ICCJ. Decizia nr. 1422/2005. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1422/2005
Dosar nr. 3694/2004
Şedinţa publică din 25 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 65 din 30 martie 2004, Tribunalul Olt a condamnat pe inculpatul C.A.V. la 4 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzut de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. g), raportat la art. 3 lit. g) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. g), raportat la alin. (3) lit. h) din acelaşi cod şi la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen., şi în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., dispunându-se să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi s-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
Inculpatul a fost obligat la 400.000 lei despăgubiri civile către partea civilă S.I. şi la 5.295.620 lei către Consiliul judeţean Olt.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
1. La data de 3 mai 2003, partea vătămată S.I., a sesizat organele de poliţie despre faptul că în noaptea de 2 mai 2003, persoane necunoscute au sustras două păsări din coteţul situat în domiciliul său din comuna Voineasa, judeţul Olt.
Lucrătorii de poliţie au procedat la cercetarea locului faptei şi cu această ocazie s-a constatat că lacătul ce asigura uşa coteţului a fost forţat iar acolo au găsit pete de sânge şi pene de găină.
Cărarea de urme duce la domiciliul inculpatului, iar în faţa locuinţei acestuia s-au găsit pete de sânge şi pene de găină identice cu cele găsite în domiciliul părţii vătămate.
Fiind întrebat în legătură cu cele constatate acesta a negat fapta, susţinând că noaptea de 2 mai 2003 şi-a petrecut-o în oraşul Balş împreună cu martorii B.V. şi A.C.
Afirmaţiile sale au fost combătute de aceşti martori, care au relatat că în noaptea de 2 mai, până la ora 1,00, inculpatul s-a aflat la hora organizată în satul Mărgăriteşti, iar după terminarea horei au plecat fiecare la domiciliul său şi nu în oraşul Balş aşa cum susţine inculpatul.
S-a reţinut că această faptă a inculpatului constituie infracţiunea de furt, prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1), lit. g) şi i) C. pen.
2. În cursul anului 2002, inculpatul a sustras 4 indicatoare rutiere de dirijare a circulaţiei aflate pe raza satului Mărgăriteşti, jud. Olt.
Potrivit cercetării la faţa locului s-a reţinut că unul dintre indicatoare cu semnificaţia „semnalizare curba la stânga", fusese montat în dreptul domiciliului inculpatului, unul cu semnificaţia „curba la dreapta" fusese montat în dreptul domiciliului numitei D.D., în dreptul locuinţei numitului B.I. fusese montat indicatorul cu semnificaţia „curbă dublă prima la stânga", iar indicatorul cu semnificaţia „curbă dublă prima la stânga" era, de asemenea, situat pe DJ 643 de pe raza satului Mărgăriteşti.
S-a reţinut că această faptă constituie infracţiunea prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. g), raportat la alin. (3) lit. g) C. pen., având în vedere că prin sustragerea acestor bunuri a fost pusă în pericol siguranţa traficului şi a persoanelor pe drumurile publice, indicatoarele având scopul de a avertiza pe conducătorii auto despre eventualele pericole ce pot apărea în trafic, sens în care a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. g), raportat la alin. (3) lit. h) C. proc. pen.
Declarând apel, inculpatul a susţinut că în mod greşit instanţa de fond l-a condamnat pentru infracţiunea de furt în dauna părţii vătămate S.I., deoarece nu el a comis fapta şi că pedepsele aplicate sunt prea mari.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 269 din 31 mai 2004, a admis apelul inculpatului şi a desfiinţat sentinţa atacată în sensul că făcând aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., a redus la 2 ani închisoare pedeapsa aplicată, pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. g), raportat la alin. (3) C. pen. şi la un an închisoare, pedeapsă aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 şi art. 209 lit. g) şi i) C. pen., dispunându-se, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Împotriva menţionatelor hotărâri, inculpatul a declarat recurs, reiterând criticile formulate în apel, în sensul că fapta de furt în dauna părţii vătămate S.I. nu a fost comisă de el şi că pedepsele sunt prea mari.
Recursul nu este fondat.
Verificând actele şi lucrările de la dosar se constată că săvârşirea infracţiunii de furt în dauna părţii vătămate S.I. de către inculpat a fost dovedită concludent prin declaraţiile constante ale părţii vătămate, prin procesele verbale de cercetare a locului săvârşirii faptei şi de percheziţie domiciliară, ca şi prin declaraţiile martorilor B.V. şi A.C., care au infirmat susţinerea inculpatului, în sensul că în momentul săvârşirii faptei el s-ar fi aflat în alt loc decât locul unde s-a comis fapta.
Referitor la pedepsele aplicate, se constată că acestea au fost just individualizate, instanţa de apel respectând criteriile prevăzute de art. 72 şi art. 52 C. pen.
Întrucât criticile formulate în recurs nu sunt fondate, iar din examinarea actelor dosarului nu rezultă existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat şi a se dispune potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A.V. împotriva deciziei penale nr. 269 din 31 mai 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Constată că inculpatul C.A.V. este arestat în altă cauză.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1420/2005. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1428/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
