ICCJ. Decizia nr. 1420/2005. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1420/2005
Dosar nr. 1425/2004
Şedinţa publică din 25 februarie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din actele dosarului, constată următoarele:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, prin rechizitoriul din 12 august 1997 (dosar nr. 1/P/1993), trimite în judecată pe inculpaţii:
1. B.P.;
2. P.B.;
3. G.N.;
4. B.V.D.;
5. P.S.I., zis T., toţi cinci, pentru infracţiunile de:
a) omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. e) şi art. 176 lit. a) şi b) C. pen.;
b) distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) şi (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
c) ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art. 321 alin. (2), cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 73 lit. b) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), cu menţiunea că P.B. este trimis în judecată şi pentru infracţiunea de încercare de a determina mărturia mincinoasă, prevăzută de art. 261 alin. (1) din acelaşi cod;
6. B.V.D., zis T;
7. B.N., zis H.;
8. B.I., zis V.M., toţi trei, pentru infracţiunile de:
a) distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) şi (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
b) ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art. 321 alin. (2), cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 73 lit. b) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
9. B.V.;
10. V.O.;
11. F.S., toţi trei, pentru infracţiunile de:
a) distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) şi (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
b) ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art. 321 alin. (2), cu aplicarea art. 33 lit. a), 73 lit. b) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Actul de învinuire reţine următoarele:
Localitatea Hădăreni, aparţinătoare comunei C.I, se află situată în partea sud-vestică a judeţului Mureş, pe şoseaua naţională Tg. Mureş – Cluj, mărginită fiind de râul Arieş.
Satul are o populaţie de 882 locuitori, din care 614 români, 145 maghiari şi 123 romi. Procentul acestora din urmă, faţă de restul etniilor, este de 14 %. Modul de viaţă, marginal, al unor categorii de ţigani şi, în special al celor care s-au stabilit în Hădăreni, după Decembrie 1989, au generat grave tensiuni cu populaţia majoritară.
În general, datorită condiţiilor de viaţă, respingerii unor valori morale acceptate de restul comunităţii, ţiganii s-au automarginalizat, manifestându-se agresiv, nerecunoscând şi încălcând, premeditat, normele juridice instituţionalizate în societate.
Cei mai mulţi dintre ei erau fără ocupaţie, întreţinându-se din munci ocazionale, sustrageri şi alte activităţi ilicite. Desfiinţându-se vechea formă de proprietate, alături de ceilalţi membri ai comunităţii, ţiganii au primit loturi în folosinţă, pe care nu le-au lucrat, ocupându-se, în continuare, de sustrageri de bunuri, comise în grup şi cu violenţă, ţinta activităţilor infracţionale fiind, de data aceasta, proprietatea privată, ceea ce a declanşat atitudini de revoltă şi respingeri, mai puternice decât cele anterioare.
De asemenea, grupuri de ţigani au declanşat numeroase conflicte cu tinerii din localitate, faţă de care s-au manifestat agresiv, sustrăgându-le, prin forţă, banii sau alte bunuri. Conduita acestora a devenit, uneori, chiar degradantă, concretizându-se în injurii, insulte şi folosirea de cuvinte triviale, în public. Multe din asemenea acte s-au consumat la barul privat al inculpatului G.N., unde au provocat, în mod repetat, scandal şi dezordine.
În general, o parte a acestor ţigani se manifestau în localitate ca nişte „stăpâni", sfidând orice normă de convieţuire socială. La încercările persoanelor mai în vârstă sau cu autoritate morală, de a-i determina să-şi schimbe comportamentul, acestea au fost ameninţate sau timorate, prin agresivitate.
Din evidenţele organelor de urmărire penală şi a instanţelor de judecată, din judeţul Mureş, rezultă că, în perioada anilor 1991 – 1993, au fost înregistrate un număr de 7 cauze penale, majoritatea având ca obiect fapte de violenţă, de la loviri simple şi până la infracţiunea de omor.
Infracţiunile comise, în realitate, sunt, însă, mult mai numeroase. De teama ameninţărilor, însă, persoanele vătămate, fie că nu au depus plângere, fie că şi le-au retras ori, de frică, s-au împăcat cu făptuitorii. Acestea, cu atât mai mult cu cât unii dintre romii din localitate erau cu antecedente penale, tot pentru fapte de violenţă.
Alături de percepţia comunităţii, în sensul că majoritatea conflictelor, prealabile, au fost soluţionate necorespunzător sau nemulţumitor, cât şi precedentele create au dus la creşterea numărului manifestărilor revendicative, de justiţie personală sau colectivă.
Pe acest fond, s-au produs tragicele evenimente din seara zilei de 20 septembrie 1993, în localitatea Hădăreni.
Violenţa împotriva ţiganilor s-a exercitat în mod selectiv, nefiind vizaţi cei integraţi în mod normal în viaţa socială. Cu toate acestea, comportamentul necivilizat al romilor, cât şi actele de violenţă ale acestora, au dus la stări conflictuale, care au degenerat în stări de duşmănie. Exemplul cel mai elocvent, în acest sens, îl constituie cazul inculpatului B.P., căruia i-a fost rupt braţul, dar şi alte cazuri similare.
Semnificativă, în sensul celor de mai sus, este declaraţia martorului M.G., care arată că fiind vechi locuitor al satului, a copilărit cu părinţii actualilor ţigani, dar, „atunci, a fost bine, ne-am înţeles între noi, dar acum nu mai este aşa, nu se mai poate cu ei, pentru ei nu este lege". Tocmai de aceea, în cursul urmăririi penale mai mulţi martori, audiaţi în cauză, au justificat evenimentele produse, spunând că „nu s-a mai putut cu ei, s-a umplut paharul".
În seara zilei de 20 septembrie 1993, în jurul orelor 19,00, în centrul satului Hădăreni, în staţia de autobuz, situată în faţa căminului cultural, s-a produs un conflict între C.G. senior şi fraţii L.R.L., zis S. şi L.A.P. zis P. Aceştia erau împreună cu Z.M., cumnatul lor, cu L.P. zis D., fratele lor, cât şi cu M.L., zis I. şi intenţionau să se deplaseze, cu o maşină de ocazie, în Luduş.
În acest timp, a trecut pe trotuarul opus C.G. senior, care ducea o vacă, legată cu lanţ, la montă. Trecând prin faţa lor, fără motiv, fraţii L.R.L. şi L.A.P. i-au adus grave jigniri, deşi C.G. senior era mult mai în vârstă decât ei. Fiind indignat de manifestările celor doi fraţi, C.G. senior a legat cu lanţul vaca de un stâlp electric de beton, intenţionând, apoi, să se deplaseze spre fraţii L., pentru a le imputa comportarea necuviincioasă faţă de el. Înaintea sa a venit, însă, L.A.P., care l-a lovit cu palma peste faţă şi l-a tras după el peste şosea, până în staţia de autobuz. Aici, tot fără motiv, cei doi fraţi au continuat să-l lovească cu pumnul, pe C.G. senior, doborându-l.
Văzând cele întâmplate în staţia de autobuz, în ajutorul lui C.G. senior au intervenit mai multe persoane care se deplasau la lăptărie. Totodată, la strigătele acestora au intervenit şi fiii lui C.G. senior şi anume C.G. junior, C.C. şi C.M.
Martorul C.G. jr. arată că, în momentul în care a ajuns în staţia de autobuz, tatăl său era căzut şi lovit de către ceilalţi. Văzându-l, de el s-a apropiat L.R.L., care a scos, din buzunarul interior al hainei, un cuţit şi l-a ameninţat cu acesta, în sensul că, dacă îndrăzneşte să se amestece în „bătaia" lor, îl taie cu cuţitul. Imediat a şi dat cu cuţitul după el, reuşind să-i taie doar puloverul cu care era îmbrăcat. Chiar în acel moment, s-au apropiat şi fraţii săi, C.C. şi C.M. La apropierea lui C.C., care nu avea nimic în mâini, atât fraţii L., cât şi cumnatul lor Z.M. s-au întors spre el. Cu cuţitul, pe care îl avea în mână şi cu care a lovit, anterior, după C.G. jr., L.R.L. i-a aplicat lui C.C. o lovitură în partea stângă a pieptului, lovitura fiind aplicată de sus în jos. Imediat, L.R.L., urmat de fratele său şi de Z.M., s-au îndepărtat în fugă, traversând şoseaua, apoi, prin faţa căminului cultural, au intrat în curtea martorei M.L., zisă B., fiind urmăriţi de către fraţii C. În momentul în care C.C. a ajuns în strada Cimitirului, a căzut şi nu s-a mai putut ridica. Dându-şi seama că este în stare gravă, fraţii săi au încercat să-l transporte la spitalul din Luduş, cu o maşină de ocazie, dar nereuşind, a fost transportat cu maşina inculpatului G.N.
Între timp, fraţii L. şi Z.M. s-au refugiat în curte la M.L., au spart uşa de intrare în locuinţă, deoarece nu era nimeni acasă şi s-au baricadat în interior. De aici, L.R.L. ameninţa cu cuţitul în mână, spunând că, dacă va avea cineva curajul să intre acolo, va muri sau că „am omorât unul şi voi mai omorî încă doi".
Cu privire la L.R.L., zis S., se reţine că acesta era cel mai violent dintre toţi fraţii şi, din această cauză, nu umbla niciodată singur, fiind însoţit întotdeauna de către unul din membrii familiei sale. A şi afirmat, într-o ocazie, în barul inculpatului G.N., faptul că îi omoară pe toţi românii din sat, dacă aceştia vor face ceva împotriva lui.
De asemenea şi fratele său L.A.P. avea aceeaşi fire violentă. A fost condamnat, la 5 ani închisoare, prin sentinţa penală nr. 149 din 5 mai 1992 a Judecătoriei Lugoj, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. La data de 9 iunie 1993, Judecătoria Tg. Mureş a dispus, la cererea condamnatului, întreruperea executării pedepsei, pe o durată de 3 luni, până la 8 septembrie 1993. Din această cauză, în seara evenimentelor, se afla în localitatea Hădăreni.
După transportarea, la Spitalul din Luduş, a victimei C.C., s-a constatat că aceasta a decedat, fiind depusă la morgă.
Din raportul medico-legal de autopsie al victimei C.C., de 25 de ani, cât şi avizul medico-legal rezultă că moartea acesteia a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei interne şi externe, survenită la un traumatizat toracic, cu plagă tăiată-înţepată a hemitoracelui stâng, penetrantă în torace, cu lezarea plămânului, pericardului şi arterei pulmonare intrapericardice.
