ICCJ. Decizia nr. 137/2005. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 137/2005
Dosar nr. 4149/2004
Şedinţa publică din 10 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 9 din 28 iunie 2004, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul P.N. împotriva rezoluţiei nr. 155/P/2003 din 29 martie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
A obligat petentul să plătească statului suma de 200.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, s-au reţinut în fapt următoarele:
Prin rezoluţia din 29 martie 2004 dată în dosarul nr. 155/P/2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a confirmat propunerea organelor de cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală faţă de comisarul şef Ţ.I. şi subcomisarul P.L.M., din cadrul Poliţiei municipiului Suceava, sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petentul P.N., aceasta fiind respinsă de procurorul general al aceluiaşi parchet, prin rezoluţia nr. 161/II/2/2004.
S-a reţinut că, la 30 septembrie 2003, petentul a solicitat cercetarea comisarului Ţ.I., şeful Poliţiei municipiului Suceava şi subcomisarului P.L.M., şef serviciu, pentru abuz în serviciu şi alte fapte prevăzute de legea penală.
În esenţă, autorul plângerii reclamă că, în cursul cercetărilor efectuate în dosarul nr. P/34082/2003 al Poliţiei municipiului Suceava, intimaţii l-au ameninţat că vor administra astfel de probe încât să conducă la condamnarea sa şi a mamei sale P.O.
Ambii intimaţi au exercitat presiuni asupra inspectorului principal M.C. pentru a da în acelaşi dosar o soluţie nefavorabilă faţă de P.O.
Din verificările efectuate a rezultat că dosarul nr. P/34082/2003 s-a format urmare plângerii numitului Ş.D. împotriva lui P.N. şi P.O. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen.
La finalizarea cercetărilor, dosarul penal nr. 34082/2003 a fost înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava cu propunerea de a se începe urmărirea penală faţă de P.O., pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. Referatul a fost întocmit de inspectorul principal M.C., iar adresa de înaintare către parchet a fost semnată şi de comisarul şef Ţ.I.
În atare condiţii, cum susţinerile petentului P.N. nu au fost confirmate, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, prin rezoluţia nr. 155/P/2003 din 29 martie 2004, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a confirmat propunerea de neînceperea urmăririi penale faţă de comisarul şef Ţ.I. şi comisarul P.L.M., sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Prin cererea înregistrată la instanţa de fond, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., petentul a solicitat desfiinţarea rezoluţiei şi trimiterea cauzei la procuror pentru completarea cercetărilor.
În motivarea plângerii petentul a criticat rezoluţia ca nelegală şi netemeinică, intimaţii fiind cercetaţi numai sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), deşi el reclamase şi alte infracţiuni.
Instanţa de fond a apreciat că plângerea petentului este neîntemeiată, prin probele administrate de parchet stabilindu-se că intimaţii şi-au îndeplinit în mod corect atribuţiile de serviciu.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul P.N. considerând-o nelegală şi netemeinică întrucât organul de urmărire penală nu a lămurit cauza sub toate aspectele, iar cercetarea efectuată a fost selectivă şi superficială.
Se susţine, de asemenea, că în plângerea adresată parchetului, a relevat săvârşirea de către intimaţi şi a altor infracţiuni cu privire la care organul de cercetare penală nu s-a pronunţat.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
Instanţa de fond a verificat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constatându-se că nu sunt temeiuri de admitere a acesteia.
Sub un prim aspect, constând în aceea că organele de cercetare penală şi ulterior procurorul nu s-au pronunţat cu privire la toate infracţiunile inserate în plângere, urmează a se avea în vedere dispoziţiile art. 222 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cu care plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, calitate şi domiciliul petiţionarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut şi a mijloacelor de probă.
Din lecturarea textului de lege nu rezultă că plângerea trebuie să cuprindă şi indicarea încadrării juridice a faptei. Ca atare, indicarea greşită a temeiului de drept de către cel care face sesizarea nu poate determina alte efecte procesuale decât cele care urmează a se aplica în raport de datele concrete ale cauzei.
De asemenea, în cauză, nu pot fi ignorate dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., care obligă instanţa a judeca plângerea în raport de materialul existent la dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Cum în speţă petiţionarul nu a depus înscrisuri noi, în sensul cerut de textul de lege anterior invocat, în mod judicios instanţa a stabilit că intimaţii şi-au îndeplinit corespunzător atribuţiile de serviciu, neputându-se reţine săvârşirea de către aceştia a unei fapte penale.
De altfel, în dosarul nr. P/34082/2003 privindu-i pe numiţii P.N. şi P.O., Poliţia municipiului Suceava a dispus neînceperea urmăririi penale, referatul fiind însuşit şi de către comisarul şef Ţ.I.
Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 39515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul P.N. împotriva sentinţei penale nr. 9 din 28 iunie 2004 a Curţii de Apel Suceava.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul P.N. împotriva sentinţei penale nr. 9 din 28 iunie 2004 a Curţii de Apel Suceava.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1348/2005. Penal. Amânare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1386/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
