ICCJ. Decizia nr. 1364/2005. Penal. Art. 197 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1364/2005
Dosar nr. 496/2005
Şedinţa publică din 24 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 515/2004, Tribunalul Braşov a condamnat pe inculpatul C.A.C. la câte 9 ani închisoare, pentru săvârşirea a trei infracţiuni de viol, prevăzute de art. 197 alin. (1) C. pen., şi la câte 8 ani închisoare, pentru săvârşirea a trei infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. b) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de un an închisoare.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 150.000.000 lei către partea civilă H.A., reprezentând 500.000 lei daune materiale şi 150.000.000 lei daune morale.
În baza art. 118 lit. d) C. proc. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 200.000 lei sustrasă de la partea vătămată G.I.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul în zilele de 2 decembrie 2002, 19 decembrie 2003 şi 6 ianuarie 2004, a urmărit în mod deliberat acostarea părţilor vătămate G.I., H.A. şi S.R., după lăsarea întunericului şi în locuri mai puţin populate şi sub ameninţare le-a obligat să întreţină raporturi sexuale, după care le-a deposedat de bani, telefoane mobile şi bijuterii.
Din modul de manifestare a rezultat că inculpatul este un obsedat sexual, dar în acelaşi timp a urmărit şi interesul material, sustrăgându-le părţilor vătămate bunurile şi banii.
Curtea de Apel Braşov, secţia penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, a desfiinţat în parte sentinţa menţionată şi a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise la data de 2 decembrie 2003 şi 19 decembrie 2003 din două infracţiuni de viol, prevăzute de art. 197 alin. (1) C. pen., în două infracţiuni de viol, prevăzute de art. 197 alin. (1) C. pen., şi două infracţiuni de perversiune sexuală, prevăzute de art. 201 alin. (4) C. pen., iar pentru fapta săvârşită la 6 ianuarie 2004 s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. (4) C. pen., texte de lege în baza cărora inculpatul a fost condamnat la câte 9 ani închisoare, pentru comiterea a două infracţiuni de viol, la câte 9 ani închisoare, pentru două infracţiuni de perversiune sexuală (parte vătămată G.I. şi H.A.). A mai fost condamnat inculpatul la 9 ani închisoare, pentru infracţiunea de perversiune sexuală (parte vătămată S.R.M.).
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor de câte 9 ani închisoare cu cele trei pedepse de câte 8 ani închisoare, aplicate pentru infracţiunea de tâlhărie, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, sporită cu 4 ani închisoare, în final urmând să execute 13 ani închisoare.
Totodată, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva aceleiaşi sentinţei.
Împotriva deciziei, inculpatul a declarat recurs, motivul constituindu-l greşita individualizare a pedepsei, considerată a fi prea mare.
Recursul nu este fondat.
Art. 72 C. pen., text de lege care prevede criteriile generale de individualizare a pedepsei, stabileşte că în cadrul acestui proces, se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a Codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului.
Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Raportând ca cauză aceste prevederi legale, se reţine că instanţa a acordat importanţa cuvenită gradului de pericol social deosebit de ridicat al infracţiunilor, de natura relaţiilor social lezate, intervalul de timp în care a acţionat acesta, de consecinţele produse asupra celor trei părţi vătămate, dar şi persoana inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, şi sincer pe parcursul desfăşurării procesului penal.
Pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare, răspunde scopului prevenţiei generale şi speciale, precum şi sancţionării şi educării făptuitorului.
Ca atare, recursul declarat de inculpat, nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva deciziei penale nr. 401/ Ap din 7 decembrie 2004 a Curţii de Apel Braşov.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 8 ianuarie 2004 la 24 februarie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1363/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1365/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
