ICCJ. Decizia nr. 673/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 443/ D din 28 octombrie 2004, Tribunalul Bacău, secția penală a condamnat inculpatul B.I. la 15 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) și art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
în temeiul art. 83 C. pen., a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului menționat prin sentința penală nr. 3561 din 25 octombrie 2001 a Judecătoriei Bacău.
în temeiul art. 7 din Legea nr. 543/2002, a revocat grațierea pedepsei de un an și 6 luni închisoare la care inculpatul B.I. a fost condamnat prin sentința penală nr. 1417 din 10 aprilie 2003 a Judecătoriei Bacău.
A constatat că prin sentința penală nr. 1678 din 25 aprilie 2003 a Judecătoriei Bacău a fost grațiată pedeapsa de o lună aplicată aceluiași inculpat, prin sentința penală nr. 3561 din 25 octombrie 2002, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 C. pen.
în temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de un an și 6 luni închisoare și de 2 ani închisoare în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și a dispus adăugarea acesteia la pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca în final inculpatul B.I. să execute pedeapsa de 17 ani închisoare.
A constatat că partea vătămată B.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă C.A.S. Bacău și a obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 3.312.300 lei, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare.
S-a reținut că, la data de 5 aprilie 2004, în jurul orei 10,00, inculpatul B.I., aflat sub influența băuturilor alcoolice, a lovit partea vătămată, tatăl său, cu un resteu de fier, în mod repetat, pe tot corpul. Ulterior, în jurul orei 20,00, inculpatul a exercitat violențe, în aceeași modalitate, împotriva ambilor părinți. în timp ce mama sa a cerut ajutor de la vecini, inculpatul a continuat să îl lovească cu picioarele pe tatăl său, căzut la pământ. Agresiunea a încetat ca urmare a intervenției martorului B.L., care l-a imobilizat pe inculpat și a anunțat lucrătorii de poliție.
Victima B.G. a fost internată la spital, unde, la data de 10 aprilie 2004, a decedat.
Din raportul de necropsie medico-legală a rezultat că moartea victimei a fost violentă, datorându-se insuficienței cardio-respiratorii acute, consecutive unui traumatism toracic cu fracturi costale bilaterale, plăgi pulmonare și hemotorax bilateral. Victima a mai prezentat, deasemenea multiple alte leziuni.
Curtea de Apel Bacău, secția penală, prin decizia nr. 380 din 30 noiembrie 2004, a respins apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii primei instanțe, ca nefondat, cu motivarea că situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost corect reținute, încadrarea juridică a faptei este cea legală, iar pedeapsa a fost just individualizată.
împotriva acestei din urmă hotărâri inculpatul a declarat recurs.
Acesta a solicitat, prin apărător, reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante prevăzute în art. 73 lit. b) C. pen. și reducerea pedepsei aplicate, iar personal, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
în raport de multitudinea și intensitatea loviturilor, corpul vulnerat și zonele vizate, încadrarea juridică a faptei este cea legală, așa încât în mod judicios prima instanță a respins cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen.
în condițiile în care a săvârșit fapta, astfel cum acestea au fost corect stabilite în baza probatoriului administrat, inculpatul nu poate beneficia de circumstanța atenuantă a provocării, deoarece atât momentul primei agresiuni, cât și acele de a doua, acesta nu se afla sub influența vreunei tulburări produse de pretinsul incident anterior, produs cu peste 3 luni în urmă, potrivit declarațiilor acestuia și în raport de care actele materiale reținute pot fi calificate ca o reacție târzie, nespontană, ce nu se încadrează în ipoteza reglementată în art. 73 lit. b) C. pen.
Așadar, reținând că provocarea pretinsă nu a constituit o circumstanță ce a întovărășit săvârșirea infracțiunii și, drept urmare, neconstatând incidența dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., instanțele au pronunțat hotărâri temeinice și nelegale, așa încât recursul se constată a fi nefondat sub aspectul acestei critici.
în fine, examinând cauza în raport de dispozițiile art. 3859C. proc. pen., nici alte motive de casare susceptibile a fi puse în discuție din oficiu nu se constată.
în consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de inculpatul B.I., ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul a fost obligat, potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5799/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 784/2005. Penal → |
|---|
