celor două fete care o însoțeau (respectiv martorelor A.G. și T.F.) să petreacă noaptea cu ei.
Speriați de atitudinea inculpaților, partea vătămată J.V. și cele două martore au ieșit din local.
Au fost urmați imediat de cei trei inculpați, care au lovit-o pe partea vătămată până ce aceasta a căzut la pământ.
întrucât partea vătămată a reușit să se ridice și să fugă, a fost urmărită în continuare doar de inculpații O.B.O. și J.D.V., care au luat hotărârea de a o deposeda de eventualele bunuri pe care aceasta le-ar fi avut asupra sa. în momentul în care au ajuns-o pe partea vătămată, cei doi inculpați au lovit-o cu capul de capota unei mașini și, profitând de faptul că partea vătămată și-a pierdut cunoștința, inculpații i-ai furat suma de 7.800.000 lei, telefonul mobil și o brățară din aur în valoare totală de 27 milioane lei.
Urmare loviturilor primite, partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 8-9 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. 1446 din 26 august 2003 al Serviciului Medico-Legal Constanța.
Cercetările efectuate în cauză au mai stabilit că, la momentul identificării de către organele de poliție, inculpații s-au prezentat sub identități false, respectiv inculpatul O.B.O. a declarat că se numește P.D., inculpatul A.R. că se numește Z.A., iar inculpatul J.D.V. că se numește G.G.
împotriva sentinței penale nr. 388 din 18 iunie 2004 a Tribunalului Constanța au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, inculpații O.B.O. și J.D.V. și partea civilă J.V., criticând-o ca nelegală și netemeinică.
1. în motivele de apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța a învederat faptul că instanța de fond, pentru A.R., în mod greșit a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie, în cea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu consecința individualizării greșite a pedepsei.
Hotărârea a mai fost criticată sub aspectul greșitei deduceri a duratei arestării preventive a inculpatului J.D.V. de la 27 septembrie 2003, în realitate el fiind arestat de la 26 septembrie 2003 și cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate părții civile J.V.
2. Partea civilă J.V., în motivele de apel a solicitat ca, inculpații să fie obligați la plata pretențiilor civile precizate la instanța de fond, în cuantum de 100.000.000 lei.
3. Inculpatul J.D.V., în apelul său a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie, în cea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei.
4. Inculpatul O.B.O., în apelul său a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunile de furt și lovire, cu consecința reducerii pedepsei.
Prin decizia penală nr. 244 din 4 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul nr. 878/2004, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, de inculpații O.B.O. și J.D.V. și de partea civilă J.V.
A fost dedusă arestarea preventivă a inculpaților O.B.O. și J.D.V. de la 26 septembrie 2003 la 4 noiembrie 2004 și a fost menținută starea de arest a acestora.
A fost obligat apelantul inculpat J.D.V. la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 600.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Au fost obligați apelantul-inculpat O.B.O. și apelanta parte civilă J.V. la plata sumelor de câte 1.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs partea civilă J.V. și inculpații O.B.O. și J.D.V.
Partea civilă J.V. nu și-a motivat în scris recursul, iar la termenul acordat pentru judecarea acestuia nu s-a prezentat pentru a-l susține, deși a fost legal citată.
Inculpații J.D.V. și O.B.O. au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 17 și pct. 14 teza I C. proc. pen., solicitând:
- inculpatul J.D.V., schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de tâlhărie, în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.;
- inculpatul O.B.O., schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunile de furt și lovire sau alte violențe;
- ambii inculpați recurenți, în subsidiar, reindividualizarea pedepselor, în sensul reducerii cuantumului acestora, în raport de datele care caracterizează persoana lor.
înalta Curte examinând motivele de recurs invocate cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856alin. (1) și art. 3857alin. (1) C. proc. pen., constată că prima instanță a reținut, în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpaților pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de aceștia încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților atât sub aspectul naturii și al cuantumului acestora, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Din probele administrate în cauză a rezultat că, în noaptea de 19 august 2003, în jurul orelor 2,30, în timp ce se aflau în restaurantul Z. din orașul Năvodari, între cei trei inculpați și partea vătămată J.V. s-a ivit un conflict, întrucât aceasta din urmă nu a fost de acord să permită celor două fete care o însoțeau, respectiv martorelor A.G. și T.F. să petreacă seara cu inculpații.
Urmare acestor discuții, partea vătămată și cele două martore au părăsit localul. La scurt timp, în urmărirea acestora au plecat inculpații, care s-au înțeles să o "pedepsească" pe partea vătămată pentru afrontul suferit.
