ICCJ. Decizia nr. 133/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 133/2005
Dosar nr. 6936/2004
Şedinţa publică din 10 ianuarie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 263/ P din 14 iunie 2004, Tribunalul Bihor;
I. În baza art. 211 alin. (1) C. pen., cu art. 99 alin. (3) C. pen., a condamnat pe inculpatul D.B. la:
- 3 ani închisoare (pct. 4 R.).
În baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c), alin. (21) lit. a) C. pen., cu art. 99 alin. (3) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la:
- 4 ani închisoare (pct. 11 R.).
În baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi g), C. pen., cu art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen. şi art. 99 alin. (3) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de:
3 ani închisoare, cu art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) (pct. 1 - 3, 5 – 10 R.).
În baza art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) şi e), C. pen., cu art. 99 alin. (3) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la:
- 2 ani închisoare (pct. 4 R.).
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de:
4 ani închisoare în regim de detenţie.
În baza art. 83 şi art. 1101 C. pen., a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei privind pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1024 din 4 iunie 2003 a Judecătoriei Oradea, care se va executa alăturat pedepsei de mai sus în regim de detenţie.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut pe inculpat în stare de arest.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus reţinerea din 31 iulie 2003 şi arestul preventiv de la 1 august 2003 la zi.
II. În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.S.V. la:
- 7 ani închisoare, cu art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) (pct. 11 R.).
În baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) şi e) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la:
- 4 ani închisoare, cu art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) (pct. 4 R).
În baza art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi g) C. pen., cu art. 41 şi art. 42 C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la:
- 4 ani închisoare, cu art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) (pct. 5 şi 7 R.).
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de:
- 7 ani închisoare, cu art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în regim de detenţie.
În baza art. 83 şi art. 1101 C. pen., a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 393 din 3 decembrie 2002 a Judecătoriei Aleşd, pe care o va executa alături de pedeapsa de mai sus în regim de detenţie.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut pe inculpat în stare de arest.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus reţinerea din 31 iulie 2003 şi arestul preventiv de la 1 august 2003 la zi.
A constatat că părţile vătămate O.L.F. (1. R), N.R.Z. (3. R), N.A. (4. R), P.S. (10. R), I.R.P. (9. R), B.R.I. (11. R) nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 – art. 999, art. 1003 C. civ., a obligat pe inculpatul D.B. în solidar cu părţile responsabile civilmente D.C. şi A. la 3.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă V.T.; 1.500.000 lei despăgubiri civile către partea civilă B.G.; 1.500.000 lei despăgubiri civile către partea civilă V.B.I.; 7.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă P.S.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 – art. 999 C. civ., a obligat pe inculpatul P.S.V. în solidar cu inculpatul D.B., iar pe acesta din urmă în solidar cu părţile responsabile civilmente D.C. şi A. la 2.800.000 lei despăgubiri civile către partea civilă R.N.M.
În baza art. 118 C. pen., a confiscat de la inculpatul D.B. sumele de 600.000 lei (1. R), 100.000 lei (3. R), 300.000 lei şi 80.000 lei (4. R), 500.000 lei (9. R).
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă, că, în cursul lunii iulie 2003, inculpaţii au comis mai multe furturi şi tâlhării pe raza municipiului Oradea, la unele avându-l complice pe M. din Aleşd, acostând în parcuri sau pe stradă copii minori aflaţi la joacă, de la care sustrăgeau bicicletele sau telefoanele celulare, după cum urmează:
1. În data de 12 iulie 2003, inculpatul D.B. în complicitate cu M. din Aleşd a sustras un telefon marca NOKIA 3310 de la partea vătămată O.L.F.
2. În noaptea de 14 iulie 2003, inculpatul D.B. s-a deplasat la Clubul I.E.N. din Oradea, unde a acostat-o pe partea vătămată V.T. din Biharia şi, profitând de neatenţia acesteia, i-a sustras telefonul mobil marca NOKIA 3410, provocând o pagubă de 2.500.000 lei, după care a fugit de la locul faptei.
3. În cursul lunii iulie 2003, inculpatul D.B., aflându-se în Episcopia Bihor, a sustras o bicicletă marca BMX în valoare de 1.000.000 lei de la minorul N.N.Z., în vârstă de 11 ani, care se plimba cu ea pe trotuar.
4. În data de 19 iulie 2003, inculpaţii D.B. şi P.S.V. s-au deplasat în Parcul 1 DECEMBRIE din Oradea, unde au sustras o bicicletă marca MOUNTAIN BIKE în valoare de 1.500.000 lei de la partea vătămată N.A., în vârstă de 13 ani, care se plimba cu ea împreună cu K.R. S-a mai reţinut că, în timp ce se deplasa cu taxiul, inculpatul D.B., promiţându-i părţii vătămate că îl va duce la persoana care i-a luat bicicleta, a luat de la acesta portofelul în care se afla suma de 170.000 lei, au coborât împreună în Episcopia Bihor, iar la cererea părţii vătămate de a-i restitui banii, a refuzat şi l-a lovit cu palma, după care s-a urcat în taxi, abandonând în locul respectiv pe partea vătămată.