Leziunea toracică s-a produs cu un corp tăietor-înţepător de tipul cuţitului, care a putut avea o lăţime minimă de 2,5 cm şi o lungime de 6-7 cm. Canalul plăgii are o orientare uşor oblică de sus în jos. În momentul morţii, victima nu avea alcool în sânge.
Fiind seară, mai mulţi locuitori din sat au ieşit pe stradă, în special, pentru a duce laptele la centrul de colectare. Revoltaţi de cele întâmplate, având în vedere şi comportamentul anterior al ţiganilor în cauză, în localitate, sătenii s-au adunat în jurul grădinei martorei M.L., la gardul situat chiar în spatele căminului cultural, înconjurând apoi curtea şi locuinţa acesteia.
După sosirea, la faţa locului, a lucrătorilor de poliţie, de la postul comunal, sătenii, tot mai indignaţi, pătrund în curte. Datorită faptului că cei din interiorul locuinţei ameninţau în continuare, că vor mai ucide o persoană sau două, dacă se vor apropia de ei, refuzând, totodată, să se predea la somaţiile, repetate, ale lucrătorilor de poliţie, această atitudine i-a întărâtat şi mai mult pe săteni.
În aceste momente, a sosit de la Luduş maşina inculpatului G.N., care a răspândit vestea că a decedat C.C. În urma aflării acestei veşti, lumea, adunată în număr mare, de 150 – 300 persoane, după aprecierea martorilor, indignată de cele întâmplate, dar şi de comportamentul agresorilor, care a refuzat să se predea autorităţilor, s-a agitat şi revoltat, tot mai mult.
Din mulţime, se auzeau voci care strigau să li se dea foc agresorilor, întrucât îşi merită soarta. Între timp, din curte se aruncau, asupra locuinţei, cu diferite obiecte, cum ar fi bucăţi de lemn, pietre şi alte corpuri contondente, în geamurile casei sau în uşa de intrare, cu scopul de a-i determina pe cei din interior să iasă afară, să se predea.
Între cei care instigau mulţimea să dea foc casei, era şi inculpatul G.N. În aceste momente, aşa cum precizează martora R.V.D., cât şi S.A., inculpaţii B.V.D. şi P.S.I. au aprins un sul de trestie, pe care l-au aruncat, pe geam, în interiorul casei. Rogojina aprinsă a căzut în interiorul locuinţei, pe un recamier sau dormeză veche, care, imediat, s-a aprins, după care incendiul s-a propagat rapid, fiind cuprinsă de flăcări toată casa.
În momentul în care incendiul, în interiorul casei, a luat proporţii, primul care a ieşit pe geam a fost L.R.L. Acesta a fost prins de către şeful de post M.I., încercând apoi să-l scoată din mulţime şi să-l introducă în curtea vecinului R.I. Acesta, însă, a refuzat să-i dea voie şefului de post să intre în curte, spunându-i că nu au ce căuta criminalii la el. Atunci şeful de post a încercat să-l scoată, din mulţime, în str. Cimitirului. În acest moment, aşa cum precizează, în apropierea sa, se aflau inculpaţii B.P., înarmat cu un par, cât şi P.B.
Mulţimea din jur a început să aplice lovituri lui L.R.L., astfel încât toţi cei prezenţi în jur se înghesuiau să-l lovească. La un moment dat, mulţimea l-a smuls pe L.R.L., care a fost dus la câţiva metri pe picioare, apoi s-a prăbuşit, în str. Cimitirului, chiar lângă fântână, datorită loviturilor aplicate. Asupra lui, au tăbărât toţi cei din jur, cca. 20 de persoane, care au început să-i aplice lovituri cu piciorul, cu bâte sau cu pari. Concomitent, cu L.R.L., din locuinţă a ieşit fratele său L.A.P., care, în fugă a străbătut curtea martorei M.L., încercând să se îndrepte spre şosea. A fost urmărit şi prins de către inculpatul B.V.D., după care şi acesta a fost înconjurat de mulţime şi lovit, în aceleaşi împrejurări ca şi fratele său, cu obiecte similare, care, după eveniment, au fost ridicate şi constituie corpuri delicte în cauză.
După ce li s-au aplicat multiple lovituri, cu obiecte contondente sau cu piciorul, într-o perioadă destul de îndelungată, celor două victime li s-au cauzat multiple leziuni, pe tot corpul.
Deşi au fost transportate, cu salvarea din localitate, datorită leziunilor suferite, au decedat, amândouă, în aceeaşi seară. Se menţionează că Z.M. a rămas în interiorul locuinţei, iar în ziua următoare, cu ocazia cercetării locului faptei, a fost găsit complet carbonizat.
Din raportul medico-legal de autopsie şi avizul medico-legal al victimei L.A.P. de 21 ani, rezultă că moartea acesteia a fost violentă şi s-a datorat unui politraumatism, cu multiple plăgi contuze, contuzii cu hematoame localizate pe cap, corp şi membre, fractura ambelor braţe, fracturi costale, multiple bilaterale şi hemitorace drept. Leziunile, în totalitate, au cauzat moartea victimei. Pe victimă s-au constatat 89 leziuni, care s-au putut produce prin loviri directe, cu corpuri contondente, cum ar fi pumn, picior încălţat, sau de formă alungită, cum ar fi bâte, pari etc. Loviturile au fost aplicate din toate direcţiile.
Din raportul medico-legal de autopsie al victimei L.R.L., de 22 ani, cât şi din avizul medico-legal, rezultă că moartea acesteia a fost violentă şi s-a datorat şocului traumatic şi hemoragic, în urma unui politraumatism cu ruptură hepatică, hemiperitoneu, plăgi, hematoame periferice pe cca. 70 % din suprafaţa corpului. Leziunile de violenţă au fost multiple şi au putut să se producă prin nenumărate lovituri cu corpuri dure.
Din raportul medico-legal de autopsie şi avizul medico-legal privind pe victima Z.M. rezultă că moartea acesteia a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei respiratorii acute, urmare a arsurilor prin flacără şi carbonizare 100 % a suprafeţei corpului. În afara leziunilor datorate carbonizării, nu s-au evidenţiat alte leziuni traumatice.
După aceea, tot în număr compact, sătenii au trecut la incendierea locuinţelor ţiganilor din localitate. În urma acestor acţiuni, care s-au extins aproape în tot cursul nopţii de 20 septembrie 1993, au fost incendiate 13 locuinţe şi dependinţele aferente acestora şi provocate distrugeri la alte 5 locuinţe ale romilor. Toţi cei care au suferit pagube, în urma acestor acţiuni, s-au constituit părţi civile în cauză.
Se menţionează că, după evenimente, majoritatea locuinţelor incendiate au fost reconstruite, cu mijloace băneşti acordate de guvern, de către R.A.G.C.L. Mureş.
În cursul urmăririi penale efectuate în cauză, datorită unor influenţe locale, cât şi din spirit de solidaritate, toţi locuitorii satului, cu excepţia romilor, dar şi unii dintre aceştia, au susţinut, constant, chiar şi după 2-3 reaudieri, la diferite intervale de timp, faptul că nu cunosc nimic în cauză şi nici nu au văzut nimic concret, deşi toţi cei audiaţi s-au aflat chiar în centrul evenimentelor şi, în consecinţă, au văzut şi cunosc exact tot ce s-a petrecut.
Astfel, de exemplu, martorul G.K., deşi recunoaşte că a stat lângă martorul D.L.C., în timp ce era lovită victima L.A.P. şi care arată în concret ce s-a întâmplat, totuşi susţine, chiar în mod repetat, cât şi la confruntare că nu ştie nimic concret în cauză.
Martorul C.I., deşi a fost la locul faptei şi declară, amănunţit, ceea ce s-a întâmplat, susţine că nu i-a recunoscut pe nici unul dintre făptuitori. Declaraţii similare sunt şi ale martorilor M.L.M., L.V.D., S.G., G.I., C.E. şi mulţi alţii.
Martorul C.V. arată că, de frică, nu declară realitatea, deoarece a fost ameninţat, de către ceilalţi locuitori din sat, cu moartea, sau că i se va da foc la casă şi, numai dacă va fi citat în instanţă, va arăta realitatea.
Datorită acestei situaţii, numai după multe insistenţe, s-a reuşit, în cursul urmăririi penale, să se administreze probe directe şi pertinente, în ceea ce priveşte vinovăţia principalilor făptuitori.
Din ansamblul probelor administrate în cauză, referitor la incendierea locuinţei martorei M.L., cât şi cu privire la infracţiunea de omor asupra victimelor L.R.L., L.A.P. şi Z.M., se apreciază că există probe temeinice cu privire la vinovăţia inculpaţilor B.P., P.B., G.N., B.V.D. şi P.S.I.
Cu privire la aceştia, se reţin următoarele:
Inculpaţii B.P. şi P.B. sunt fraţi. B.P. locuieşte în Hădăreni, iar P.B., în Alba Iulia, însă, în ziua evenimentelor, se afla în Hădăreni şi locuia la fratele său P.
În primele declaraţii date în cauză, inculpatul B.P. a susţinut că, fiind bolnav psihic, nu-şi aminteşte nimic din cele întâmplate. În consecinţă, nu recunoaşte săvârşirea faptelor imputate. Recunoaşte doar împrejurarea că, anterior, fiind agresat de către unul din ţiganii din sat, a avut ură pe toţi aceştia.
Aceleaşi împrejurări le-a susţinut şi în declaraţiile ulterioare, până la data de 26 iunie 1997, când a arătat amănunţit împrejurările în care s-au produs evenimentele. Susţine, de asemenea, faptul că nici el personal şi nici fratele său P.B. nu au făcut nimic, deşi au fost tot timpul împreună, fratele său având grijă de el.
La rândul său, nici inculpatul P.B. nu recunoaşte faptele ce i se impută. S-a dovedit, însă, a fi cel mai nesincer şi mai recalcitrant, în cursul urmăririi penale.
Deşi inculpaţii nu recunosc faptele imputate, participarea directă a acestora, ca autori, la evenimente, rezultă din coroborarea declaraţiilor martorilor D.L.C., D.F., G.K., R.(.P., M.L. zisă B., S.A., M.I., B.E.D., L.M.S., C.O., K.Şt., L.F., M.L.V., T.C., L.M., C.E.
