ICCJ. Decizia nr. 1431/2005. Penal. Art.289 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1431/2005
Dosar nr. 5461/2003
Şedinţa publică din 25 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, prin sentinţa penală nr. 14 din 6 noiembrie 2003, a condamnat pe inculpatul M.V. la pedepsele următoare:
- un an închisoare, pentru infracţiunea de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen.;
- 4 luni închisoare, pentru infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de un an închisoare a cărei executare a fost suspendată condiţionat, conform art. 81 C. pen., pe un termen de încercare de 3 ani.
Totodată, s-a dispus desfiinţarea totală a înscrisului din dosarul nr. 1233/P/1999 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, intitulat declaraţie şi datat 15 noiembrie 1999.
În fapt, s-a reţinut că, inculpatul M.V., în calitate de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău l-a ajutat pe O.L.C., învinuit în dosarul nr. 1233/P/1999 al aceleiaşi unităţi, pentru a îngreuna şi zădărnici urmărirea penală faţă de acesta prin întocmirea în mod nereal a unei declaraţii în numele lui T.M., tatăl părţii vătămate din dosarul sus-arătat, din care rezultă că acesta şi-ar fi retras plângerea prealabilă împotriva lui O.L.C. Ulterior, în baza acestei declaraţii, procurorul M.V. a dispus încetarea urmăririi penale faţă de O.L.C. în dosarul nr. 1233/P/1999 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi inculpatul M.V.
Înainte de examinarea recursurilor declarate în cauză, procurorul de şedinţă invocă cazul de casare prevăzut în art. 3859 pct. 3 C. proc. pen., privind greşita compunere a instanţei la soluţionarea în fond, subliniind că aceasta a fost compusă din doi judecători, în loc de un complet format dintr-un singur judecător, din moment ce infracţiunile deduse judecăţii nu făceau parte din cele vizate de Legea nr. 78/2003.
Recursurile sunt fondate sub acest aspect, hotărârea atacată fiind dată, într-adevăr, cu încălcarea dispoziţiilor privind compunerea instanţei, fiind prin urmare nulă.
În conformitate cu dispoziţiile art. 292 alin. (1) C. proc. pen., instanţa judecă în complet de judecată a cărei compunere este cea prevăzută de lege. Pe de altă parte, conform art. 17 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, cauzele date, potrivit legii, în competenţa de primă instanţă a judecătoriilor, tribunalelor şi curţilor de apel se judecă de un singur judecător, fac excepţie în materie penală, conform art. 29 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, numai cauzele având ca obiect infracţiunile de corupţie sau cele asimilate acestora prevăzute în Legea nr. 78/2000, care se judecă în complete specializate formulate din doi judecători.
Potrivit art. 197 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., dispoziţiile relative la compunerea instanţei sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, care nu poate fi înlăturată în nici un mod, se poate invoca în orice stare a procesului şi se ia în considerare chiar din oficiu, iar conform art. 3859 alin. (1) pct. 3 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul când instanţa nu a fost compusă conform legii.
Cum în cauză infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul nu fac parte din infracţiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, este evident că, referitor la judecarea cauzei nu erau aplicabile dispoziţiile potrivit cărora completul de judecată se compune din doi judecători, ci cele ale competenţei generale care stabilesc că judecarea unor astfel de fapte se face de către un complet de judecată format dintr-un singur judecător.
În consecinţă, procedând la judecarea cauzei în complet de doi judecători prin o interpretare eronată a dispoziţiilor legale în materie, instanţa de fond a pronunţat o hotărârea lovită de o nulitate absolută, prevăzută în art. 197 alin. (2) şi (3) C. proc. pen. şi, ca atare, casabilă în baza art. 3859 pct. 3 C. proc. pen.
În această situaţie, conform art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., urmează a se admite recursurile declarate de procuror şi de inculpat, a se casa sentinţa şi a se trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de trimitere va proceda şi la examinarea celorlalte motive de casare invocate prin recursurile procurorului şi al inculpatului, care nu au fost cercetate la această instanţă cu ocazia judecării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi inculpatul M.V. împotriva sentinţei penale nr. 14 din 6 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Cluj.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel Cluj.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 143/2005. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1435/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
