ICCJ. Decizia nr. 1361/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1361/2005
Dosar nr. 449/2005
Şedinţa publică din 24 februarie 2005
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1406 din 8 noiembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost condamnat inculpatul B.Ş. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a fost revocată liberarea condiţionată privind pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 171/1998 a Tribunalului Bucureşti şi a fost contopit restul de pedeapsă de 2 ani, 3 luni şi 18 zile cu pedeapsa de 8 ani, în final inculpatul având de executat 8 ani închisoare.
Conform art. 65 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi a fost computată perioada arestării preventive cu începere de la 25 iulie 2004, la zi.
Totodată, în temeiul art. 116 C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul de a se afla în municipiul Bucureşti pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.
Sub aspectul laturii civile s-a constatat că partea vătămată C.C.S. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind acoperit prin restituire.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 25 iulie 2004, în jurul orelor 21,00, inculpatul B.Ş. a urmărit-o pe partea vătămată C.C.S. până în faţa blocului în care acesta locuieşte şi în momentul în care a intrat în scara blocului, inculpatul s-a repezit spre victimă, i-a tras geanta de pe umăr, geantă în care se aflau 1200 euro, doua telefoane şi alte bunuri, care ulterior i-au fost restituite.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza plângerii părţii vătămate, proceselor verbale de constatare şi cercetare la faţa locului, procesului verbal de recunoaştere din grup, depoziţiilor martorului O.C., probe coroborate cu declaraţiile inculpatului care a recunoscut infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru Cauze cu Minori şi Familie a respins apelul formulat de inculpat, apel ce a vizat netemeinicia sentinţei atacate.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs reiterând motivul de apel, în sensul reducerii pedepsei aplicate.
Recursul nu este fondat.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul concret de pericol social şi datele ce caracterizează persoana făptuitorului.
Comiterea infracţiunii în condiţiile de loc şi de timp arătate (seara, după ce inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată şi a atacat-o în scara blocului) reliefează un pericol social ridicat al faptei, pericol just apreciat de instanţa de fond şi de apel.
Referitor la profilul moral al inculpatului, din probele administrate rezultă că acesta a suferit anterior multiple condamnări, ultima de 7 ani închisoare tot pentru o infracţiune de tâlhărie, ceea ce denotă nu doar perseverenţa inculpatului în comiterea de fapte antisociale ci şi specializarea sa în furturi comise prin violenţă.
Toate aceste elemente de circumstanţiere ale faptei şi făptuitorului au fost analizate, iar pedeapsa aplicată, în cuantumul stabilit, nu este prea gravă, dimpotrivă a fost bine proporţionalizată, fiind de natură să contribuie la îndreptarea infractorului.
În raport de considerentele expuse, recursul declarat nu este fondat şi în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Se va computa perioada arestării preventive, iar în temeiul art. 192 alin. (2) din acelaşi cod inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.Ş., împotriva deciziei penale nr. 959/ A din 15 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 25 iulie 2004 la 24 februarie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1360/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... | ICCJ. Decizia nr. 1363/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
