ICCJ. Decizia nr. 1407/2005. Penal. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1407/2005
Dosar nr. 6469/2004
Şedinţa publică din 24 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1030 din 26 august 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, admiţând contestaţia la executare formulată de condamnatul E.S.A. a dispus înlăturarea executării expulzării, stabilită prin sentinţa penală nr. 231 din 19 decembrie 1996, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 461 lit. d) C. proc. pen., întrucât în cursul executării hotărârii, s-a ivit un incident, constând în aceea că petentul-contestator a fost obligat în Egipt la o pedeapsă cu muncă silnică pe viaţă la data de 11 noiembrie 1995, situaţie în care în ţara de origine ar fi supus unor tratamente inumane.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 751 din 19 octombrie 2004, admiţând apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a desfiinţat sentinţa instanţei de fond, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată în cauză.
Împotriva menţionatei decizii, condamnatul E.S.A. a declarat prezentul recurs, solicitând casarea acesteia în temeiul art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., şi menţinerea sentinţei pronunţată de instanţa de fond cu motivarea că în cauză s-a făcut o greşită aplicare a legii, respectiv a prevederilor art. 491 lit. d) C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 461 lit. d) C. proc. pen., se poate face contestaţie la executare când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării.
Pentru ca „incidentul „la care se referă dispoziţiile procedurale citate să poată constitui motiv de contestaţie la executare, se impune îndeplinirea cumulativ a două condiţii şi anume, incidentul respectiv să se ivească în cursul executării pedepsei şi să se refere la executarea hotărârii fără a atrage schimbări în dispozitivul acesteia.
Cum prin contestaţia formulată petiţionarul a invocat motive anterioare judecării procesului, nefiind vorba deci de un incident ivit în cursul executării pedepsei, aşa cum cer dispoziţiile art. 461 lit. d) C. proc. pen., în mod just instanţa de apel a desfiinţat sentinţa instanţei de fond şi a dispus respingerea contestaţiei respective.
În consecinţă, recursul declarat de condamnatul E.S.A. nefiind întemeiat, urmează a fi respins, ca atare, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul E.S.A. împotriva deciziei penale nr. 751 din 19 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1399/2005. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1408/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