Din declaraţiile acestora se reţin, în principal, următoarele:
- martorii D.L.C. şi D.F. audiaţi de mai multe ori, în cauză, la date diferite şi în prezenţa unuia dintre părinţi, fiind minori, au precizat, constant, că, amândoi, inculpaţii B.P. şi P.B. au aplicat lovituri, repetate, victimelor L.R.L. şi L.A.P. Martorul G.K. confirmă împrejurarea că aceştia au fost prezenţi la locul faptei, când erau lovite cele două victime şi, astfel, relatează realitatea.
Aceeaşi martori precizează că, în cursul serii, cei doi inculpaţi B.P. şi P.B., au participat, cu grupul de săteni, la incendierea locuinţelor de ţigani;
- martora M.L., audiată în mod repetat, arată că, între cei care au aplicat lovituri victimelor L.R.L. şi L.A.P., i-a recunoscut, în mod sigur, pe B.P. şi fratele său P.B.;
- martora L.M.S. arată că, între cei care au participat şi contribuit la incendierea locuinţei martorei M.L., au fost şi inculpaţii B.P. şi P.B.;
- martorul C.O. arată că amândoi inculpaţii erau, tot timpul, în str. Cimitirului, văzându-i atât lângă victima, căzută în poarta bufetului, cât şi lângă cea căzută mai sus, lângă fântână. Această împrejurare confirmă, pe deplin, cele arătate de martorii D.L.C. şi D.F.;
- inculpatul B.V.D. arată că, după ce victima L.R.L., a căzut în str. Cimitirului, o mulţime a tăbărât asupra lui şi i-au aplicat lovituri; în jurul victimei, în acest moment, se aflau şi inculpatul P.B., învinuitul F.S. şi alţii;
- martora L.M. arată că ambii inculpaţi au participat, în cursul nopţii şi la incendierile sau distrugerile ce au avut loc. Aceleaşi precizări le fac şi învinuitul B.V., cât şi aproape toate părţile civile;
- martora B.E.D. arată că a văzut, în concret, cum erau lovite, cu bâtele, cele două victime, în str. Cimitirului. Fiindu-i milă, le-a strigat, celor care-l loveau pe L.A.P., să-l lase în pace. Atunci, a intervenit B.P., care i-a spus să tacă din gură, altfel o păţeşte şi ea. În aceeaşi seară, martora a relatat, vecinelor L.F. şi L.D., ceea ce a văzut, în concret, în sensul că, atât inculpatul P.B., cât şi B.P., au aplicat lovituri victimelor.
Declaraţiile martorilor D.L.C. şi L.M. sunt menţinute de către aceştia şi la confruntarea cu inculpatul P.B. Cu această ocazie, martorul D.L.C. precizează că îl recunoaşte pe inculpatul P.B. ca fiind fratele lui B.P. şi că acesta a aplicat lovituri ambelor victime. Mai precizează că, atunci, avea mustaţă.
De asemenea, martora L.M. precizează, la confruntare, că, în grupul de bărbaţi care a venit la locuinţa sa, să-i dea foc, a fost şi P.B. Pe toţi, i-a recunoscut, după voce. Era prezentă şi vecina sa, învăţătoarea C.S.
Cu privire la inculpatul P.B., se reţine că acesta, în cursul urmăririi penale, a ameninţat grav principalii martori audiaţi în cauză, cu privire la faptele comise, încercând, astfel, să-i determine să-şi schimbe declaraţiile.
Astfel, martorul D.L., tatăl martorilor D.L.C. şi D.F., arată că, după evenimente, inculpatul a venit la locuinţa sa şi a ameninţat pe martor, spunându-i că, dacă el va ajunge să facă puşcărie, din cauza copiilor săi şi aceştia „vor muri".
Inculpatul recunoaşte că, în luna iulie 1994, după ce a fost audiat la procuratură, s-a dus la locuinţa martorului D.L., dar susţine că nu i-a ameninţat pe fiii acestuia, ci doar s-a interesat de ei.
De asemenea, martora M.L. arată că, după 2-3 zile de la evenimente, s-a întâlnit, pe stradă, cu P.B., care a ameninţat-o, că dacă nu se mută din sat, va muri de mâna lui.
La solicitarea, în apărare, a inculpatului P.B., au fost audiaţi martorii C.P. a lui D. şi C.I., zis G., însă declaraţiile acestora nu schimbă cu nimic situaţia de fapt, deoarece este stabilit că B.P. şi fratele său P.B. s-au aflat printre primii în curte la M.L., fiind acolo în momentul sosirii lucrătorilor de poliţie din C.I. Aceştia precizează, în mod constant, că P.B. era împreună cu fratele său B.P., în momentul în care acesta a intenţionat să-l lovească pe S.A., cu un par, cu care era înarmat, peste cap.
Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, rezultă că inculpatul B.P. prezintă epilepsie secundară post TCC, cu tulburări psihice intercritice. Are discernământul diminuat, în raport cu faptele imputate. Se recomandă măsuri de siguranţă cu caracter medical, conform art. 114 C. pen.
De asemenea, din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, privind pe inculpatul P.B., rezultă că acesta nu prezintă tulburări psihice de natură a-i afecta capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale. Are discernământul păstrat, în raport cu faptele imputate.
Inculpatul G.N., deşi a avut un rol deosebit în cadrul evenimentelor, nu a recunoscut participarea sa. Fiind bine cunoscut în localitate, în calitate de patron al barului situat lângă căminul cultural, frecventat de ţigani, cât şi de restul sătenilor, a fost unul dintre cei mai importanţi, chiar principalul factor care a contribuit la ascunderea adevărului şi influenţarea martorilor.
În tot cursul urmăririi penale, s-a apărat, constant, că a transportat-o, cu maşina sa, la spitalul din Luduş, pe victima C.C., iar când s-a întors în Hădăreni, deja victimele L.R.L. şi L.A.P. erau duse cu salvarea din Hădăreni. Tot constant, a solicitat audierea, în apărare, pentru a dovedi aceste împrejurări, a martorilor C.G. senior, C.M., C.G. jr., C.N. şi C.D., cu toţii din familia victimei C.C., a şoferului O.I. cât şi a altor persoane, cum ar fi învinuitul B.N. zis H. sau a unor lucrători de poliţie din Luduş.
Cu privire la fraţii C.M. şi C.N., se arată că aceştia, fiind audiaţi, la data de 15 martie 1994, au precizat că nu doresc şi nu acceptă să depună mărturie în cauză. Cu toate acestea, fiind reaudiat, la 7 iunie 1997, C.M. a susţinut că s-a reîntors din Luduş la Hădăreni numai în momentul în care ardeau mai multe case în centrul satului.
Se menţionează că aceşti martori, ca şi ceilalţi din familia victimei C.C., sunt interesaţi în cauză, deoarece şi ei au participat la evenimente, iar, pe de altă parte, în cursul urmăririi penale, s-a stabilit că nu declară realitatea.
Susţinerea martorului C.M. este combătută chiar de martorul O.I., care precizează că, în Luduş, au stat cca. 40-45 minute, după care s-au reîntors cu toţii în Hădăreni, unde au oprit maşina chiar în faţa barului lui G.N., după care, cu toţii, au coborât, rămânând singur. Cât timp a stat în faţa barului, la volan, a început să ardă casa ţigăncii M.L. Nu poate preciza, în concret, când şi în ce împrejurări a fost aprinsă, deoarece nu s-a dus acolo. Astfel, susţinerile, în apărare, ale inculpatului G.N. s-au dovedit a fi nereale şi netemeinice, iar participarea sa, directă, la evenimente, rezultă, în mod neîndoielnic, din coroborarea următoarelor probe:
- martorii S.A. şi M.I. precizează că maşina inculpatului G.N. s-a întors, de la Luduş în Hădăreni, înainte de a fi incendiată casa martorei M.L. (B.);
- martorii M.L.L., L.M.S., R.P. şi, R.Z., M.L.V., M.L., L.D., L.F. precizează că inculpatul G.N. i-a instigat pe ceilalţi ca să dea foc locuinţei martorei M.L., strigându-le, în mod repetat, „daţi foc la casă, să ardă ţiganii ca şobolanii", a aruncat cu materiale inflamabile, în locuinţă şi apoi a aplicat nenumărate lovituri victimei L.A.P.
Mai mulţi martori, dintre aceştia, precizează că, dacă inculpatul G.N. nu instiga să se dea foc casei şi dacă nu arunca materiale inflamabile, în interiorul locuinţei, nu se întâmpla nimic, deoarece ceilalţi, din mulţime, nu se gândeau la acest aspect;
- martorii C.O. şi C.E. precizează, de asemenea, că sătenii, adunaţi, în jurul gardului martorei M.L., au intrat în curtea acesteia şi au început să se agite numai după venirea lui G.N. din Luduş şi numai după ce s-a răspândit vestea decesului victimei C.C. De asemenea, precizează că inculpatul G.N. a fost văzut lângă victima L.A.P., după ce acesta a fost lovit şi zăcea în nesimţire, uitându-se la el;
- martorii M.L.M., L.D., T.C., D.L.C. şi D.F. precizează că inculpatul a participat, în mod direct, în cursul nopţii şi la incendierea caselor de ţigani;
- aceleaşi precizări le fac şi părţile civile L.G., L.F., M.L.A. zis C., R.V., R.O. şi R.O.;
- inculpaţii B.V.D. şi B.P. arată că, numai după întoarcerea de la Luduş a inculpatului G.N. şi a învinuitului B.N. zis H., produs în mulţime o agitaţie foarte mare, după care s-a trecut la aprinderea locuinţei în care erau refugiaţi agresorii lui C.C.;
- tot la solicitarea, în apărare, a inculpatului G.N., acesta a fost confruntat cu martorii S.A., M.I., R.P., C.E., M.L.M., T.C. şi M.S., cu unii chiar în mod repetat, iar aceştia şi-au menţinut declaraţiile şi cu această ocazie.
Rezultă, astfel, din coroborarea probelor enumerate faptul că susţinerile, în apărare, ale inculpatului, nu sunt temeinice şi nici de natură a înlătura vinovăţia sa pentru comiterea faptelor imputate.
Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, rezultă că inculpatul G.N. nu prezintă tulburări psihice de natură a-i afecta capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale. Are discernământul păstrat, în raport cu faptele imputate.
Inculpaţii B.V.D. şi P.S.I. au fost mai sinceri, în ultima parte a urmăririi penale, recunoscând comiterea unora dintre faptele imputate, dar relatând în mod concret şi obiectiv, ceea ce cunosc în cauză.
