ICCJ. Decizia nr. 1408/2005. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1408/2005
Dosar nr. 246/2005
Şedinţa publică din 24 februarie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1512 din 22 noiembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 5383/2004, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 397/2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, formulată de condamnatul I.G.C.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa reţine faptul că, condamnatul are de executat o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000 şi prin cererea formulată contestă vinovăţia sa, în sensul că nu este consumator de droguri şi s-a luat în considerare doar un bilet de trimitere la Spitalul Obregia, găsit asupra sa, la data constatării faptei (12 aprilie 2002), prin care se diagnostichează faptul că este suspect ca fiind consumator de heroină şi se impune verificarea sa în vederea internării sale pentru dezintoxicare.
Reţine instanţa fondului, că cererea formulată de petent, se încadrează în cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., însă ea nu este întemeiată, întrucât în cauză nu există o hotărâre judecătorească sau o ordonanţă a procurorului, prin care actul invocat de petent să fi fost declarat fals, fiind o condiţie cerută de art. 394 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Probele care s-au administrat în cauză, cu ocazia cercetărilor penale a petentului, atestă faptul că înscrisul invocat nu a fost singurul temei care a stat la baza condamnării inculpatului, întrucât a recunoscut fapta săvârşită.
Împotriva sentinţei declară apel petentul condamnat pentru nelegalitate şi netemeinice, solicitând admiterea cererii sale de apel, şi în subsidiar de revizuire, şi pe fond, în rejudecarea cauzei, achitarea sa.
Analizând actele şi probele din dosarul cauzei, prin prisma criticilor din apel formulate de petent, Curtea reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 397 din 8 mai 2002 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 755 din 14 februarie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, petentul este condamnat la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., motivat de aceea că în noaptea de 12 aprilie 2002 a fost surprins în flagrant, în timp ce dorea să cumpere o doză de heroină de la un tânăr din zona Teiul Doamnei.
Se mai reţine că, vinovăţia inculpatului a fost dovedită de prinderea sa în flagrant, fapta a fost recunoscută de acesta şi că a promovat toate căile legale de critică a hotărârii fondului, dar a solicitat numai redozarea pedepsei, nefăcând o altă menţiune cu privire la biletul de trimitere la Spitalul Obregia, găsit asupra sa cu ocazia percheziţiei corporale efectuate, că invocarea acestui act medical, ca probă care să confirme netemeinicia condamnării aplicate numitului I.G.C., nu se încadrează pe calea revizuirii în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, respectiv art. 394 C. proc. pen., întrucât înscrisul în cauză nu a fost reţinut de instanţă ca probă în stabilirea vinovăţiei sale şi chiar dacă ar fi de luat în calcul conţinutul său, nu poate constitui o probă care să modifice temeinicia condamnării pe de o parte, fiind alte probe care justifică condamnarea acestuia, iar pe de altă parte, dacă s-ar admite că a fost avut în vedere la condamnarea inculpatului, el nu este apreciat ca fiind fals printr-un act legal pentru a se da curs cererii sale de revizuire, în raport de dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 990 din 21 decembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, apelul.
Împotriva acestei decizii petentul-condamnat a formulat recurs, solicitând redozarea pedepsei.
Recursul este nefondat, critica formulată neregăsindu-se printre cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Aşa fiind, potrivit dispoziţiilor art. 3859 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul I.G.C. şi îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul I.G.C. împotriva deciziei penale nr. 990 din 21 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1407/2005. Penal. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 141/2005. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