5. În data de 20 iulie 2003, inculpaţii D.B. şi P.S.V., în baza unei înţelegeri prealabile, s-au deplasat în Parcul PETOFI din Oradea şi au sustras de la partea vătămată P.S., în vârstă de 12 ani, o bicicletă marca MOUNTAIN BIKE în valoare de 6.000.000 lei.
6. În aceeaşi zi, inculpatul D.B. l-a acostat în Parcul MAGNOLIEI din Oradea pe minorul B.G., care se plimba cu bicicleta marca MOUNTAIN BIKE şi sub pretextul unei plimbări prin parc, i-a sustras-o, valoarea prejudiciului fiind de 1.500.000 lei.
7. În noaptea de 21 iulie 2003, în timp ce împreună cu inculpatul P.S.V. se deplasa cu taxiul, inculpatul D.B. a sustras din buzunarul portierei dreapta faţă a autoturismului o borsetă în care se aflau buletinul de identitate, permisul de conducere, carnetul de student, un card şi suma de 800.000 lei, aparţinând părţii vătămate R.N.M., şoferul de taxi.
8. În data de 24 iulie 2003, inculpatul D.B. l-a acostat în Parcul MAGNOLIEI pe minorul V.B.I., în vârstă de 13, căruia i-a cerut bicicleta marca MOUNTAIN BIKE să se plimbe cu ea, după care a sustras-o, valoarea pagubei fiind 1.500.000 lei.
9. În data de 26 iulie 2003, în jurul orei 14,00, inculpatul D.B., aflându-se lângă o spălătorie auto a sustras o bicicletă marca MOUNTAIN BIKE în valoare de 2.500.000 lei de la minorul I.R.P.
10. În aceeaşi zi, în jurul orei 20,00, inculpatul D.B. s-a deplasat în Parcul Petofi din Oradea, unde s-a reîntâlnit cu minorul P.S. căruia îi sustrăsese anterior bicicleta şi întrucât acesta a reclamat fapta la poliţie, inculpatul l-a ameninţat cu moartea, apoi i-a sustras un telefon mobil marca SONY ERICSON T 300 în valoare de 1.500.000 lei, după care au mers împreună spre gară şi înainte de a ajunge la Palatul Copiilor, inculpatul D.B. s-a urcat într-un taxi şi a fugit de la faţa locului, taximetristul fiind urmărit de partea vătămată.
11. În data de 29 iulie 2003, inculpaţii D.B. şi P.S.V. s-au deplasat în Parcul Muzeului Ţării Crişurilor din Oradea cu intenţia de a face rost de bani, scop în care i-au acostat pe minorii B.L.I. şi K.M.D., care se plimbau cu motoscuterul, în final inculpatul D.B. sustrăgând lănţişorul de la gâtul părţii vătămate B.L.I. Întrucât partea vătămată a reacţionat prompt, mai mulţi taximetrişti i-au prins pe cei doi inculpaţi, inculpatul D.B. restituind lănţişorul, iar inculpatul P.S.V. reuşind să fugă de la faţa locului.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv, declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile martorilor, procesele verbale de confruntare, procesul-verbal de reconstituire, precum şi declaraţiile inculpaţilor.
În faza de cercetare judecătorească, fiind audiat, inculpatul D.B. a recunoscut comiterea tuturor infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, în timp ce inculpatul P.S.V. nu a recunoscut decât săvârşirea infracţiunii reţinută la pct. 4 din rechizitoriu.
Apelurile declarate de inculpaţi împotriva sentinţei penale nr. 263/P/2003 au fost respinse, ca nefondate, de Curtea de Apel Oradea, care, prin Decizia penală nr. 240/ A din 9 noiembrie 2004, a reţinut că instanţa de fond a stabilit corect, pe baza probelor administrate atât situaţia de fapt, cât şi vinovăţia inculpaţilor, iar pedepsele pentru cele 11 infracţiuni de tâlhărie, cu participaţie diferită, au fost just individualizate.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs inculpaţii D.B. şi P.S.V. pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând redozarea pedepselor, având în vedere circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor, inculpatul D.B. arătând că este minor, lăsând la aprecierea instanţei soluţionarea acestora.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând Decizia atacată prin prisma motivului invocat de ambii inculpaţi, Curtea constată că hotărârea instanţei de control judiciar este legală şi temeinică, la stabilirea pedepselor avându-se în vedere gradul de pericol social deosebit al acestui gen de fapte, multitudinea lor, împrejurările în care acestea au fost comise, modul de operare, faptul că, în marea lor majoritate au fost săvârşite asupra unor minori, circumstanţele personale ale inculpaţilor, atitudinea inculpatului P.S.V., aspecte faţă de care se apreciază că pedepsele aplicate au fost individualizate, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune redozarea acestora.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursurile fiind nefondate, Curtea urmează a le respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând şi dispoziţiile art. 1922 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.B. şi P.S.V. împotriva deciziei penale nr. 240/ A din 9 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Oradea.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 31 iulie 2003 la 10 ianuarie 2005.
Obligă pe recurentul inculpat minor D.B. în solidar cu părţile responsabile civilmente D.C. şi D.A. să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă pe recurentul inculpat P.S.V. să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1311/2005. Penal. Art.20 rap. la art.174... | ICCJ. Decizia nr. 1348/2005. Penal. Amânare executare... → |
|---|