Astfel, inculpatul B.V.D. recunoaşte faptul că l-a urmărit pe L.A.P., după ce acesta a fugit din locuinţa martorei M.L., l-a prins de un picior, din care cauză a căzut,dându-le, astfel, o posibilitate celorlalţi urmăritori ca să-l lovească, în mod repetat, cu obiecte contondente, pe care le aveau asupra lor.
Inculpatul P.S.I., zis T., a recunoscut, de asemenea, faptul că a luat, din str. Cimitirului, o bucată de par de vie, similar cu cele ce constituie corpuri delicte în cauză, apoi s-a apropiat de victima L.A.P., căzută în poarta bufetului şi, cu acesta, l-a lovit, o singură dată, peste picioare.
Cei doi inculpaţi nu recunosc faptul că, împreună, ar fi aprins şi aruncat rogojina de trestie în casa lui M.L., datorită cărui fapt incendiul s-a propagat, intens, în locuinţă.
Se menţionează că recunoaşterile, chiar parţiale, ale acestor inculpaţi se coroborează cu declaraţiile martorilor R.V.D., R.F., S.A., D.L.C. şi D.F., L.M.S. şi M.L.L., L.F., L.D. şi T.C.
Aceşti martori precizează că, amândoi, inculpaţii au incendiat locuinţa martorei M.L., după care au aplicat lovituri lui L.A.P. şi, totodată, au participat, peste noapte, la incendierea locuinţelor de ţigani.
Cu privire la inculpatul P.S.I., semnificativă este declaraţia martorei R.V.D., dată imediat după evenimente, în care arată că acesta, cu un băţ rotund de cca. 50 cm, a aplicat lovituri ambelor victime S. şi P., cu intensitate mare. Din această cauză, fiindu-i milă, a intervenit şi l-a tras pe inculpat de lângă victimă deoarece aceasta, de durere, „se răsucea pe jos".
În aceeaşi seară, martora i-a văzut, pe inculpatul B.V.D. şi pe învinuitul B.V., conducând un grup de tineri care strigau că vor da foc la toate casele de ţigani din sat. În acest sens, sunt semnificative şi declaraţiile inculpatului B.P., care arată că F.S. a aruncat cauciucuri aprinse, la Bodor în casă, la incendiere mai fiind prezenţi inculpaţii P.B. şi B.V.D., cât şi învinuiţii B.V.D., zis T. şi B.N., zis H. De asemenea, inculpatul P.B. arată că B.V.D. l-a prins din fugă pe L.A.P., dând, astfel posibilitatea celorlalţi ca să-l lovească.
Învinuiţii B.V. şi V.O. arată, de asemenea, că atât B.V.D. cât şi P.S.I. au participat şi ei, în cursul nopţii, la incendierea locuinţelor de ţigani. De asemenea, învinuitul B.I. arată că, din discuţiile purtate în sat ulterior evenimentelor, a auzit că cel care a aruncat materialul aprins în locuinţă la M.L. a fost inculpatul P.S.I.
Martorii R.V.D., S.A. şi R.F. îşi menţin declaraţiile şi la confruntarea cu inculpaţii B.V.D. şi P.S.I.
Se menţionează faptul că, în apărarea inculpatului B.V.D., la insistenţele acestuia, s-au audiat martorii N.E., S.G.I., C.M. şi B.N., însă declaraţiile acestora sunt nesemnificative, în raport cu probele existente.
Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, rezultă că inculpatul B.V.D. nu prezintă tulburări psihice de natură a-i afecta capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale. Are discernământul păstrat, în raport cu faptele imputate.
De asemenea, din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, privind pe inculpatul P.S.I., rezultă că acesta nu prezintă tulburări psihice care să-i afecteze capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale, având discernământul păstrat.
În cauză, faţă de inculpaţii B.P., P.B., G.N., B.V.D., B.V.D., zis T., B.I., zis V.M. şi B.N., zis H., s-a pus în mişcare acţiunea penală, la data de 21 iulie 1994 şi, tot la aceeaşi dată, s-a luat şi măsura arestării preventive, pentru săvârşirea infracţiunilor de omor calificat şi deosebit de grav, cât şi distrugere calificată.
Prin ordonanţa din aceeaşi zi, 21 iulie 1994, pentru motivele arătate în cuprinsul acesteia, s-a dispus punerea în libertate a inculpaţilor.
Urmărirea penală a continuat, însă, atât faţă de aceşti inculpaţi, cât şi faţă de alte persoane implicate în evenimente, cum ar fi B.V., F.S., V.O., A.I., zis N.P., A.V.S., S.G., B.S., V.L., S.G., S.I., K.A., S.G.M., N.I., B.V., B.N.D., H.N. şi alţii, însă, din actele premergătoare şi coroborarea probelor administrate, s-a apreciat, aşa cum s-a arătat, că există probe, concludente şi pertinente, numai cu privire la inculpaţii arătaţi mai sus şi învinuiţii B.V., V.O. şi F.S.
Dintre aceştia, s-a apreciat că există probe suficiente, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav, doar pentru cei cinci inculpaţi, arestaţi preventiv, iar pentru ceilalţi inculpaţi sau învinuiţi, s-a putut reţine, cu temeinicie, doar săvârşirea infracţiunilor de distrugere calificată şi ultraj contra bunelor moravuri. Pentru restul bănuiţilor, neputându-se administra probe suficiente, pentru a dovedi participarea acestora la evenimente, datorită specificului cauzei, aşa cum s-a arătat, urmează a se dispune neînceperea urmăririi penale.
Cu privire la inculpaţii B.V.D., zis T., B.N., zis H., B.I., zis V.M. şi la învinuiţii V.O., B.V. şi F.S., se arată următoarele:
Inculpatul B.V.D., zis T. şi învinuiţii B.V. şi V.O. recunosc că au făcut parte din grupul persoanelor care au circulat, în cursul nopţii de 20 septembrie 1993, prin localitate şi au incendiat şi distrus locuinţele ţiganilor.
Indiferent, însă, de recunoaşterile acestora, săvârşirea faptelor imputate rezultă, în mod temeinic, din coroborarea declaraţiilor martorilor D.L.C., D.F., L.F., R.V.D., M.L.G., R.L., T.C. şi R.F.
Declaraţiile acestor martori se coroborează, în special, cu declaraţiile părţilor civile, cât şi cu declaraţiile celorlalţi învinuiţi sau inculpaţi.
Astfel, de exemplu, chiar inculpatul B.P. arată faptul că, la incendierea casei lui Bodor, l-a recunoscut pe B.V.D., zis T., F.S., B.V.D. şi P.B.; F.S. a fost acela care a aruncat cauciucuri aprinse în casă. Exact aceleaşi împrejurări, le precizează, cu privire la incendierea casei lui Bodor, şi învinuitul B.V.D. De asemenea, se arată că învinuitul B.V. îi enumeră, ca participanţi, pe P.B., B.P., B.V.D. şi pe B.V.D., zis T.
ÎN DREPT:
1. Faptele inculpaţilor B.P., P.B., G.N., B.V.D. şi P.S.I., de a participa, în aceeaşi împrejurare, la incendierea locuinţei martorei M.L., din Hădăreni, în seara zilei de 20 septembrie 1993, după uciderea victimei C.C., în urma cărui fapt victima Z.M. a decedat, prin carbonizare în locuinţă, cât şi de a aplica, apoi, multiple lovituri, cu obiecte contondente dure, cu intensitate mare, victimelor L.R.L., L.A.P., într-o perioadă îndelungată, cauzându-le leziuni foarte grave, extinse pe aproape întreaga suprafaţă a corpului, în urma cărora victimele au îndurat suferinţe deosebite şi au decedat, în chinuri groaznice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzute de art. 174, raportat la art. 175 lit. e) şi art. 176 lit. a) şi b) C. pen.
2. De asemenea, faptele aceloraşi inculpaţi, cât şi ale inculpaţilor B.V.D. (T.), B.N. (H.), B.I. (V.M.) şi a învinuiţilor V.O., B.V. şi F.S., de a participa, în mod direct, în cursul nopţii, la incendierea şi distrugerea, repetată, a mai multor locuinţe ale ţiganilor din Hădăreni, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de distrugere calificată, prevăzută de art. 217 alin. (1) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
3. Întrucât, prin acţiunile, violente şi de distrugere calificată, ale tuturor inculpaţilor şi învinuiţilor, s-a tulburat grav liniştea locuitorilor, în cursul nopţii de 20 septembrie 1993 în Hădăreni, creându-se o stare deosebită de panică şi teroare, în special în rândul romilor, faptele acestora constituie şi infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen.
4. Fapta inculpatului P.B., de a încerca, prin ameninţări şi constrângeri, să determine, în cursul urmăririi penale, pe anumiţi martori să-şi schimbe declaraţiile, date în cauză, în favoarea sa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, prevăzută de art. 261 alin. (1) C. pen. Urmează a se face aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În raport cu calificările juridice, se reţine că victima Z.M. a decedat în locuinţa martorei M.L., după incendierea acesteia, datorită arsurilor prin flacără, extinse pe 100 % din suprafaţa corpului, până la carbonizarea totală, iar leziunile de violenţă ale victimei L.R.L., multiple şi foarte grave, au fost extinse pe 70 % din suprafaţa corporală. Totodată, urmează a se avea în vedere faptul că asupra victimei L.A.P. s-au constatat cel puţin 89 leziuni de violenţă, fapt rar întâlnit în astfel de cazuri.
Cu toate aceste împrejurări, se subliniază, în mod deosebit că faptele au fost comise sub imperiul unei puternice tulburări psihice din partea făptuitorilor, care au acţionat datorită actelor de violenţă, ieşite din comun, ale victimelor, al căror rezultat a fost uciderea victimei C.C.
În consecinţă, reacţia, spontană, a inculpaţilor, este urmarea acestor împrejurări, la care a contribuit şi comportarea anterioară a victimelor sau a altor ţigani din localitate, motiv pentru care urmează a se face aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Faţă de inculpaţii P.B., B.P. şi G.N. s-a luat măsura arestării preventive, la data de 21 ianuarie 1997, măsură care a fost prelungită până la data de 14 august 1997, urmând ca inculpaţii să fie trimişi în judecată în stare de arest preventiv, având în vedere gradul, concret, de pericol social al faptelor.
De asemenea, inculpaţii B.V.D. şi P.S.I. au fost arestaţi preventiv, la data de 6 mai 1997, măsura fiind prelungită până la data de 30 august 1997, urmând, de asemenea, a se dispune trimiterea şi a acestora în judecată în stare de arest preventiv, pentru aceleaşi motive.
