ICCJ. Decizia nr. 1359/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1359/2005
Dosar nr. 327/2005
Şedinţa publică din 24 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 519 din 10 aprilie 2004, pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. 1553/2004 l-a condamnat pe inculpatul G.C., la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 20, raportat la art. 174 C. pen.
I s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile art. 71 C. pen.
Conform art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest şi s-a dedus arestul preventiv începând cu 17 august 2003, la zi.
A fost obligat inculpatul la despăgubiri civile către părţile civile C.S. şi respectiv C.A.S. Galaţi. S-a confiscat de la inculpat o secure corp delict.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reţinut în baza actelor şi lucrărilor dosarului că în ziua de 17 august 2003, partea vătămată C.S., paznic la o cultură de pepeni pe raza comunei Corod, judeţul Galaţi i-a reproşat inculpatului, la rândul său paznic la un alt lot cu pepeni că i-ar fi smuls pepeni din tarlaua pe care o păzea, în ziua premergătoare.
Pe fondul acestor discuţii inculpatul l-a lovit pe partea vătămată cu securea pe corp şi în zona capului.
Urmare loviturilor primite partea vătămată a suferit două plăgi fronto-parietale precum şi o echimoză la nivelul şoldului stâng, leziuni care conform raportului medico-legal nr. 846/ E din 18 august 2003, au necesitat pentru vindecare 40-50 zile îngrijiri medicale şi au pus viaţa victimei în primejdie.
Apelul declarat de inculpatul G.C. criticând-o pentru nereţinerea stării de legitimă apărare şi a stării de provocare a fost respins prin Decizia nr. 641 din 7 decembrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, cu motivarea că probele administrate nu confirmă susţinerile sale.
Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs în termen legal, inculpatul. Prin motivele dezvoltate oral în faţa instanţei cât şi în scris, inculpatul critică hotărârile pronunţate în cauză sub aspectul greşitei nereţineri a stării de provocare, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu consecinţele legale asupra individualizării pedepsei ce i-a fost aplicată.
Criticile sunt neîntemeiate iar recursul se va respinge, ca nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Atât la urmărirea penală cât şi în instanţă au fost administrate probe din care rezultă situaţia de fapt corect reţinută prin sentinţa de condamnare, de altfel în lipsa unor martori direcţi ai celor petrecute, relevantă este declaraţia inculpatului dată în şedinţa publică din 18 august 2003 în faţa completului investit cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive şi în prezenţa avocatului, prin care recunoaşte săvârşirea faptei. Această recunoaştere coroborată cu cele rezultate din actul de constatare medico-legală şi declaraţiile părţii vătămate demonstrează că soluţiile pronunţate în cauză sunt temeinice şi legale şi că nu se justifică reţinerea în favoarea inculpatului a scuzei provocării. Fapta sa a fost corect încadrată în drept iar pedeapsa aplicată este în concordanţă cu circumstanţele în care a fost săvârşită şi datele ce-l caracterizează pe inculpat.
Faţă de considerentele ce preced şi având în vedere dispoziţiile art. 38515 lit. b) C. proc. pen., urmează să se respingă, ca nefondat, recursul.
Se va deduce din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive.
În temeiul art. 192 C. proc. pen., se va dispune obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.C., împotriva deciziei penale nr. 641 din 7 decembrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 17 august 2003 la 24 februarie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1356/2005. Penal. Art.211 al.2 c.p. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1360/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... → |
|---|
