ICCJ. Decizia nr. 1388/2005. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1388/2005
Dosar nr. 6127/2004
Şedinţa publică din 24 februarie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Mehedinţi, prin sentinţa penală nr. 157 din 29 aprilie 2004, a hotărât:
- În baza art. 20, raportat la art. 174, cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul D.E. la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 din acelaşi cod.
- În baza art. 180 alin. (2) şi art. 193 C. pen., a condamnat pe inculpatul C.S. la două pedepse de 8.000.000 lei, respectiv 6.000.000 lei amendă, dispunând în temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. c) din acelaşi cod, să execute pedeapsa cea mai mare de 8.000.000 lei amendă.
S-a dispus confiscarea corpurilor delicte, respectiv o sapă şi o furcă.
Inculpatul D.E. a fost obligat să plătească Spitalului Clinic de urgenţă Craiova suma de 8.055.234 lei, proporţional cu culpa sa de 50 %.
A admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă C.S. şi a obligat pe inculpatul D.E. la 27.750.000 lei despăgubiri civile din care 2.750.000 lei daune materiale şi la 600.000 lei lunar prestaţie periodică de la data pronunţării sentinţei, până la încetarea stării de nevoie.
A admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă D.E. şi a obligat pe inculpatul C.S. să-i plătească suma de 7.119.923 lei despăgubiri civile, din care 2.119.925 lei daune materiale.
Inculpaţii au fost obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
Pe baza probelor administrate, s-a reţinut, în esenţă, că la data de 17 aprilie 2003, între cei doi inculpaţi, din iniţiativa inculpatului C.S., s-a produs un conflict verbal şi apoi fizic, conflict în timpul căruia părţile şi-au aplicat lovituri reciproce cu corpuri contondente, leziunile corporale suferite de victima C.S. punându-i acestuia viaţa în pericol şi producându-i o infirmitate fizică permanentă.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală, prin Decizia nr. 416 din 22 septembrie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de cei doi inculpaţi şi părţi vătămate în cauză.
Împotriva acestor hotărâri au formulat recurs ambii inculpaţi.
Inculpatul D.E. a invocat motivele de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17, 171 şi 18 C. proc. pen., susţinând că a săvârşit fapta în legitimă apărare, motiv pentru care a solicitat să se dispună achitarea sa.
În subsidiar a solicitat să se caseze hotărârile atacate şi să se trimită cauza la procuror pentru efectuarea unei noi expertize medico-legale, sau să fie redusă pedeapsa de 2 ani închisoare.
Inculpatul C.S. a susţinut că este nevinovat şi a solicitat achitarea sa.
Ambele recursuri sunt nefondate.
Instanţele au reţinut corect şi concordant cu probele administrate că inculpatul C.S. a ameninţat şi apoi a lovit cu furca în zona capului, a braţului şi a şoldului pe inculpatul D.E., fapt ce l-a determinat pe acesta din urmă să reacţioneze violent, în sensul că înarmându-se cu o sapă i-a aplicat două lovituri în zona capului victimei C.S. (prima parată de victimă cu braţul), cauzându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viaţa şi i-au produs o infirmitate fizică permanentă.
Rezultă din probele administrate că inculpatul C.S. l-a lovit pe D.E. în timp ce era aşezat pe iarbă şi că nu a urmărit suprimarea vieţii acestuia întrucât nu a lovit cu coarnele furcii ci cu partea metalică şi cu intensitate redusă, cauzându-i leziuni ce au necesitat numai 7-8 zile de îngrijiri medicale.
După consumarea acestui moment, inculpatul D.E. s-a ridicat, a luat din mâna soţiei sale sapa şi l-a lovit pe C.S. de două ori în zona capului. Prima lovitură a fost parată de victimă cu mâna stângă însă a doua a fost recepţionată în zona parieto-occipitală dreaptă.
Această a doua lovitură s-a soldat cu un hematom voluminos, extradural parieto-occipital, drept pentru care s-a intervenit chirurgical, victima prezentând între altele pareză facială stângă, hemipareză stângă cu sindrom piramidal pozitiv stânga, mers spastic, paretic, posibil fără ajutor. Leziunile de violenţă suferite de C.S. au avut ca urmare o infirmitate fizică permanentă şi pensionarea acestuia pentru gradul 2 de invaliditate.
Faţă de concluziile actelor medico-legale existente în dosar nu se impune trimiterea cauzei la procuror pentru efectuarea unei noi expertize medico-legale, întrucât sunt suficiente elemente pe baza cărora să se poată concluziona cu privire la vinovăţia inculpatului D.E.
Întrucât inculpatul D.E. a acţionat cu violenţă după ce a fost lovit de C.S., deci după ce atacul acestuia încetase, corect instanţele au reţinut în favoarea sa scuza provocării şi nu legitima apărare care se referă la existenţa unui atac material în derulare.
Şi vinovăţia inculpatului C.E. a fost corect stabilită pe baza declaraţiilor martorilor D.G. şi S.I., coroborate cu actele medico-legale efectuate cu privire la partea vătămată D.E. şi care atestă că acesta a avut nevoie de 7-8 zile de îngrijiri medicale.
Întrucât pedepsele aplicate inculpaţilor au fost corect individualizate în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), recursurile acestora vor fi respinse ca nefondate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile vătămate, inculpaţi D.E. şi C.S. împotriva deciziei penale nr. 416 din 22 septembrie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă recurenţii la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1385/2005. Penal. Recuzare recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1390/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
