ICCJ. Decizia nr. 142/2005. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs

Decizii penale ICCJ 2005

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 142/2005

Dosar nr. 6300/2004

Şedinţa publică din 10 ianuarie 2005

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1112, din 13 septembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 2336/2004, s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de condamnatul R.M.L., pentru întreruperea executării pedepsei de 12 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 8 din 23 ianuarie 1998, a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.

A fost obligat condamnatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că inculpatul, în motivarea cererii sale a precizat că problemele pe care le are familia sa reclamă prezenţa lui pentru a le rezolva.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a dispune întreruperea executării pedepsei.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel condamnatul, dar prin Decizia penală nr. 774/ A din 18 octombrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, l-a respins, ca nefondat, apreciind că, în mod justificat, instanţa de fond a reţinut că motivul invocat nu face parte din cele prevăzute de lege pentru întreruperea executării pedepsei.

Reiterând motivele cererii, petiţionarul condamnat R.M.L. a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri.

Examinând cauza, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că instanţele au stabilit corect cu privire la neîndeplinirea condiţiilor art. 455, cu referire la art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Este de reţinut că pentru asigurarea concomitentă a scopului procesului penal şi a scopului pedepsei aplicate, punerea de îndată în executare a hotărârilor definitive de condamnare şi executarea pedepsei apar ca fiind condiţii obligatorii.

Ca atare, întreruperea executării pedepsei închisorii poate fi acordată exclusiv în acele situaţii în care instanţa investită cu cererea constată incidenţa unuia din cazurile limitativ prevăzute de legea procesual penală şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru cazul invocat.

Or, în speţa de faţă nu corespunde cerinţelor art. 453 lit. c) C. proc. pen., situaţia familială invocată de condamnat.

Starea materială a familiei condamnatului nu este una precară, şi oricum, nu poate fi ameliorată substanţial de către acesta într-o perioadă limitată de timp (conform legii, maxim 3 luni) în condiţiile în care nu a dovedit că are posibilitatea deţinerii unor câştiguri licite consirabile.

Aşa fiind, pentru considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 38515 alin. (1), pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul R.M.L.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul R.M.L. împotriva deciziei penale nr. 774/ A din 18 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 ianuarie 2005.

← ICCJ. Decizia nr. 1386/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs  ICCJ. Decizia nr. 143/2005. Penal. Revizuire. Recurs →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 142/2005. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs