ICCJ. Decizia nr. 1461/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1461/2005
Dosar nr. 456/2005
Şedinţa publică din 28 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 120 din 1 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Olt, a fost condamnat inculpatul R.S. la 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. e) C. pen. şi la 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului R.S. pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare.
Aceeaşi instanţă l-a condamnat şi pe inculpatul N.I.M. la 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.
Conform art. 71 C. pen., li s-au interzis inculpaţilor drepturile, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepselor.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat perioada reţinerii şi arestării preventive a acestora începând cu 21 octombrie 2003, la zi.
În latură civilă inculpaţii au fost obligaţi la plata sumei de 100.000.000 lei reprezentând despăgubiri civile către partea civilă D.T. la 864.050 lei către C.A.S. Olt la 5.251.219 lei către C.A.S. a municipiului Bucureşti plus dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea debitului către cele două case de asigurări de sănătate.
Inculpaţii au mai fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa de fond a reţinut că în apropierea satului Potelu din comuna Ianca, judeţul Dolj, în punctul Pisc, victima D.A., împreună cu tatăl său D.T., au amenajat o stână unde, împreună cu alte persoane aveau în îngrijire 300 oi ale locuitorilor din comună.
În ziua de 18 octombrie, în jurul orei 17,00, motivează prima instanţă, D.A. s-a deplasat cu atelajul proprietatea sa la stână, de unde a luat o bovină pentru a o duce la domiciliu, plecând cu aceasta legată de căruţă.
În aceeaşi seară, inculpaţii, care aveau şi ei o stână în punctul Balta, s-au deplasat din comuna Grojdibodu, judeţul Olt către aceasta cu atelajul proprietatea lui N.I.M., iar într-o intersecţie s-au întâlnit cu victima care se îndrepta spre casă.
După ce au oprit căruţele, părţile au coborât şi au purtat discuţii în contradictoriu, iar inculpaţii au început să râdă de bovina victimei pe motiv că este foarte slabă.
Tribunalul a mai constatat că D.A. a luat din căruţă un ciomag de care a fost deposedat de către inculpatul N.I.M., iar R.S., i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnii în zona feţei şi a toracelui, după care, aceasta a fost lovită cu ciomagul şi de către celălalt făptuitor.
După încetarea actelor de violenţă, N.I.M. a mers la căruţa sa, iar R.S. a luat capiciul de la hamul calului victimei, fără a aduce la cunoştinţa celuilalt inculpat, iar în ziua de 21 octombrie 2003 acesta a fost găsit în incinta stânei inculpaţilor.
După ce au părăsit locul săvârşirii faptelor, inculpaţii s-au întâlnit cu martorii M.F., M.E. şi D.G., persoane care se îndreptau spre sat şi veneau de la stâna de la care plecase victima. Acestea au trecut pe lângă căruţa lui D.A., au recunoscut bovina, M.E. l-a strigat, iar în momentul în care martorii s-au apropiat au găsit victima lângă atelaj şi aceasta le-a spus că inculpaţii sunt persoanele care au lovit-o.
Din declaraţiile acestor martori rezultă că D.A. prezenta multiple leziuni traumatice, era plin de sânge şi de la hamul calului lipsea capiciul.
Prima instanţă a mai reţinut că victima a fost transportată cu căruţa în localitatea Potelu, de martorul D.G. şi până la sosirea salvării aceasta a mai discutat cu martorii G.F., D.A., I.I. şi B.A., persoane care se aflau la secţia de votare organizată în şcoală, cărora le-a relatat că a fost lovită de inculpaţi.
În jurul orei 12,00, victima a fost internată la secţia chirurgie a Spitalului Corabia după care, a fost transportată la Spitalul de Urgenţă Floreasca din Bucureşti unde a fost supusă unei intervenţii chirurgicale, iar pe data de 20 octombrie 2003, orele 18,00 a decedat.
Din raportul de expertiză medico-legală de necropsie nr. A.3/1639/2003 întocmit de I.M.L. Mina Minovici Bucureşti, rezultă că moartea lui D.A. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale consecutivă unui traumatism cranio-cerebral şi facial cu fracturi de neuro şi viscerocraniu. La necropsie s-au mai constatat multiple echimoze, excoriaţii şi hematoame faciale, de trunchi şi membre toracice care s-au putut produce în acelaşi context lezional cu traumatismul cranio-facial tanatogenerator. Leziunile traumatice s-au putut produce prin loviri repetate cu corp dur în regiunea facială cervico-toracic şi la membrele superioare urmate de cădere şi lovire de plan dur, cu impact occipital drept. S-a stabilit că între leziunile traumatice şi deces există legătură directă de cauzalitate.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală, prin Decizia nr. 544 din 8 decembrie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, inculpaţii R.S. şi N.I.M., precum şi cel declarat de partea vătămată D.T. împotriva sentinţei primei instanţe.
Hotărârea sus-menţionată a fost recurată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de inculpaţi.
În recursul parchetului au fost invocate motivele prevăzute de art. 3859 pct. 14 şi 17 C. proc. pen. şi s-a solicitat în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d), casarea celor două hotărâri pronunţate în cauză, schimbarea încadrării juridice a faptelor, condamnarea inculpatului R.S., pentru săvârşirea infracţiunilor, prevăzute de art. 174 şi art. 175 lit. f) şi i), art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen. şi art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi a inculpatului N.I.M., pentru comiterea infracţiunii, prevăzute de art. 174 şi art. 175 lit. f) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen., la pedepse corespunzătoare gradului de pericol social al faptelor comise, sancţiunile de numai 17 ani închisoare, aplicate făptuitorilor fiind exagerat de blânde.
În recursurile inculpaţilor, au fost invocate cazurile de casare, prevăzute de art. 3859 pct. 14 şi 17 C. proc. pen., şi s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., urmând să se dispună completarea probelor dacă se va considera necesar, iar în subsidiar s-a cerut reducerea pedepselor aplicate.
Înalta Curte verificând hotărârile atacate pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, în raport de criticile formulate, constată că recursurile sunt nefondate.
Instanţele au reţinut o corectă situaţie de fapt, în concordanţă cu probele administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, prezentată pe larg în considerentele hotărârilor atacate, în sensul că, în ziua de 18 octombrie 2003, cei doi inculpaţi l-au lovit pe D.A. în zona capului şi toracică, în mod repetat cu pumnii şi picioarele provocându-i leziuni traumatice care au condus la decesul acestuia. În sarcina inculpatului R.S. s-a mai reţinut, în mod just, că după încetarea agresiunii asupra victimei, a luat căpiciul de la hamul calului acesteia.
Vinovăţia inculpaţilor este pe deplin dovedită cu declaraţiile martorilor M.F., M.E. şi D.G., care după ce s-au întâlnit cu inculpaţii ce părăseau locul faptei cu atelajul lor au găsit victima lângă căruţa sa, le-a spus că aceştia au bătut-o şi au transportat-o în satul Potelu, unde până la sosirea salvării, D.A. a mai discutat cu martorii D.A., B.A. şi G.F., care au constatat că aceasta prezenta multiple leziuni traumatice.
De asemenea, în raport de expertiza medico-legală nr. A.3/1639/2003, efectuat de I.M.L. Mina Minovici Bucureşti, aprobat de Comisia de Avizare şi Control de pe lângă I.N.M.L. Bucureşti prin avizul nr. E.2/2657/2004, se concluzionează că moartea numitului D.A. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei meningo-cere-brală consecutivă unui traumatism cranio-cerebral şi facial cu fracturi de neuro şi viscerocraniu. La necropsie s-au constatat multiple echimoze, excoriaţii şi hematoame faciale, de trunchi şi membre toracice care s-au putut produce în acelaşi context lezional cu traumatismul cranio-facial tanatogenerator.
În consecinţă, faptele şi împrejurările care au fost comise, au fost corect stabilite de cele două instanţe, probele fiind complet analizate şi just apreciate.
Înalta Curte, constată că probatoriul administrat în cauză este îndestălutor stabilirii situaţiei de fapt astfel că nu se impune completarea acestuia, astfel cum a solicitat inculpatul N.I.M.
Toate probele solicitate de inculpaţi au fost administrate în cauză nefiind necesară reaudierea martorilor M.F., M.E. şi D.G. care au fost ascultaţi de prima instanţă, astfel cum a solicitat recurentul N.I.M.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor, se constată că aceasta este legală, criticile formulate sub acest aspect în recursurile declarate de parchet şi inculpaţi, fiind neîntemeiate.
Astfel, este nefondat motivul din recursul formulat de parchet prin care s-a susţinut că, în cauză, se impunea reţinerea faţă de ambii inculpaţi, a agravantei prevăzute de art. 175 lit. f) C. pen. şi a dispoziţiilor art. 75 lit. a) C. pen., deoarece violenţele exercitate împotriva victimei D.A. ar fi fost determinate de faptul că în urmă cu doi ani, în calitate de paznic la I.A.S. Corabia i-a surprins pe inculpaţi în timp ce sustrăgea porumb şi a sesizat organele de poliţie şi din această cauză a fost agresat de cei doi făptuitori.
Această circumstanţă de calificare are în vedere, de regulă, acele fapte de omor care se comit dintr-un sentiment de nemulţumire sau de răzbunare pentru modul în care victima, în cadrul îndatoririlor sale de sarcini sau publice, a satisfăcut interesele ori pretenţiile autorului.
În cauză, inculpaţii nu au acţionat conduşi de dorinţa de a se răzbuna pe victimă din cauza modului în care aceasta şi-a exercitat atribuţiile de serviciu în calitate de paznic.
