ICCJ. Decizia nr. 1365/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1365/2005
Dosar nr. 5878/2004
Şedinţa publică din 24 februarie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 834 din 18 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, au fost condamnaţi inculpaţii:
F.D. la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) din acelaşi cod, pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei închisorii.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive cu începere de la 1 noiembrie 2003 la zi.
F.E. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.
Au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 4 ani după executarea pedepsei principale.
A fost menţinută starea de arest a inculpatei şi s-a computat perioada arestării preventive cu începere de la 1 noiembrie 2003 la zi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
La data de 31 decembrie 2003, numiţii P.M.R. şi V.N. au formulat denunţuri la B.C.C.O.A. din cadrul poliţiei sectorului 2 Bucureşti potrivit cărora, în calitate de consumatori, îşi procurau droguri de la două persoane, cunoscute sub numele de G. şi L. pe care-i contactează la telefon.
Denunţătorii au fost de acord să colaboreze cu lucrătorii de poliţie în vederea depistării şi prinderii în flagrant a celor doi şi au pus la dispoziţia organelor de poliţie, suma de 1.000.000 lei, formată din bancnote de câte 100.000 lei, ale căror serii au fost consemnate într-un proces verbal.
Numitul V.N. a contactat telefonic pe inculpata F.E., cu care a stabilit să-i vândă cinci doze de heroină, cu preţul de 200.000 lei pentru o doză, fixându-se ca punct de întâlnire intersecţia str. Argeş cu Calea Moşilor.
În jurul orelor 20,30, denunţătorii P.M.R. şi V.N. s-au întâlnit cu cei doi inculpaţi la locul stabilit, unde V.N. i-a înmânat inculpatului F.D. suma de 1.000.000 lei, formată din bani înseriaţi, în prezenţa inculpatei F.E., iar inculpatul F.D. i-a dat un pacheţel.
La intervenţia lucrătorilor de poliţie, inculpatul F.D. a aruncat banii primiţi de la denunţător şi ambii făptuitori au încercat să fugă, însă au fost prinşi şi imobilizaţi.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza procesului verbal de consemnare a denunţului verbal, procesului verbal de înscriere a bancnotelor, procesului verbal de constatare a infracţiunii flagrante, raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, depoziţiilor martorilor V.N. şi P.M.R., probe coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 671 din 15 septembrie 2004, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a desfiinţat în parte sentinţa atacată şi, rejudecând, a majorat pedeapsa aplicată inculpatei F.E., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., de la 3 ani şi 6 luni închisoare la 5 ani închisoare.
Totodată, s-a constatat că probele de heroină ridicate au fost consumate în procesul analizelor de laborator.
Prin aceeaşi decizie au fost respinse apelurile formulate de inculpaţii F.D. şi F.E.
Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, au declarat recurs inculpaţii care au invocat motivul de casare, prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., invederând că hotărârile pronunţate sunt netemeinice cu privire la individualizarea pedepselor aplicate.
Recursurile nu sunt fondate.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana făptuitorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Aceste criterii de individualizare au fost analizate de instanţa de fond şi reverificate de instanţa de control judiciar, pedepsele aplicate, în cuantumul stabilit şi în modalitatea aleasă fiind bine proporţionalizate.
Infracţiunea comisă de inculpaţi prezintă un pericol social generic ridicat nu numai prin modalitatea în care s-a derulat (organizarea unui sistem de contactări telefonice, stabilirea locului de întâlnire cu maximă prudenţă), dar mai ales prin consecinţele acesteia în urma cărora mulţi tineri devin consumatori de droguri şi potenţiali autori de fapte antisociale.
În ceea ce priveşte profilul moral al inculpaţilor, instanţele de fond şi de apel au ţinut seama de poziţia adoptată de aceştia faţă de fapta comisă, precum şi de împrejurarea că inculpatul F.D. are antecedente penale, fiind internat în perioada minoratului timp de 2 ani într-o Şcoală Specială de Muncă şi Reeducare prin sentinţa penală nr. 594/1990 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, şi condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârşirea aceluiaşi gen de infracţiuni prin sentinţa penală nr. 497/2000 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
Toate aceste elemente de circumstanţiere ale faptei şi făptuitorilor au fost avute în vedere la individualizarea pedepselor, iar sancţiunile aplicate sunt corect dozate, de natură să asigure realizarea scopului coercitiv şi preventiv educativ al sancţiunii, motiv pentru care recursurile declarate nu sunt fondate şi vor fi respinse în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii F.D. şi F.E. împotriva deciziei penale nr. 671 din 15 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive de la 1 noiembrie 2003 la 24 februarie 2005.
Obligă fiecare recurent inculpat la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1364/2005. Penal. Art. 197 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1367/2005. Penal. Art.180 alin.1 Cod Penal.... → |
|---|
