ICCJ. Decizia nr. 1369/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1369/2005
Dosar nr. 130/2005
Şedinţa publică din 24 februarie 2005
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1356 din 25 octombrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a fost condamnat inculpatul I.C. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată a restului de pedeapsă de 86 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani şi 2 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 42/1998 a Tribunalului Bucureşti, rest contopit cu pedeapsa aplicată în cauza de faţă, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 7 ani închisoare.
Totodată, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză, s-a luat act că părţile vătămate SC K.T. şi P.M. nu s-au constituit părţi civile, iar în temeiul art. 118 lit. d) C. pen., a fost confiscată de la inculpat suma de 300.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 5 decembrie 2003, partea vătămată P.M. circula cu metroul din direcţia Dristor 2 – Piaţa Victoriei, ocupând scaunul din imediata apropiere a uşii de acces.
În acelaşi vagon se afla şi inculpatul I.C. În momentul în care metroul a oprit în Staţia Piaţa Iancului, inculpatul s-a repezit şi i-a smuls părţii vătămate cercelul din aur în valoare de 2.000.000 lei, din urechea stângă, după care a coborât din metrou şi a fugit. Urmare a smulgerii cercelului, lobul urechii părţii vătămate a fost tăiat, având nevoie de 5 zile pentru îngrijiri medicale.
Ulterior, la data de 10 decembrie 2003, inculpatul a amanetat cercelul sustras la casa de amanet SC K.T., folosindu-se de buletinul de identitate al numitului V.E.D., pe care l-a găsit cu câteva zile înainte, obţinând suma de 300.000 lei.
Cercelul sustras a fost ridicat de organele de poliţie şi restituit părţii vătămate.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza plângerii părţii vătămate, proceselor verbale de recunoaştere de pe planşele foto şi din grup, depoziţiilor martorilor asistenţi, probe coroborate cu declaraţiile inculpatului care a recunoscut constant infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Curtea de Apel Bucureşti secţia I penală, prin Decizia penală nr. 902 din 30 noiembrie 2004, a respins apelul declarat de inculpat, apel ce a vizat netemeinicia sentinţei apelate.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs invederând că pedeapsa aplicată este excesiv de aspră, solicitând reducerea sancţiunii.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Or, împrejurările în care s-a desfăşurat activitatea infracţională (într-un mijloc de transport în comun, la o oră de maximă afluenţă, inculpatul studiind atent locul şi momentul propice atacării victimei) şi consecinţele faptei, evidenţiază un pericol social ridicat, just apreciat de instanţa de fond şi verificat de instanţa de control judiciar.
Pe de altă parte, la dozarea sancţiunii, instanţele au avut în vedere şi datele ce caracterizează persoana făptuitorului, care este recidivist, acesta fiind anterior condamnat de mai multe ori pentru săvârşirea aceluiaşi gen de infracţiuni (tâlhărie) aspect care impune aplicarea unei pedepse în cuantum mai mare decât cele anterioare.
Împrejurarea că inculpatul a recunoscut infracţiunea comisă şi a cooperat cu organele de urmărire penală şi cu instanţa, a fost avută în vedere la dozarea pedepsei, fiindu-i aplicată o pedeapsă orientată spre limita inferioară a textului sancţionator.
În raport de considerentele expuse recursul declarat de inculpat nu este fondat şi în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.C. împotriva deciziei penale nr. 902 din 30 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1368/2005. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1371/2005. Penal. Contestaţie în anulare.... → |
|---|