În urma evenimentelor, au fost incendiate locuinţele următoarelor părţi civile: M.L., R.O., R.O., L.G., M.L.B., L.F., M.L.S., M.L.A., M.L.M., L.P., L.M. şi R.V. De asemenea, au fost distruse locuinţele părţilor civile: L.M., R.R., L.P., M.L.M. şi L.P.
Se menţionează că, pentru victimele Z.M., L.A.P., L.R.L., s-a constituit parte civilă Z.M.F.M., soţia primei victime şi soră cu celelalte. Pentru M.L., s-a constituit parte civilă, în cauză, fiul acesteia, M.L.I.
Tribunalul Mureş, prin sentinţa penală nr. 157 din 17 iulie 1998, condamnă pe inculpaţii:
1. B.P. la:
a) 5 ani de închisoare şi 4 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 176 lit. a) şi b), cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 73 lit. b), art. 76 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
b) un an de închisoare, pentru infracţiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) şi (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a), art. 73 lit. b), art. 80 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
c) 6 luni de închisoare, pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art. 321 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 73 lit. b), art. 80 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 1 din Legea nr. 137/1997, s-a constatat că pedepsele aplicate pentru infracţiunile de distrugere şi de ultraj contra bunelor moravuri sunt graţiate, condiţionat şi în întregime.
Inculpatul B.P. a fost menţinut în stare de arest, iar din durata pedepsei i s-a dedus detenţia preventivă, de la 21 iulie 1994 şi apoi, din 21 ianuarie 1997 până la zi;
2. P.B. la:
a) un an de închisoare, pentru infracţiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) şi (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a), art. 73 lit. b), art. 80 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
b) 3 ani de închisoare, pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art. 321 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 73 lit. b), art. 80 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 1 din Legea nr. 137/1997, s-a constatat că pedepsele aplicate inculpatului P.B. sunt graţiate, integral şi condiţionat.
Inculpatul P.B. a fost achitat pentru infracţiunile de:
a) omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 176 lit. a) şi b), cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 73 lit. b) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cu motivarea că nu el a săvârşit fapta;
b) încercare de determinare la mărturia mincinoasă, prevăzută de art. 261 C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu motivarea că fapta nu există.
S-a dedus detenţia preventivă a inculpatului, de la 21 ianuarie 1997 până la zi.
El a fost pus în libertate.
I s-a interzis accesul în satul Hădăreni, pe timp de doi ani.
3. G.N. la:
a) 3 ani de închisoare şi 2 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 176 lit. a) şi b), cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 73 lit. b), art. 76 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
b) un an de închisoare, pentru infracţiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) şi (4), cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 73 lit. b), art. 80 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
c) 6 luni de închisoare, pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art. 321 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. b), art. 80 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 1 din Legea nr. 137/1997, s-a constatat că pedepsele aplicate inculpatului G.N., pentru infracţiunile de distrugere şi ultraj contra bunelor moravuri, sunt graţiate în întregime şi condiţionat.
Inculpatului i s-a dedus detenţia preventivă de la 21 iulie 1994 şi de la 21 ianuarie 1997, până la zi. El a fost menţinut în stare de arest.
4. B.V.D. şi
5. P.S.I., zis T., la câte:
a) 7 ani de închisoare şi 4 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 176 lit. a) şi b), cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 73 lit. b), art. 76 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
b) 3 ani de închisoare, pentru infracţiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) şi (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a), art. 73 lit. b), art. 80 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 2 din Legea nr. 137/1997, pedepsele aplicate celor doi inculpaţi, pentru infracţiunea de distrugere, se graţiază cu 1/2;
c) un an de închisoare, pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art. 321 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 73 lit. b), art. 80 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), pedeapsă graţiată, integral şi condiţionat, prin efectul Legii nr. 137/1997.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. a) C. pen., s-a dispus ca inculpaţii B.V.D. şi P.S.I. să execute câte 7 ani de închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni şi câte 4 ani interzicerea unor drepturi, cu aplicarea art. 71 din acelaşi cod.
Inculpaţilor li s-a dedus detenţia preventivă, de la 6 mai 1997 la zi.
Ei au fost menţinuţi în stare de arest;
6. B.V. şi
7. F.S. la câte:
a) 5 ani de închisoare, pentru infracţiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) şi (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a), art. 80 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), pedepse graţiate cu 1/2, prin efectul art. 2 din Legea nr. 137/1997;
b) un an de închisoare, pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 73 lit. b), art. 80 şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), pedeapsă graţiată, integral şi condiţionat, prin efectul art. 1 din Legea nr. 137/1997, fiecare inculpat urmând să execute câte 2 ani şi 6 luni de închisoare, cu aplicarea art. 71 din acelaşi cod;
8. B.V.D., zis T.;
9. B.N., zis H.;
10. B.I., zis V.M. şi
11. V.O. la câte:
a) 3 ani de închisoare, pentru infracţiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) şi (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a), art. 73 lit. b), art. 80 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), pedepse graţiate cu 1/2, prin efectul art. 2 din Legea nr. 137/1997;
b) un an de închisoare, pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (2), art. 75 lit. a), art. 73 lit. b), art. 80 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), pedepse graţiate, integral şi condiţionat, prin efectul art. 1 din Legea nr. 137/1997, inculpaţii urmând să execute câte un an şi 6 luni de închisoare, cu aplicarea art. 71 din acelaşi cod.
Inculpatului B.I. i s-a dedus reţinerea din 21 iulie 1994.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., instanţa confiscă, în vederea distrugerii, parii, bâtele, leaţurile şi scândurile, corpuri delicte aflate la sediul tribunalului.
Fiecare inculpat a fost obligat la câte un milion de lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa reţine, în esenţă, că:
a) în ansamblu, parchetul a reţinut corect situaţia de fapt;
b) inculpaţii condamnaţi au săvârşit infracţiunile sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de comportarea, provocatoare, a două familii de ţigani;
c) inculpatul P.B. a participat la săvârşirea infracţiunilor de distrugere şi de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, dar nu şi la săvârşirea infracţiunilor de omor şi de încercare de determinare a mărturiei mincinoase;
d) inculpatului P.B. i se aplică măsura de siguranţă a interzicerii de a locui în Hădăreni, deoarece acolo a săvârşit faptele pentru care este condamnat, iar prezenţa lui în acea localitate constituie un pericol grav pentru societate, „mai ales că el nu îşi are domiciliul acolo şi există temerea că, simţindu-se lezat în drepturile sale, ar putea încerca să se răzbune pe cei din pricina cărora a fost arestat şi condamnat";
e) inculpaţii B.P., G.N., B.V.D. şi P.S.I. au fost coautori la infracţiunea de omor deosebit de grav;
f) dozarea pedepselor aplicate inculpaţilor condamnaţi are în vedere gravitatea faptelor săvârşite, precum şi circumstanţa atenuantă a provocării lor;
g) inculpaţii B.V.D., zis T., B.N., zis H., B.I., zis V.M., B.V., V.O. şi F.S. sunt vinovaţi de săvârşirea, în concurs, a infracţiunilor de distrugere şi de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii şi ordinii publice, infracţiuni comise în stare de provocare;
h) faţă de inculpatul B.P., se ia măsura de siguranţă a obligării la tratament medical, conform art. 113 C. pen., deoarece el suferă de epilepsie, după un traumatism cranio-cerebral, suferit anterior;
i) întrucât, pentru rezolvarea laturii civile a cauzei, este nevoie de un timp mai îndelungat, timp înlăuntrul căruia să se efectueze expertize, imobiliare, mobiliare, agricole, care să evalueze cuantumul pagubelor, instanţa dispune, prin încheierea din 23 iunie 1998, în baza art. 347 C. proc. pen., soluţionarea separată a cererilor de despăgubiri.
Împotriva acestei sentinţe, declară apel parchetul de pe lângă aceeaşi instanţă şi inculpaţii : B.P., G.N., B.V.D., P.S.I., B.V., F.S., B.V.D., zis T., B.N., zis H., B.I., zis V.M. şi V.O.
Parchetul susţine că:
a) este greşită achitarea inculpatului P.B., pentru infracţiunea de omor deosebit de grav şi infracţiunea de încercare de a determina mărturia mincinoasă;
b) greşit sunt individualizate pedepsele aplicate inculpaţilor G.N. şi F.S.
Inculpatul F.S. cere, în principal, achitarea de orice penalitate şi, în subsidiar, reducerea pedepsei.
Inculpaţii B.V., B.N., zis H. şi V.O. cer, în principal, achitarea de orice penalitate şi, în subsidiar, reducerea pedepselor.
Inculpatul G.N. cere achitarea de orice penalitate.
Inculpatul P.S.I. cere schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea de omor, în aceea de loviri cauzatoare de moarte şi reducerea corespunzătoare a pedepsei. Mai cere achitarea, pentru celelalte infracţiuni.
Inculpaţii B.P., B.V.D., B.I. şi B.V.D., zis T., cer, în principal, achitarea de orice penalitate, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea de omor, în aceea de loviri cauzatoare de moarte şi reducerea pedepselor.