Inculpații A.R. și J.D.V. au ajuns-o din urmă pe partea vătămată și au lovit-o din spate în zona capului, aceasta căzând la pământ, după care au continuat să o lovească cu pumnii și picioarele.
Partea vătămată a reușit însă să se ridice și a încercat să fugă, moment în care inculpatul J.D.V. a prins-o de cămașa cu care era îmbrăcată, care s-a descheiat, partea vătămată pierzând-o în timp ce fugea.
Cămașa a fost luată de inculpatul O.B.O., care între timp s-a apropiat de inculpații A.R. și J.D.V.
în urmărirea în continuare a părții vătămate au plecat doar inculpații O.B.O. și J.D.V. care s-au înțeles să o deposedeze de bunuri și care, după ce au ajuns-o, au lovit-o cu capul de capota unei mașini, partea vătămată pierzându-și cunoștința.
în aceste condiții, cei doi inculpați (O.B.O. și J.D.V.) au deposedat-o pe partea vătămată de suma de 7.800.000 lei, de telefonul mobil și de o brățară din aur.
Situația de fapt descrisă mai sus, reținută de instanțele de fond și apel, a fost dovedită cu declarațiile martorilor A.G., T.F. și C.E. (martori oculari), coroborate cu declarațiile părții vătămate J.V. și cu declarațiile inculpaților de recunoaștere parțială a faptelor săvârșite.
în aceste condiții, solicitările inculpaților - recurenți J.D.V. și O.B.O. vizând schimbarea încadrării juridice a faptelor în infracțiunea de lovire, respectiv în infracțiunile de furt și lovire, contrazic nesusținut probatoriile administrate în cauză.
Simpla afirmație a unei stări de fapt (inculpatul J.D.V. a susținut că doar a lovit-o pe partea vătămată, iar inculpatul O.B.O. s-a apărat în sensul că, după ce a lovit-o pe partea vătămată, și-a însușit din bunurile acesteia), fără coroborarea cu alte mijloace de probă nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpați, respectiv negarea realității evidente nu poate influența convingerea bazată pe probe irefutabile.
în raport cu această stare de fapt, înalta Curte constată că actele de violență exercitate asupra părții vătămate de către inculpații O.B.O. și J.D.V. realizează acțiunea adiacentă din conținutul elementului material al laturii obiective a infracțiunii complexe de tâlhărie, acestea fiind săvârșite, în etapa a doua a derulării faptelor, pentru comiterea furtului.
Nici cel de al doilea motiv de recurs invocat în subsidiar de recurenții-inculpați nu este fondat, pedepsele aplicate acestora fiind corect individualizate.
Inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave ce vizează simultan atât integritatea fizică și viața persoanei, cât și bunurile acesteia.
Folosirea violenței în scopul însușirii unor bunuri conferă faptelor un grad deosebit de ridicat de periculozitate socială, atât prin urmările directe, păgubitoare și traumatizante asupra victimei, cât și prin sentimentul de insecuritate difuzat în masa cetățenilor.
Infracțiunea de tâlhărie prezintă un grad ridicat de pericol social reflectat chiar și prin limitele pedepsei stabilite de legiuitor.
în atari condiții, a reduce pedeapsa pentru autorii unei asemenea infracțiuni, cu impact social deosebit, ar echivala cu încurajarea tacită a lor și a altora la săvârșirea unor fapte similare și la scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției.
Pe de altă parte, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional și ar creea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Cu privire la recursul declarat de partea civilă J.V., înalta Curte constată că este nefondat.
Deși partea vătămată s-a constituit în cursul cercetării judecătorești parte civilă cu suma totală de 100 milioane lei (40 milioane lei, daune materiale și 60 milioane lei, daune morale), înalta Curte constată că aceasta nu a dovedit decât daunele materiale în limita sumei de 27 milioane lei (respectiv împrejurarea că a fost deposedată de suma de 7.800.000 lei, un telefon mobil și o brățară).
Totodată, daunele morale au fost corect evaluate de instanțele de fond și apel la suma de 15 milioane lei, în raport de suferințele cauzate părții vătămate (leziuni vindecabile în 8-9 zile de îngrijiri medicale).
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă J.V. și de inculpații O.B.O. și J.D.V. împotriva deciziei penale nr. 244 din 4 noiembrie 2004 a Curții de Apel Constanța.
Potrivit art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedepsele aplicate inculpaților, durata arestării preventive de la 26 septembrie 2003 la 21 februarie 2005.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga partea civilă recurentă la plata sumei de 600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Au fost obligați recurenții inculpați la plata sumei de câte 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei a reprezentat onorariul apărătorului desemnat din oficiu, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1285/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1284/2005. Penal → |
|---|
