ICCJ. Decizia nr. 1524/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1524/2005
Dosar nr. 863/2005
Şedinţa publică din 2 martie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 726 din 17 septembrie 2004 a Tribunalului Timiş, au fost condamnaţi inculpaţii:
1. D.N. şi
2. C.I. la
- câte 5 ani închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen. şi la
- câte 4 luni închisoare, pentru infracţiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., urmând să execute, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., câte 5 ani închisoare fiecare;
3. D.G. la 8 ani închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., şi la 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., urmând să execute, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa de 8 ani închisoare .
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 595 zile din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 797/2000 a Tribunalului Bucureşti, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa de 8 ani la care a adăugat un spor de un an, urmând ca inculpatul D.G. să execute 9 ani închisoare;
4. B.F. la 7 ani închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), şi la 5 luni închisoare, pentru infracţiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), urmând să execute, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
Totodată tribunalul a menţinut starea de arest a inculpaţilor, a dedus din pedepse durata arestării preventive de la 6 mai 2004 la zi, pentru inculpaţii C.I. şi B.F. şi de la 7 mai 2004 la zi, pentru inculpaţii D.G. şi D.N. A interzis tuturor inculpaţilor, în baza art. 116 alin. (4) C. pen., dreptul de a se afla pe raza municipiului Timişoara timp de 4 ani şi i-a obligat la câte 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut în fapt următoarele:
În seara zilei de 6 mai 2004, partea vătămată B.C. împreună cu soţia sa partea vătămată B.A. s-au deplasat în municipiul Timişoara, cu autoturismul personal.
După ce a oprit autoturismul în parcarea de lângă intrarea Gara de Nord, în timp ce partea vătămată B.C. a rămas în autoturism, soţia sa s-a deplasat în incinta gării pentru a cumpăra medicamente de la o farmacie.
Fiind observată de cei patru inculpaţi care consumau bere la mesele din incinta gării şi că este singură, aceştia s-au hotărât să-i sustragă poşeta. În acest sens, inculpatul D.G., a prins de poşetă şi a tras de ea pentru a o deposeda, timp în care inculpatul D.N. a apucat-o de păr şi a doborât-o, pe partea vătămată, la pământ.
Strigătele părţii vătămate au fost auzite de soţul acesteia care a intervenit, dar a fost lovit iniţial de inculpaţii B.F. şi C.I. şi împiedicat astfel să dea ajutor soţiei sale.
Văzând că nu pot deposeda de poşetă pe partea vătămată B.A., cei doi inculpaţi D.G. şi D.N., au abandonat-o şi s-au alăturat celorlalţi doi inculpaţi, lovind cu pumnii şi picioarele pe partea vătămată B.C.
În ajutorul părţii vătămate a intervenit martorul L.D., împrejurare în care inculpaţii au fugit, fiind prinşi de îndată inculpaţii B.F. şi C.I., iar a doua zi, pe baza descrierii de către martori şi părţile vătămate, au fost identificaţi şi prinşi şi ceilalţi doi inculpaţi.
Partea vătămată B.C. a suferit leziuni corporale, pentru vindecarea cărora a avut nevoie de îngrijiri medicale timp de 5 zile.
Prin Decizia penală nr. 5 din 10 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de cei patru inculpaţi prin care susţin că au lovit pe părţile vătămate, nu cu scopul de a sustrage vreun bun.
Împotriva acestei decizii inculpaţii B.F., D.G. şi C.I. au declarat recurs solicitând reducerea pedepselor iar inculpatul C.I. şi achitarea pentru tentativă la infracţiunea de tâlhărie, pe motiv că nu a comis această faptă, temeiuri de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 şi 18 C. proc. pen.
Recursurile sunt fondate dar pentru un alt motiv, ce se va lua în examinare din oficiu, referitor la încadrarea juridică a faptelor, după cum se va arăta în continuare.