Curtea de Apel Târgu Mureş, prin Decizia penală nr. 6 din 15 ianuarie 1999, admite apelurile parchetului şi ale inculpaţilor B.P., B.V.D., B.V.D., P.S.I., F.S., B.V.D., zis T., B.N., zis H., B.I. şi V.O. şi desfiinţează, în parte, sentinţa atacată, în sensul că:
1. reduce, de la 4 ani, la 2 ani, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, aplicată inculpatului B.P.;
2. condamnă pe inculpatul P.B. la:
a) 6 ani de închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) şi art. 176 alin. (1) lit. a) şi b), cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 73 lit. b), art. 76 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
b) un an de închisoare, pentru infracţiunea de încercare de a determina mărturia mincinoasă, prevăzută de art. 261 alin. (1) C. pen.;
Reduce, de la 3 ani, la un an de închisoare, pedeapsa aplicată inculpatului P.B., pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii şi ordinii publice, prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen.;
În baza art. 1 lit. a) şi art. 8 din Legea nr. 137/1997, constată că pedepsele, de câte un an de închisoare, aplicate inculpatului P.B., sunt graţiate, integral şi condiţionat, el urmând să execute 6 ani de închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;
Deduce detenţia preventivă a inculpatului P.B., de la 21 ianuarie 1997 până la 20 iulie 1998;
3. Majorează, de la 3 ani de închisoare şi 2 ani interzicerea unor drepturi, la 6 ani de închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi, pedeapsa aplicată inculpatului G.N., pentru infracţiunea de omor deosebit de grav;
4 - 5. Reduce, de la câte 7 ani de închisoare şi 4 ani interzicerea unor drepturi, la câte 6 ani de închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi, pedepsele aplicate inculpaţilor B.V.D. şi P.S.I., pentru infracţiunea de omor deosebit de grav;
Reduce, de la câte 3 ani, la câte 2 ani de închisoare, pedepsele aplicate celor doi inculpaţi, pentru infracţiunea de distrugere, pedepse graţiate, integral şi condiţionat, prin efectul Legii nr. 137/1997 (art. 1 şi 8);
Elimină sporul de 6 luni, urmând ca inculpaţii B.V.D. şi P.S.I. să execute câte 6 ani de închisoare şi câte 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;
6 - 7. Reduce, de la câte 5 ani, la câte 2 ani de închisoare, pedepsele aplicate inculpaţilor B.V. şi F.S., pentru infracţiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) şi (4) C. pen., pedepse graţiate, integral şi condiţionat, prin efectul Legii nr. 137/1997 (art. 1 şi 8);
8. În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., încetează procesul pornit împotriva inculpatului B.V.D., zis T., care a decedat, pentru infracţiunile de distrugere şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii şi ordinii publice, prevăzută de art. 217 alin. (1) şi (4) şi art. 321 alin. (2) C. pen.;
Elimină dispoziţia privind obligarea inculpatului B.V.D., zis Tulai, la plata sumei de un milion de lei cheltuieli judiciare statului;
9 – 10 - 11. Reduce, de la câte 3 ani, la câte 2 ani de închisoare, pedepsele aplicate inculpaţilor B.N., B.I. şi V.O., pentru infracţiunea de distrugere, pedepse graţiate, integral şi condiţionat, prin efectul Legii nr. 137/1997;
Elimină, pentru toţi inculpaţii, aplicarea art. 73 lit. b) şi a art. 80 alin. (2) C. pen., cu privire la infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii şi ordinii publice.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
Prin aceeaşi decizie, este respins, ca nefondat, apelul inculpatului G.N., pe care îl obligă la 100.000 lei cheltuieli judiciare, statului, în apel.
De asemenea, instanţa de apel deduce, din pedepsele aplicate inculpaţilor B.P., G.N., B.V.D. şi P.S.I., şi timpul detenţiei preventive, de la data pronunţării sentinţei, până la data pronunţării deciziei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel reţine, în esenţă, următoarele:
a) inculpaţii condamnaţi au săvârşit faptele pentru care au fost trimişi în judecată;
b) există probe temeinice că inculpaţii B.P., P.B., G.N., B.V.D. şi P.S.I. au participat la uciderea numiţilor L.R.L., L.A.P. şi Z.M., a căror moarte a fost violentă, cum atestă actele medico-legale;
c) alte rapoarte medico-legale atestă că inculpaţii au avut discernământ, atunci când au săvârşit faptele pentru care au fost condamnaţi;
d) în urma unui traumatism cranian, suferit anterior datei faptelor deduse judecăţii, inculpatul B.P. s-a îmbolnăvit de epilepsie, maladie care îi diminuează discernământul;
e) s-a dovedit că inculpaţii B.P., P.B., G.N., B.V.D. şi P.S.I., împreună cu inculpaţii B.V., F.S., B.V.D., zis T., B.N., zis H., B.I., zis V.M. şi V.O., au participat, noaptea, la incendierea unui număr de 13 case şi la distrugerea altor 5 case, aparţinând unor familii de ţigani, din Hădăreni;
f) s-a probat că inculpatul P.B. a încercat să determine unii martori să facă declaraţii mincinoase, după cum dezvăluie martorii D.L., D.F., D.L.C. şi M.L.;
g) sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii şi ordinii publice, deoarece actele, gesturile, manifestările inculpaţilor au creat reacţii puternice de indignare şi dezaprobare, în mediul social nemijlocit şi în afara lui;
h) circumstanţa atenuantă a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., nu se poate aplica în cazul infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (2) din acelaşi cod, deoarece riposta făptuitorilor a depăşit cadrul, strict limitat, al conflictului, personal, cu victimele, lezând o sferă mai largă de valori sociale;
i) circumstanţa atenuantă a scuzei provocării este, însă, aplicabilă în cazul infracţiunilor de omor şi distrugere;
j) la individualizarea pedepselor, instanţa de apel are în vedere că, anterior săvârşirii faptelor pentru care sunt condamnaţi, inculpaţii au avut o comportare bună, sunt angajaţi în muncă, desfăşoară activităţi productive, iar unii au copii minori în întreţinere;
k) la 11 decembrie 1998, inculpatul B.V.D., zis T., a decedat, încât acţiunea penală, pornită împotriva lui, nu mai poate fi exercitată;
l) latura civilă a cauzei se va soluţiona separat, Tribunalul Mureş urmând să examineze cererile de despăgubiri civile formulate de victime şi de urmaşii victimelor.
Inculpaţii B.P., P.B., G.N., B.V.D., B.V., F.S., B.N., B.I. şi V.O. declară recurs.
Astfel:
a) inculpatul G.N. cere, în principal, achitarea, pentru infracţiunea de omor, iar în subsidiar, restituirea cauzei, în vederea administrării şi a altor probe;
b) ceilalţi recurenţi cer exonerarea de răspundere penală, deoarece ei nu au participat la săvârşirea faptelor pentru care au fost condamnaţi.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, prin Decizia nr. 4252 din 22 noiembrie 1999, admite recursurile declarate de inculpaţii B.P., P.B., G.N. şi B.V.D., împotriva deciziei penale nr. 6/ A din 15 ianuarie 1999 a Curţii de Apel Târgu Mureş, decizie pe care o casează în parte, în sensul că:
1. în baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică dată faptei de omor, comisă de B.P., din infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1), combinat cu art. 176 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 73 lit. b), art. 76 lit. a) şi art. 13 din acelaşi cod, în infracţiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 76 lit. a) şi art. 13 din acelaşi cod, texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpat la 5 ani de închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;
= menţine starea de arest a inculpatului, căruia îi deduce detenţia preventivă, de la 21 iulie 1994 şi de la 21 ianuarie 1997, până la data de 22 noiembrie 1999;
= menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate, cu privire la acest inculpat;
2. în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achită pe inculpaţii P.B. şi G.N., pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 – art. 176 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 73 lit. b), art. 76 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
= în baza art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., achită pe inculpatul P.B., pentru infracţiunea de determinare la mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 261 alin. (1) C. pen.;
= dispune punerea în libertate a inculpatului G.N., dacă nu este arestat în altă cauză;
= menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate, în ceea ce priveşte pe aceşti inculpaţi;
3. în baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei de omor, comisă de inculpatul B.V.D., din infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 176 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 73 lit. b), art. 76 lit. a) şi art. 13 din acelaşi cod, în infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. d), cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 76 lit. a) şi art. 13 din acelaşi cod, texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpat la 5 ani de închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;
= deduce detenţia preventivă a inculpatului, de la 6 mai 1997 până la 22 noiembrie 1999;
= menţine starea de arest a inculpatului;
= menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate, în partea privitoare pe acest inculpat;
II. Extinde efectele recursului şi asupra inculpatului P.S.I., în sensul că, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică, din infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 176 lit. a) şi b), cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 73 lit. b), art. 76 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. d), cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 76 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpat la 5 ani de închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;
= menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate, în partea privitoare pe acest inculpat.
III. Prin aceeaşi decizie, instanţa supremă respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.V., F.S., B.N., B.I. şi V.O., pe care îi obligă la câte 400.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a decide astfel, instanţa supremă reţine, în esenţă, că:
a) inculpaţii B.P., B.V.D. şi P.S.I. au aplicat, separat, lovituri victimelor, fără a le supune la chinuri îndelungate, care să justifice aplicarea art. 176 lit. a) C. pen., privind omorul săvârşit prin cruzimi;
b) nu este aplicabil nici art. 176 alin. (1) lit. b), privind omor săvârşit asupra a două sau mai multor persoane, deoarece, în cauză, nu ne aflăm în faţa unei pluralităţi de victime, rezultate în urma unei singure acţiuni: nici unul dintre inculpaţi nu a acţionat în acest mod, ei săvârşind actele de agresiune în mod independent şi prin acţiuni diferite;
c) în momentul când au fost agresate, victimele se aflau în imposibilitatea de a se apăra;
d) în mod greşit, inculpaţii P.B. şi G.N. au fost condamnaţi pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, deşi probele existente nu duc la concluzia, certă, că ei ar fi participat la uciderea victimelor;
e) aceleaşi probe nu atestă, fără dubiu, că inculpatul P.B. ar fi încercat să determine vreun martor să nu declare ceea ce ştie în cauză, sens în care sunt edificatoare declaraţiile, date instanţei, de către martorii D.L. şi M.L.;
f) criticile, formulate de inculpaţii B.V., F.S., B.N., B.I. şi V.O., ca, de altfel, şi ale inculpaţilor B.P., P.B., G.N. şi B.V.D., referitoare la nevinovăţia lor în comiterea infracţiunilor de distrugere şi de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzute de art. 217 alin. (1) şi (4) şi art. 321 alin. (2) C. pen., nu sunt întemeiate, în această privinţă, instanţa de fond şi instanţa de apel reţinând corect situaţia de fapt, pe care au calificat-o corespunzător şi dozând just pedepsele aplicate.
