ICCJ. Decizia nr. 632/2005. Penal
| Comentarii |
|
Tribunalul Arad, prin sentința penală nr. 93 din 19 aprilie 2004, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, l-a condamnat pe inculpatul A.V. la un an și 6 luni închisoare, pentru trafic de droguri.
în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, l-a condamnat pe inculpatul K.T. la 3 ani închisoare pentru trafic de droguri.
S-a interzis inculpatului K.T. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de un an.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru fiecare inculpat.
în baza art. 81 și art. 82 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepselor pe durata termenelor de încercare de 3 ani și 6 luni pentru inculpatul A.V., respectiv 5 ani pentru inculpatul K.T. și s-a atras atenția celor doi inculpați asupra art. 83 C. pen.
S-a confiscat, în vederea distrugerii, cantitatea de 49 grame cannabis, depusă la I.G.P.R., Direcția cazier Judiciar și Evidență Operativă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Organele de poliție, fiind sesizate, că în municipiul Arad mai multe persoane desfășoară activitate de trafic ilicit de droguri s-a autorizat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara la introducerea unui investigator acoperit, precum și a colaboratorului acestuia, în vederea identificării și tragerii la răspundere a persoanelor implicate.
Astfel, la data de 27 noiembrie 2003 s-a procedat la prinderea în flagrant în trei momente succesive a numitului D.F.I. și a inculpaților A.V. și K.T., aceștia deținând și oferind spre vânzare cantitatea de 52,8 gr cannabis.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel procurorul, care a solicitat reindividualizarea pedepselor în sensul înlăturării dispozițiilor art. 81 și art. 82 C. pen. și inculpatul A.V., considerând că în mod greșit nu s-a dispus, conform art. 11 pct. 2, raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen., încetarea procesului penal, având în vedere că în cauză sunt incidente prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Prin decizia penală nr. 311 din 16 septembrie 2004, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul procurorului și a dispus casarea hotărârii atacate și inculpații A.V. și K.T. să execute pedepsele aplicate în regim de detenție.
Apelul inculpatului A.V. a fost respins, ca nefondat.
împotriva deciziei penale sus-menționată au declarat recurs inculpații A.V. și K.T., solicitând menținerea sentinței penale nr. 93 din 19 aprilie 2004 a Tribunalului Arad, în sensul că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins fără executarea ei în regim de detenție.
Critica inculpaților vizează greșita individualizare a pedepselor, instanța de apel considerând suficient analizarea în mod lapidar a unui singur criteriu de individualizare a pedepsei, a încălcat dispozițiile prevăzute de lege potrivit cărora la individualizarea pedepsei va trebui să se țină cont de un ansamblu de criterii, pentru ca prin prisma acestora să se poată diferenția pedeapsa aplicată unui infractor sau altul pentru același gen de infracțiuni.
Examinând cauza în raport de motivul invocat și din oficiu, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Criteriile de individualizare a pedepsei arătate la art. 72, ajută instanța să determine atât cuantumul cât și modalitatea de executare a pedepsei.
Gradul de pericol social concret, propriu fiecărei infracțiuni săvârșite, este apreciat de instanțe pe baza unui complex de elemente, de datele concrete specifice faptei comise, în funcție de valoarea socială căreia i se aduce atingere, de împrejurările săvârșirii și nu în ultimul rând de persoana inculpatului.
O examinare atentă a acestor criterii raportate la speță conduce la concluzia că suspendarea sub supraveghere a pedepselor poate înfăptui în concret atribuțiile funcționale ale sancțiunii penale, astfel cum sunt circumscrise în dispozițiile art. 52 C. pen.
Aceasta, întrucât astfel cum a reținut instanța de fond, inculpații dețin atitudinea subiectivă de a se îndrepta prin autoeducare, dat fiind conduita lor înainte de săvârșirea faptelor deduse judecății, mediul din care provin, nivelul de instruire al acestora, existând premisele reeducării fără executarea pedepsei în regim de detenție.
Așa fiind, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Curtea a admis recursurile declarate de inculpații A.V. și K.T., împotriva deciziei penale nr. 311 din 16 septembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, a casat și a menținut sentința penală nr. 93 din 19 aprilie 2004 a Tribunalului Arad.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1532/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1429/2005. Penal → |
|---|
