ICCJ. Decizia nr. 1390/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1390/2005
Dosar nr. 2794/2004
Şedinţa publică din 24 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 213 din 15 martie 2004, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 12396/P/2003, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi art. 109 C. pen., a fost condamnat, printre alţii, inculpatul P.L. la 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea instigării la infracţiunea de tâlhărie în formă calificată.
A interzis inculpaţilor exercitarea drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată inculpaţilor P.G.B. şi D.O.L. arestul preventiv de la 24 octombrie 2003 ora 12,00 la zi şi în baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea lor de arest.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 998, art. 1003 şi art. 1000 alin. (2) C. civ., a obligat inculpatul P.L. în solidar cu inculpaţii P.G.B. şi D.L. şi pe aceşti doi inculpaţi în solidar cu părţile responsabile civilmente P.M. şi D.M., să plătească părţii civile B.A., echivalentul în lei la data plăţii a sumei de 300 Euro şi a respins în rest acţiunea civilă.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpatul P.L. să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
În baza art. 191 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul P.G.B. în solidar cu partea responsabilă civilmente P.M. la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat şi pe inculpatul D.O. în solidar cu partea responsabilă civilmente D.M. la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt:
În seara zilei de 21 octombrie 2003, inculpaţii D.O. şi P.G.B. s-au întâlnit în Piaţa Maria din Timişoara cu inculpatul P.L., la această întâlnire asistând şi martorul S.A.
Cu această ocazie inculpatul P.L. a propus celor doi coinculpaţi să deposedeze prin violenţă de telefonul mobil pe un băiat pe care îl vor vedea după ce acesta îl va indica.
Martorul S.A., în declaraţiile sale a susţinut că inculpatul P.L. le-a spus celor doi inculpaţi că este un băiat care se plimbă cu tramvaiul şi că are un telefon mobil de 12.000.000 lei.
Inculpatul P.L. s-a întâlnit întâmplător cu numitul B.A. care avea un telefon mobil asupra sa. A comunicat acest lucru celor doi inculpaţi şi au hotărât în cele din urmă să-i sustragă acestuia telefonul.
Inculpaţii D.O. şi P.G.B. au plecat în urmărirea părţii vătămate B.A. În momentul în care acesta a ajuns într-un loc izolat, inculpatul D.O. i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feţei, lovitură în urma căreia partea vătămată s-a dezechilibrat, căzând pe carosabil.
În aceste condiţii, profitând de neputinţa victimei de a se apăra, inculpatul P.G.B. i-a sustras din buzunarul pantalonilor aparatul telefonic marca Siemens S55 după care ambii inculpaţi au părăsit în fugă locul faptei.
În urma loviturilor primite, partea vătămată B.A. a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 5 zile. La scurt timp după comiterea faptei a fost reţinut inculpatul P.G.B. şi s-a recuperat de la acesta aparatul telefonic sustras, ulterior reţinerii acestuia la organele de poliţie s-a prezentat de bunăvoie şi inculpatul D.O.
Urmare a administrărilor probelor în faţa instanţei s-a conturat o nouă stare de fapt, precum şi împrejurarea că inculpatul P.L. a instigat pe cei doi inculpaţi minori D.O. şi P.G.B., în seara zilei de 23 octombrie 2003, să deposedeze prin violenţă iniţial pe numitul B., iar apoi pe partea vătămată B.A. de telefonul mobil al acestuia, deposedarea urmând a avea loc seara, în loc public, respectiv în faţa unui magazin, partea vătămată fiind însoţită de prietena sa. Faţă de această stare de fapt instanţa a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul P.L., cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş la termenul din 15 martie 2004 şi pusă în discuţia părţilor de către instanţă, astfel că în baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul P.L. din instigare la infracţiunea de furt în infracţiunea de instigare la tâlhărie în formă calificată.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului P.L., instanţa a avut în vedere gravitatea faptei comise de acesta în sensul că a instigat doi minori la comiterea unei infracţiuni cu violenţă existând circumstanţă agravantă prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., atitudinea acestuia care nu a fost sinceră pe parcursul urmăririi penale, dar şi vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale şi împrejurarea că are familie şi un copil minor, apreciind că atât cuantumul pedepsei cât şi modalitatea de executare a acesteia sunt de natură să realizeze scopul punitiv, educativ şi preventiv al pedepsei astfel cum este reglementat de dispoziţiile art. 52 C. pen.
Apelul formulat de inculpatul P.L. care solicită reducerea pedepsei, a fost respins ca nefondat.
S-a reţinut că nu se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante, astfel că pedeapsa aplicată corespunde cerinţelor dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul P.L. care a solicitat reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat.
Pedeapsa aplicată inculpatului este just individualizată, instanţele dând eficienţă tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că o reindividualizare în sensul reducerii pedepsei nu s-ar atinge scopul prevăzut de legiuitor astfel cum este circumscris în dispoziţiile art. 52 C. pen.
Cum nici din oficiu nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor, urmează ca în baza art. 3859 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.L., se va deduce din pedeapsa aplicată arestarea preventivă de la 28 octombrie 2003 la 30 octombrie 2003, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.L. împotriva deciziei penale nr. 144 din 21 aprilie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului arestarea preventivă de la 28 octombrie 2003 la 30 octombrie 2003.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1388/2005. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 1399/2005. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