Tribunalul Mureş, prin sentinţa penală nr. 9 din 12 ianuarie 2001, soluţionează latura civilă a cauzei, în sensul că:
a) admite în parte cererile de despăgubiri formulate de Z.M. F.M., R.D.P., R.P.B., pentru R.R., M.L.A., M.L.B., M.L.G., M.L.B., M.L.M., R.O., R.O., M.L. şi I., M.L.L., L.M., M.L.S., R.A. şi V., L.P.P., R.L., pentru L.M., L.P. şi G., L.F., L.P.G. şi L. G.;
b) obligă pe inculpaţii B.P., B.V.D. şi P.S.I., în solidar, la câte 250.000 lei, lunar, pentru întreţinerea minorilor L.C.S., fiul lui L.R.L. (decedat) şi R.D.P., născut la 17 noiembrie 1992, de la 20 septembrie 1993 până la majorat;
c) obligă, pe aceiaşi inculpaţi, la câte 250.000 lei, lunar, pentru întreţinerea minorului Z.M. S.V., fiul lui Z.M., născut la 24 februarie 1990, de la 20septembrie 1993 până la majorat;
d) obligă, pe aceiaşi inculpaţi, în solidar, la câte 10 milioane lei, daune morale, părţilor civile Z.M.F.M. şi R.D.P.;
e) obligă pe inculpaţii B.P., P.B., G.N., B.V.D., P.S.I., B.V., F.S., B.N., B.I., V.O. şi pe moştenitoarea inculpatului, decedat, B.V.D., zis T., respectiv, B.M., în solidar, să plătească:
= 5.500.000 lei, daune materiale, părţii civile M.L.S.;
= 5.130.468 lei, daune materiale, părţii civile R.P.B., pentru R.R.;
= 308.840 lei, părţii civile M.L.M.;
= 3.680.631 lei, părţii civile L.P.P.;
= 13.124.117 lei, părţii civile R.L. (L.M.);
= 12.600.000 lei, părţii civile L.F.;
= 4.081.545 lei, părţii civile L.P.G.;
= 8.031.839 lei, părţii civile L.P.G.
Prin aceeaşi sentinţă, tribunalul respinge, ca nefondate, celelalte cereri de plată a despăgubirilor.
Instanţa motivează, în esenţă, că:
a) în majoritatea cazurilor, imobilele incendiate au avut o valoare inferioară aceleia a imobilelor reconstruite, prin contribuţia statului, cum atestă expertizele de evaluare;
b) părţile civile nu au probat că ar fi avut bunurile mobile, pretins distruse prin incendiere, bunuri pe care nici nu ar fi avut posibilitatea să le dobândească;
c) partea civilă M.L.B. a înstrăinat materialele de construcţie ce i s-au dat pentru reabilitarea totală a imobilului;
d) părţile civile nu au dovedit că, în urma distrugerilor în discuţie, ar fi suferit daune morale.
Părţile civile M.L.A., M.L.M., L.M., L.G., M.L.B., R.O., M.L.I., M.L.C., M.L.L., M.L.M., R.V., R.L., R.A., R.R., prin R.P. (B.), Z.M.F. şi inculpaţii B.I. şi F.S. declară apel.
Curtea de Apel Târgu Mureş, prin Decizia penală nr. 163 din 17 octombrie 2001, admite apelurile, desfiinţează sentinţa penală nr. 9 din 12 ianuarie 2001 a Tribunalului Mureş şi trimite cauza acestei instanţe, pentru rejudecare.
Tribunalul Mureş, prin sentinţa penală nr. 167 din 12 mai 2003, admite în parte acţiunile civile exercitate de părţile civile şi obligă pe inculpaţii B.P., P.B., G.N., B.V.D., P.S.I., B.V., F.S., B.I., V.O. şi pe moştenitorii inculpatului B.V.D., zis T., B.M., B.I.D. şi B.V.D., în solidar, să plătească daune materiale (pentru distrugerea unor construcţii), în sumă de:
= 130.000.000 lei, lui M.L.I.;
= 58.300.000 lei, lui R.O.;
= 11.940.000 lei, O.R.;
= 230.000.000 lei, G.L.;
= 89.000.000 lei, lui M.L.B.;
= 59.700.000 lei, lui L.F.;
= 30.000.000 lei, lui M.L.L.;
= 10.000.000 lei, moştenitorilor R.R., adică R.P., R.G., R.T.F., R.O., M.L.M. şi L.P.D.;
= 16.000.000 lei, lui L.P. G.;
= 113.000.000 lei, S.M.L. şi lui A.M.L. „C.";
= 114.000.000 lei, lui M.L.A. „C.";
= 28.000.000 lei, lui M.L.M.;
= 8.000.000 lei, lui L.P. „G.";
= 600.000 lei, M.M.L.;
= 7.000.000 lei, lui L.P. „P.";
= 60.000.000 lei, M.S.L., lui L.P. „D." şi M.F.Z.M.;
= 12.000.000 lei, L.R.;
= 240.000 lei, M.R.;
= 1.300.000 lei, lui T.M.L., la toate sumele, sus-menţionate, aplicându-se indicele de creştere a preţurilor de consum, aferente perioadei cuprinse între luna ianuarie 2003 şi data plăţii despăgubirilor.
Prin aceeaşi sentinţă, tribunalul obligă pe inculpaţii B.P., B.V.D. şi P.S.I. să plătească despăgubiri, cu titlu de rentă, după cum urmează:
= 36.250.000 lei, pentru perioada 20 septembrie 1993 – 12 mai 2003 şi, în continuare, 312.500 lei, lunar, până la majoratul minorului Z.M.S.V., născut la 24 februarie 1990, reprezentat de partea civilă M.F.Z.M.;
= 36.250.000 lei, pentru perioada 20 septembrie 1993 – 12 mai 2003 şi, în continuare, câte 312.500 lei, lunar, până la majoratul minorului L.C.S., născut la 17 noiembrie 1991, reprezentat de partea civilă R.D.P.;
= 36.250.000 lei, pentru perioada 20 noiembrie 1993 – 12 mai 2003 şi, în continuare, câte 312.500 lei, lunar, până la majoratul minorei R.S.L., născută la 18 iulie 1990, reprezentată de R.V.
Tribunalul respinge cererea V.R. de stabilire a unei rente în favoarea minorei R.C.R.
Inculpaţii B.P., B.V.D. şi P.S.I. au fost obligaţi, în solidar, la 23.830 lei despăgubiri civile către Spitalul orăşenesc Luduş.
Tribunalul a respins, ca nefondate, celelalte pretenţii formulate de părţile civile M.L.I., R.O., R.O., L.G., M.L.B., L.F., M.L.L., R.R., M.L.S., M.L.A. „C.", M.L.A. „C.", M.L.M., L.P. „G.", M.L.M., L.P. „P.", L.M.S., L.P. „D.", R.L., R.M., M.L.T., Z.M. F.M. şi R.D.P.
Instanţa a respins acţiunile civile exercitate împotriva inculpatului B.N., decedat în cursul judecării cauzei.
De asemenea, instanţa a respins, ca nefondate, acţiunile civile exercitate de părţile civile L.M., R.V., L.S. şi C.(L.)M.
Instanţa menţine sechestrul asigurător, în limita despăgubirilor acordate.
În fine, instanţa obligă la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de:
= câte 145.000 lei, pe M., I.D. şi V.D.B., moştenitorii inculpatului B.V.D., zis T.;
= câte 445.000 lei, pe inculpaţii F.S., B.I. şi V.O.;
= câte 595.000 lei, pe inculpaţii B.P., P.S.I., P.B., G.N., B.V.D. şi B.V.
Inculpaţii F.S., B.I., V.O., B.P., P.S.I., P.B., G.N., B.V.D., B.V. şi B.M., B.I.D. şi B.V.D., moştenitorii inculpatului B.V.D., au mai fost obligaţi şi la plata a câte 83.333 lei cheltuieli judiciare către părţile civile a căror acţiune civilă a fost admisă în parte.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere următoarele:
a) expertizele de evaluare a distrugerilor suferite de imobilele părţilor civile;
b) faptul că, prin hotărârile de guvern nr. 636/1993 şi nr. 773/1994, au fost alocate, din bugetul de stat, sumele necesare refacerii imobilelor părţilor civile, lucrări coordonate de comisia constituită, în acest scop, prin dispoziţia nr. 66/1993 a preşedintelui Consiliului Judeţean Mureş;
c) statul a venit în ajutorul păgubiţilor şi nu al autorilor distrugerilor, încât aceştia din urmă rămân obligaţi la plata integrală a daunelor produse victimelor;
d) distrugerile, în discuţie, au produs un prejudiciu material, nu şi unul moral, încât sunt nejustificate cererile de plata unor daune morale generate de aceste distrugeri;
e) părţile civile nu au probat că ar fi avut bunurile mobile pretins dispărute cu prilejul distrugerii construcţiilor;
f) la acordarea daunelor şi la respingerea plăţii altora, instanţa are în vedere că inculpaţii au săvârşit faptele fiind provocaţi de victime;
g) partea civilă L.M.S. nu a probat că s-a îmbolnăvit din cauza faptelor săvârşite de către inculpaţi;
h) la stabilirea cuantumului sumelor necesare întreţinerii copiilor, minori, ai victimelor, se au în vedere:
= veniturile pe care le obţineau victimele sau
= venitul minim pe economia naţională, în cazul în care urmaşii victimelor nu pot prezenta dovezi în acest sens;
= sumele pe care victimele le alocau creşterii minorilor, având în vedere şi obligaţiile prevăzute de C. fam.;
= faptul că inculpaţii au agresat victimele în urma comportamentului provocator al acestora din urmă.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel inculpaţii B.P., P.B., G.N., B.V.D., P.S.I., B.V., F.S. (decedat), prin moştenitorii săi F.E.F. şi S.S.F., B.I., V.O. şi moştenitorii inculpatului B.V.D. (decedat): B.M., B.I.D. şi B.V.D., precum şi părţile civile M.L.A., zis „C.", M.L.I., L.M., R.V., R.L., L.S., M.L.L., R.O., R.O., L.G., M.L.M., M.L.M., L.P., M.L.B., M.L.S., R.P., zis „B.", R.P.D., Z.M.F.M., L.P.D., L.V. „R." şi pentru minorele R.R.C. şi S.L.R.
În esenţă, inculpaţii cer să fie exoneraţi de plata daunelor, iar părţile civile cer plata integrală a acestora.
