ICCJ. Decizia nr. 1439/2005. Penal. Conflict de competenţă. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1439/2005
Dosar nr. 345/2005
Şedinţa publică din 25 februarie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 2134/P/2003 din 30 martie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, sesizat cu plângere la data de 11 ianuarie 2003 de către numitul C.G., fost ofiţer de poliţie în cadrul Inspectoratului de Poliţie al judeţului Ialomiţa, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de D.M., comisar şef, sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 259 C. pen.
Soluţia de netrimitere în judecată a fost confirmată, ca urmare a respingerii de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin rezoluţia nr. 1521/II-2/2004 din 20 mai 2004, a plângerii formulate de partea vătămată C.G.
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, confirmată în condiţiile art. 275 – art. 278 C. proc. pen., partea vătămată a formulat plângere, în temeiul art. 2781 C. proc. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 114 din 13 octombrie 2004, a declinat competenţa soluţionării în fond a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia, cu motivarea că intimatul D.M. nu are calitatea de organ de cercetare al poliţiei judiciare.
Prin sentinţa penală nr. 2390 din 6 decembrie 2004, Judecătoria Slobozia a declinat competenţa soluţionării în fond a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, a constatat ivirea conflictului negativ de competenţă şi a trimis dosarul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acesteia, cu motivarea că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 27 alin. (3) din Legea nr. 218/2002, raportat la art. 14 alin. (2) pct. 1 lit. e) din Legea nr. 360/2002.
Asupra conflictului negativ de competenţă:
Partea vătămată a sesizat organul de urmărire penală cu fapte comise în ianuarie şi martie 1999 de către D.M., şef la acea dată a Inspectoratului de Poliţie a judeţului Ialomiţa, cu grad militar de colonel.
După intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2002, potrivit dispoziţiilor căreia poliţistul are calitate de funcţionar public, infracţiunile săvârşite de poliţişti, anterior datei de 24 august 2002, sunt de competenţa instanţelor civile, după distincţiile prevăzute în art. 64 alin. (2) al actului normativ menţionat.
Or, potrivit textului menţionat, competenţa de a judeca în fond infracţiunile săvârşite de ofiţerii de poliţie, până la gradul de comisar şef inclusiv, revine curţii de apel.
Ca atare, cu referire şi la dispoziţiile art. 40 C. proc. pen., respectiv art. 30 lit. a) din acelaşi cod, competenţa soluţionării în fond a plângerii formulate de partea vătămată C.G. împotriva soluţiei de netrimitere în judecată revine Curţii de Apel Bucureşti.
În consecinţă, Curtea stabileşte competenţa de soluţionare în fond a plângerii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, căreia îi va trimite dosarul pentru judecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a plângerii formulată de petiţionarul C.G. împotriva rezoluţiei nr. 1521/11-2/2004 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 2134/P/2004, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Trimite dosarul pentru judecare la Curtea de Apel Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1435/2005. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1450/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
