ICCJ. Decizia nr. 1435/2005. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1435/2005
Dosar nr. 6433/2004
Şedinţa publică din 25 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1072 din 7 septembrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus cercetarea inculpatului P.M.V. de revizuire a sentinţei penale nr. 928 din 3 octombrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin sentinţa a cărei revizuire se cere inculpatul menţionat a fost condamnat, între alţii, la 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 21/1999, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În apel, sentinţa a fost desfiinţată, în latura penală, sub aspectul greşitei schimbări a încadrării juridice, s-a menţinut încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu, text de lege în baza căruia inculpatul a fost condamnat la 11 ani închisoare.
În motivarea acestei hotărâri, instanţa de fond a reţinut că, în anul 1999, alături de mai multe persoane, inculpatul P.M.V., s-a hotărât să obţină sume importante de bani prin transferuri ilegale de valori mobiliare din portofoliile S.I.F., rularea acţiunilor astfel obţinute pe piaţa de capital, însuşirea contravalorii acestora şi readucerea, ulterior, a acţiunilor în portofoliile S.I.F. prin alte transferuri ilegale.
În înfăptuirea rezoluţiei infracţionale, s-a realizat baza logistică necesară, prin intermediul căreia s-au făcut transferurile, s-au vândut acţiunile astfel deţinute, sumele fiind parte împărţite între coinculpaţi, parte folosite pentru achiziţionarea de acţiuni la diverse societăţi comerciale.
Prejudiciul cauzat societăţilor de investiţii financiare a fost în sumă de 23.563.960.000 lei.
Inculpatul P.M.V. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe cazurile prevăzute de art. 394 lit. a) şi e) C. proc. pen. În esenţă, acesta a solicitat achitarea sa întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la furt calificat.
În motivarea cererii, acesta a invocat adresa DE 11426 din 28 aprilie 2004 a C.V.N.M. prin care se arată că în urma transferului de acţiuni din registru către depozitar, proprietarul respectivelor acţiuni nu se schimbă.
În fine, revizuientul a mai învederat că există două hotărâri ce nu se pot concilia, cu referire la sentinţa penală a cărei revizuire se cere şi sentinţa penală nr. 1623 din 18 decembrie 2002 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, privind pe inculpatul Ţ.G.
Cu referire la cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. e) C. proc. pen., instanţa a reţinut că faptele sunt diferite, au primit încadrări distincte. Ca atare, nu sunt îndeplinite condiţiile acestui caz de revizuire.
Pe de altă parte, adresa invocată de revizuient nu constituie un fapt probatoriu nou, în accepţiunea art. 63 C. proc. pen., apt să creeze un dubiu serios cu privire la temeinicia hotărârii supusă revizuirii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 813/ A din 29 octombrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuient împotriva hotărârii primei instanţe.
Împotriva acestei din urmă, hotărâri, revizuientul a declarat recurs, reiterând motivele cererii de revizuire.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Adresa invocată de revizuient nu poate proba existenţa unor fapte sau împrejurări noi, necunoscute de instanţă la soluţionarea în fond a cauzei, care să demonstreze netemeinicia soluţiei de condamnare.
Or, primul caz de revizuire invocat de revizuient este incident în cazul îndeplinirii cumulative a condiţiei privind descoperirea de fapte sau împrejurări necunoscute de instanţă la judecarea cauzei şi a celei constând în aceea că faptele şi împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, în acest caz.
De altfel, corectă în conţinutul său, adresa invocată de revizuient nu are legătură cu cauza.
Astfel, prin adresa menţionată se face vorbire de o operaţie între registrul unic al acţionarilor şi depozitarul contractual al acţiunilor, pe când în cauză fapta priveşte trecerea electronică, fără drept, a acţiunilor de la prorietarii acestora la unul dintre inculpaţi care, şi-a exercitat asupra acestuia un drept de dispoziţie, ca titular al dreptului de proprietate, calitate pe care nu o avea însă.
Ca atare, în mod legal inculpatul a fost condamnat pentru luarea acţiunilor din detenţia societăţilor de investiţii financiare menţionate, fără consimţământul acestora, în scopul de şi le însuşi pe nedrept.
Totodată, în mod judicios prima instanţă, sesizată cu cererea de revizuire întemeiată pe cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen., a constatat neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de legea procesual penală.
În fine, cele două hotărâri ce nu se pot concilia, în opinia revizuientului, privesc fapte diferite şi anume: transferarea electronică de valori mobiliare în cazul revizuientului, folosirea de duplicate falsificate a certificatelor de acţionar în cel de al doilea caz.
Aşa fiind, în mod judicios prima instanţă a reţinut că motivul invocat nu se circumscrie cazului de revizuire prevăzut în art,.394 lit. e) C. proc. pen.
Drept urmare, respingând apelul declarat de revizuient şi menţinând hotărârea primei instanţe, instanţa de control judiciar a pronunţat o decizie legală şi temeinică, nesupusă nici unuia din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul P.M.V.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient P.M.V. împotriva deciziei penale nr. 813/ A din 29 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1431/2005. Penal. Art.289 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1439/2005. Penal. Conflict de competenţă.... → |
|---|