Curtea de Apel Târgu Mureş, prin Decizia penală nr. 31/ A din 27 februarie 2004, admite apelurile declarate de către părţile civile Z.M.M.F., M.L.I., R.O., R.O., L.G., M.L.B., M.L.L., R.P., M.L.S., M.L.A., M.L.M., M.L.M., L.P., R.D.P., R.L., L.P. zis D. şi R.V., desfiinţează în parte sentinţa penală nr. 167 din 12 mai 2003 a Tribunalului Mureş şi, rejudecând limitativ cauza, obligă, în solidar, pe inculpaţii B.P., P.B., G.N., B.V.D., P.S.I., B.V., pe moştenitorii defunctului inculpat F.S., respectiv pe F.E.F. şi pe S. (fostă F.) S.F., pe inculpaţii B.I., V.O. şi pe moştenitorii defunctului inculpat B.V.D., zis „T.", respectiv, pe B.M., B.I.D. şi V.D.B., să plătească, cu titlu de daune morale, următoarele sume de bani, următoarelor părţi civile:
= Z.M.M.F.: 100.000.000 lei;
= M.L.I.: 50.000.000 lei;
= R.O.: 30.000.000 lei;
= R.O.: 30.000.000 lei;
= L.G.: 50.000.000 lei;
= M.L.B.: 50.000.000 lei;
= M.L.L.: 30.000.000 lei;
= R.P., zis „B.": 15.000.000 lei;
= M.L.S.: 20.000.000 lei;
= M.L.A. zis „C.": 20.000.000 lei;
= M.L.M.: 20.000.000 lei;
= M.L.M.: 15.000.000 lei;
= L.P., zis „P.": 10.000.000 lei;
= R.D.P.: 25.000.000 lei;
= R.L.: 20.000.000 lei;
= L.P., zis „D.": 70.000.000 lei;
= R.V. (L.): 25.000.000 lei.
La aceste sume, urmează a se aplica indicele de creştere a preţurilor bunurilor de consum, începând cu data pronunţării deciziei şi până la data plăţii efective.
Instanţa de apel elimină din hotărârea atacată dispoziţia prin care se respingeau cererile de daune morale, sus-menţionate.
Instanţa de apel menţine restul dispoziţiilor hotărârii atacate.
De asemenea, instanţa de apel respinge, ca nefondate, apelurile declarate de părţile civile L.M., L.S., R.V., de către inculpaţii B.P., P.B., G.N., B.V.D., P.S.I., B.V., F.S., decedat, prin moştenitorii săi F.E.F. şi S.S.F. şi de către inculpaţii B.I., V.O., B.V.D., zis „T.", prin moştenitorii săi, M.B., I.D.B. şi V.D.B.
Aceeaşi instanţă respinge, ca nefondată, excepţia de tardivitate, invocată de procuror, cu privire la apelul părţii civile M.L.I.
Părţile apelante L.M., L.S. şi R.V. au fost obligate la câte 150.000 lei cheltuieli judiciare statului.
La câte 800.000 lei, cheltuieli judiciare statului, au fost obligaţi şi inculpaţii B.P., P.B., G.N., B.V.D., P.S.I., B.V., B.I. şi V.O., precum şi F.E.F. şi S.S.F., moştenitorii inculpatului F.S. şi B.M., B.I.D. şi B.V.D.
A fost respinsă, ca nefondată, cererea avocatului părţilor civile apelante, de obligare a inculpaţilor şi a moştenitorilor inculpaţilor decedaţi, la plata de cheltuieli judiciare către aceste părţi.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
a) instanţa de fond a stabilit corect cuantumul daunelor materiale, acordate părţilor civile, având în vedere art. 998 C. civ., art. 14, 15 şi 21 C. proc. civ. şi actele dosarului;
b) instanţa de fond a greşit, însă, atunci când a respins cererile părţilor civile de a li se plăti şi daunele morale;
c) prin incendierea locuinţelor părţilor vătămate, constituite părţi civile, inculpaţii le-au produs acestora din urmă nu numai daune materiale, ci şi daune morale, deoarece, un timp îndelungat, victimele distrugerilor au fost lipsite de siguranţa şi stabilitatea inerente unei vieţi de familie într-un adăpost pe care, cu efort, îl agonisiseră şi cu care se obişnuiseră; prin distrugerea acestei agoniseli, victimele au suferit, evident, şi o traumă morală, ele fiind nevoite, brusc, să trăiască sub cerul liber, să cerşească un adăpost în altă parte sau, pur şi simplu, să părăsească localitatea, de care s-au despărţit foarte greu, deoarece acolo s-au născut, au crescut şi tot acolo şi-au întemeiat familiile;
d) acordarea daunelor morale ar fi de natură să asigure repararea, integrală şi justă, a daunelor suferite de părţile vătămate, prin distrugerea unor bunuri, care le asigurau un anumit confort, raportat la personalitatea lor, bunuri de care se ataşaseră şi afectiv;
e) la stabilirea cuantumului daunelor morale, trebuie să se aibă în vedere şi împrejurarea că inculpaţii au acţionat în stare de provocare;
- şi în cazul plăţii daunelor morale, instanţa are în vedere indicele de creştere a preţurilor de consum, începând cu data pronunţării deciziei şi până la data achitării sumelor respective.
f) apelurile inculpaţilor sunt nefondate, în cauzăfăcându-se dovada că ei au produs daunele, materiale şi morale, suferite de părţile civile, fapte definitiv stabilite prin alte hotărâri judecătoreşti;
g) nefondate sunt şi apelurile părţilor civile L.M., L.S. şi R.V., cărora tribunalul le-a soluţionat legal şi temeinic cererile de despăgubiri;
h) reprezentantul părţilor civile nu a făcut dovada că ar fi încasat onorariul de la respectivele părţi, încât, în aceste condiţii, nu i se pot acorda cheltuielile judiciare solicitate.
Împotriva deciziei penale nr. 31/ A din 27 februarie 2004 a Curţii de Apel Târgu Mureş, declară recurs inculpaţii G.N., B.V., V.O., P.B., B.I., B.P., B.V.D. (prin moştenitorii săi M.B., V.D.B. şi I.D.B.), F.S. (prin moştenitorii săi E.F.F. şi F.S.S.) şi părţile civile L.P. („D."), R.(L.)V., M.L.M., L.G., M.L.B., L.F., R.O., M.L.I., L.P. („P."), L.M., M.L.M., M.L.A. („C.") (în nume propriu şi ca reprezentant legal al minorelor A.S.M.L. şi A.M.L., moştenitoarele defunctei M.L.S.), M.L.A. („M."), R.L., R.V., L.P. („G.") şi R.P.D.
Inculpaţii şi moştenitorii inculpaţilor decedaţi reiterează cererile din apel, susţinând că în mod greşit au fost obligaţi la plata daunelor materiale şi morale, daune al căror cuantum a fost stabilit în mod arbitrar.
La rândul lor, părţile civile susţin, ca şi în apel, că în mod eronat nu li s-au acordat integral daunele materiale şi morale; în acest sens, părţile civile susţin că nu se justifică reţinerea, în favoarea inculpaţilor, a scuzei provocării.
Recursurile sunt nefondate.
Instanţa de apel a reţinut corect situaţia de fapt, pe care a calificat-o corespunzător.
La stabilirea cuantumului daunelor materiale şi morale, instanţa de apel a reţinut, legal şi temeinic, că:
a) inculpaţii condamnaţi au săvârşit faptele penale, stabilite prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă;
b) prin aceeaşi hotărâre judecătorească, rămasă definitivă, s-a stabilit că inculpaţii au săvârşit infracţiunile sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de comportarea provocatoare a părţilor vătămate, provocare produsă prin violenţă, cum descrie, pe larg, rechizitoriul procurorului;
c) cuantumul daunelor materiale a fost, judicios, stabilit, în cazul fiecărei părţi păgubite, prin expertiză tehnică;
d) prin hotărârile de guvern nr. 636/1993 şi nr. 773/1994, statul român a venit în ajutorul părţilor păgubite, alocând, din bugetul de stat, fondurile necesare refacerii locuinţelor distruse, iar lucrările de reconstrucţie au fost coordonate de către comisia constituită, în acest scop, prin dispoziţia nr. 66/1993 a preşedintelui Consiliului Judeţean Mureş;
e) părţile păgubite nu au probat că, prin distrugerea locuinţelor, li s-au distrus şi bunuri mobile, bunuri al căror număr şi valoare, pretinse, depăşesc cu mult posibilităţile lor de a le agonisi, dat fiind că, în majoritatea lor, părţile vătămate nu erau încadrate în muncă şi, practic, nici nu ar fi avut loc să depoziteze un număr atât de mare de bunuri;
f) evident că, prin distrugerea locuinţelor lor, părţile vătămate au suferit şi prejudicii morale, generate nu numai de şocul la care au fost supuse, ci şi de punerea lor, imediată, în situaţia de a locui, cu copiii, sub cerul liber sau de a părăsi localitatea, ceea ce s-a şi întâmplat; de exemplu, partea civilă Z.M.M.F. fiind nevoită să plece, mai întâi, în judeţul Constanţa, apoi pribegind prin Europa; la rândul ei, partea civilă M.L.S. a rămas sub cerul liber cu cei trei copii, până ce cineva s-a îndurat să o primească în gazdă; nici celelalte părţi păgubite nu au avut o situaţie mai uşoară;
g) la stabilirea cuantumului daunelor materiale şi morale, instanţa de apel a avut, judicios, în vedere că inculpaţii beneficiază de circumstanţa, atenuantă, a scuzei provocării, prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.;
h) astfel, cuantumul daunelor materiale a fost, legal şi temeinic, stabilit, în vederea unei integrale şi juste despăgubiri a părţilor vătămate;
i) la stabilirea cuantumului daunelor materiale acordate, instanţa de apel nu a avut în vedere că, prin grija Guvernului României, părţilor păgubite li s-au reconstruit locuinţele, a căror valoare actuală o depăşeşte pe aceea a locuinţelor distruse; cu alte cuvinte, instanţa de apel a reţinut, corect, că ajutorul acordat victimelor, de către statul român, nu trebuie să diminueze răspunderea, materială şi morală, a inculpaţilor, care rămân obligaţi la plata integrală a daunelor produse.
Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., hotărârea atacată va fi menţinută, prin respingerea recursurilor inculpaţilor, ale moştenitorilor inculpaţilor decedaţi şi recursurile părţilor civile, conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.N., B.V., V.O., P.B., B.I., B.P., B.V.D. (prin moştenitorii săi M.B., V.D.B. şi I.D.B.), F.S. (prin moştenitorii săi E.F.F. şi F.S.S.) şi de părţile civile L.P. („D."), R.(L.)V., M.L.M., L.G., M.L.B., L.F., R.O., M.L.I., L.P. („P."), L.M., M.L.M., M.L.A.(„C.") (în nume propriu şi ca reprezentant legal al minorelor A.S.M.L. şi A.M.L., moştenitoarele defunctei M.L.S.), M.L.A. („M."), R.L., R.V., L.P. („G."), R.P.D., împotriva deciziei penale nr. 31/ A din 27 februarie 2004 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
Obligă recurenţii inculpaţi să plătească sumele de câte 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, sumele de câte 400.000 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentele părţi civile să plătească sumele de câte 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1419/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1422/2005. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