Din examinarea hotărârilor atacate şi a lucrărilor dosarului rezultă că instanţele, întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit şi reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, însă au reţinut greşit încadrarea juridică şi în infracţiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
Sub acest aspect este de necontestat că inculpaţii D.G. şi D.N. au exercitat violenţe asupra părţii vătămate B.A., pentru a o deposeda de poşetă, iar la intervenţia soţului acesteia, ceilalţi doi inculpaţi şi apoi şi primii doi inculpaţi, l-au lovit cu pumnii şi picioarele şi l-au împiedicat astfel să intervină în ajutorul soţiei sale.
Prin urmare, prin actele de violenţă conjugate ale celor patru inculpaţi s-a urmărit deposedarea părţii vătămate B.A. de poşetă, astfel că, de vreme de fapta de întrebuinţare de violenţe în scopul sustragerii unui bun a fost încadrată în tentativă la infracţiunea de tâlhărie, greşit s-a reţinut, distinct şi infracţiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
Or, infracţiunea de tâlhărie este o infracţiune complexă, care include în conţinutul ei prin voinţa legiuitorului, atât fapta de furt cât şi fapta de lovire.
În consecinţă, se vor admite recursurile inculpaţilor sub acest aspect şi se va schimba încadrarea juridică din cele două infracţiuni în tentativă la infracţiunea de tâlhărie, temei de casare în favoarea inculpaţilor conform art. 3859 pct. 17 şi alin. (3) C. proc. pen.
Totodată, în acest sens se va extinde efectul recursurilor inculpaţilor, conform art. 3857 C. proc. pen., şi cu privire la inculpatul D.N., fără a se crea o situaţie mai grea acestuia.
Referitor la participarea inculpaţilor la comiterea faptei, în cauză au fost administrate suficiente probe din care rezultă pe deplin vinovăţia lor (declaraţiile părţilor vătămate, ale martorilor L.D., O.C., N.N. şi L.P., precum şi procesele verbale şi planşele fotografice privind recunoaşterea din grup).
Prin urmare cererea inculpatului C.I. de a fi achitat pentru tentativă la infracţiunea de tâlhărie, nu este întemeiată.
Pentru motivul sus-arătat, invocat în favoarea inculpaţilor, urmează a se admite recursurile declarate, a se casa hotărârile în limitele menţionate şi potrivit dispozitivului de mai jos.
Din pedepse se va deduce durata arestării preventive, iar onorariile de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii B.F., D.G. şi C.I. împotriva deciziei penale nr. 5/ A din 10 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Timişoara şi extinde efectele acestora şi asupra inculpatului D.N.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 726 din 17 septembrie 2004 a Tribunalului Timiş, numai cu privire la încadrarea juridică a faptelor.
Rejudecând, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei, după cum urmează:
1. Pentru inculpaţii D.N. şi C.I. din infracţiunile prevăzute de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen. şi art. 180 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe fiecare inculpat la câte o pedeapsă de 5 ani închisoare;
2. Pentru inculpatul B.F. din infracţiunile prevăzute de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 180 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. b), în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), text în baza căruia îl condamnă la 7 ani închisoare;
3. Pentru inculpatul D.G. din infracţiunile prevăzute de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 180 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., text în baza căruia îl condamnă la 8 ani închisoare.
Menţine revocarea liberării condiţionate pentru restul neexecutat de 595 zile închisoare din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 797/2000 a Tribunalului municipiului Bucureşti, pe care îl contopeşte cu pedeapsa aplicată, urmând ca inculpatul D.G. să execute 8 ani închisoare.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive de la 6 mai 2004 la 2 martie 2005, pentru inculpaţii C.I. şi B.F. şi de la 7 mai 2004 la 2 martie 2005, pentru inculpaţii D.G. şi D.N.
Onorariile pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor B.F., D.G. şi C.I., în sumă de câte 400.000 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1472/2005. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1528/2005. Penal. Art. 208-209 Cod Penal.... → |
|---|
