ICCJ. Decizia nr. 1386/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1386/2005
Dosar nr. 1112/2005
Şedinţa publică din 24 februarie 2005
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 28 ianuarie 2005, pronunţată în dosarul nr. 167/2005, s-a dispus, printre altele, menţinerea stării de arest a inculpatului T.E. în temeiul art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că temeiurile care au stat la baza arestării iniţiale subzistă şi se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului (alături de cea a coinculpaţilor C.A., T.B.A. şi K.P.) lăsarea sa în libertate prezentând pericol concret pentru ordinea publică (pericol reflectat de natura şi gravitatea faptei deduse judecăţii).
Împotriva acestei încheieri, inculpatul T.E. a declarat recurs solicitând judecarea sa în stare de libertate, că nu se sustrage cercetării judecătoreşti şi că nu mai subzistă motivele pentru care a fost luată măsura arestării.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, motivat, menţinerea arestării preventive.
Curtea de Apel Bucureşti a respectat cerinţele acestui text şi justificat a constatat că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului impun în continuare privarea de libertate a acestuia, cu atât mai mult cu cât în cauză a intervenit o hotărâre judecătorească prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
În consecinţă, recursul declarat de inculpat nu este fondat şi în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.E. împotriva încheierii din 28 ianuarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 167/2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 137/2005. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 142/2005. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