Conflictul dintre părţi a avut loc, deoarece inculpaţii observând că bovina pe care D.A. o avea legată de căruţă era foarte slabă, au râs de aceasta, victima a luat din căruţă un ciomag de care a fost deposedat de N.I.M., după care făptuitorii l-au lovit cauzându-i leziunile descrise în actul medico-legal, suprimându-i viaţa.
Aşadar, împrejurarea prevăzută de art. 175 lit. f) C. pen., nu a determinat în nici un fel, pe inculpaţi să ucidă victima, acţiunea acestora neavând nici o legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, ale D.A., ca paznic, cu doi ani în urmă.
Întrucât inculpaţii nu au comis fapta de omor dintr-un sentiment de răspundere, din motive josnice, corect în cauză nu a fost reţinută circumstanţa agravantă, prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., astfel cum s-a solicitat prin recursul declarat de parchet.
Este neîntemeiată şi critica din recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin care s-a crezut în ce-l priveşte pe inculpatul R.S., schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. e) C. pen., în infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. şi reţinerea la infracţiunea de omor a agravantei, prevăzută de art. 176 lit. d) C. pen., întrucât acesta a sustras căpiciul de la calul victimei după ce a lovit-o împreună cu celălalt inculpat, au adus-o în situaţia de a nu se putea apăra.
Corect, în cauză s-a reţinut că nu sunt întrunite trăsăturile constitutive ale infracţiunii de tâlhărie deoarece, inculpatul R.S., deşi a folosit violenţa nu a făcut-o în scopul însuşirii căpiciului de la calul lui D.A., victima nefiind agresată în acest scop.
Totodată, agravanta prevăzută de art. 176 lit. d) C. pen., are în vedere săvârşirea unui omor, cu intenţie directă sau indirectă, pentru a înlesni comiterea unei tâlhării ori a unei piraterii ori pentru a ascunde asemenea fapte.
Circumstanţa agravantă prevăzută în art. 176 lit. d) C. pen., se referă la scopul special prevăzut de făptuitor, comiterea sau ascunderea săvârşirii unei tâlhării sau piraterii, un omor se va încadra în dispoziţiile acestui articol, numai dacă se va stabili că făptuitorul a suprimat cu intenţie viaţa unui om, pentru a crea condiţii favorabile săvârşirii sau ascunderii uneia dintre aceste infracţiuni.
Este necesar ca activitatea făptuitorului să fie, de asemenea, natură şi violenţele să fie exercitate în aşa mod, încât să exprime legătura lor din punct de vedere material şi subiectiv, cu scopul ce se cere realizat.
În speţă, omorul nu a fost comis de R.S. pentru a săvârşi o tâlhărie, iar furtul căpiciului a avut la bază o rezoluţie luată în mod independent după ce victima a fost agresată de inculpaţi, astfel că încadrarea juridică a faptelor este corectă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că sunt neîntemeiate şi criticile formulate de inculpaţi în recursurile lor prin care au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., în cea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.
Sub aspectul laturii subiective omorul se deosebeşte de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prin aceea că, în scopul acestei din urmă infracţiuni, făptuitorul acţionează cu intenţia de a lovi sau vătăma integritatea corporală sau sănătatea victimei, dar fără să prevadă sau să accepte rezultatul letal al faptei sale, moartea victimei fiind un rezultat care depăşeşte intenţia sa.
Or, în cauză, intensitatea deosebită a loviturilor aplicate victimei D.A., depăşeşte cu mult limitele unei simple corecţii corporale.
Lovirea repetată a victimei cu pumnii şi cu un ciomag în zone vitale, cum este cea a capului, producându-i leziuni grave, ce i-au cauzat moartea, evidenţiază că inculpaţii au avut reprezentarea rezultatului letal al acţiunii lor pe care l-au acceptat, chiar dacă nu l-au urmărit, ceea ce caracterizează intenţia de a ucide, specifică infracţiunii de omor.
Cât priveşte motivul de casare privind reindividualizarea pedepselor aplicate, invocat atât de parchet cât şi de inculpaţi, Înalta Curte constată că şi acesta este nefondat.
Pedepsele aplicate inculpaţilor au fost just stabilite avându-se în vedere criteriile stabilite de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul sporit de pericol social al faptelor şi circumstanţele personale ale făptuitorilor, deoarece criticile formulate în recursurile declarate de parchet şi inculpaţi nu sunt fondate, iar din examinarea actelor dosarului nu rezultă existenţa unor cazuri din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, va respinge recursurile ca nefondate.
Întrucât recurenţii inculpaţi sunt arestaţi preventiv în această cauză, urmează ca în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), să se compute detenţia acestora începând cu data de 21 octombrie 2003, la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpaţii N.I. şi R.S. împotriva deciziei penale nr. 544 din 8 decembrie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive de la 21 octombrie 2003 la 28 februarie 2004.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.600.000 lei, din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1450/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1472/2005. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
