ICCJ. Decizia nr. 1472/2005. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1472/2005
Dosar nr. 6424/2004
Şedinţa publică din 28 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 35 din 28 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, conform art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta S.V., împotriva rezoluţiei nr. 105/ P din 6 august 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că petenta S.V. a formulat plângere împotriva judecătorului P.V. şi grefierului C.I. susţinând că au întocmit şi au semnat în fals un interogatoriu pe care l-au substituit celui luat petentei în şedinţa de judecată din data de 22 octombrie 2003, în dosarul nr. 7580/2003 al Judecătoriei Bacău.
Prin rezoluţia din 6 august 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, dată în dosarul nr. 105/P/2004 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 289 şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., întrucât faptele sesizate nu există.
Împotriva acestei rezoluţii, petenta a formulat plângere, care a fost respinsă prin rezoluţia nr. 733/II/2/2004 din 31 august 2004 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău cu motivarea că s-a stabilit în mod corect că nu sunt elemente care să determine începerea urmăririi penale împotriva judecătorului şi a grefierului.
În termen legal, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petenta S.V. a formulat plângere care a fost înregistrată la Curtea de Apel Bacău sub nr. 4988/2004.
Prima instanţă a respins plângerea ca nefondată, cu motivarea că din declaraţia apărătorului petentei, avocat Ş.C., rezultă că interogatoriul prezentat în şedinţa de judecată din data de 22 octombrie 2003, era dactilografiat, iar preşedintele completului de judecată, judecător P.V., a consemnat în scris şi a citit în şedinţă publică răspunsurile reclamantei, aceasta semnând interogatoriul fără obiecţiuni.
În dosarul civil nr. 7520/2003, motivează instanţa, a fost respins capătul de cerere al reclamantei prin care a solicitat să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 454 din 13 februarie 2002 în contradictoriu cu pârâţii G.V. şi G.D., aceasta a formulat apel, dar nici unul din motivele invocate nu vizează autenticitatea interogatoriului sau realitatea semnăturii acestuia.
Totodată, în urma verificării dosarului civil sus-menţionat, s-a constatat că actele au o numerotare cronologică, fără a exista vreun dubiu privind substituirea ulterioară a actului.
Faţă de aceste considerente, Curtea de Apel Bacău a respins plângerea formulată de petentă ca nefondată.
Petenta a declarat recurs împotriva sentinţei, solicitând casarea acesteia şi admiterea plângerii în sensul trimiterii cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de judecător P.V. şi grefier C.I. de la Judecătoria Bacău. Interogatoriul care i s-a luat în dosarul nr. 7580/2003 al acestei instanţe, la termenul din 22 octombrie 2003, la cererea pârâţilor G.V. şi G.D. a fost falsificat, susţine petenta, conţinutul acestuia fiind schimbat faţă de interogatoriul luat în şedinţa publică care a fost înlocuit în dosar, iar semnătura nu îi aparţine.
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, în raport de criticile formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat.
Instanţa de fond a stabilit în mod judicios şi temeinic motivat că plângerea formulată de petentă, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., nu este fondată şi a respins-o ca atare.
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Bacău sub nr. 7580 din 20 iunie 2003, S.V. a chemat în judecată în calitate de pârâţi pe G.V. şi G.D. solicitând ca instanţa să constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat la notarul public sub nr. 454 din 13 februarie 2003 privind apartamentul său situat în Bacău, motivând că pârâţii nu au plătit preţul consemnat în contract şi au profitat de starea ei psihică determinată de decesul mamei sale.
La termenul din 22 octombrie 2003, la cererea pârâţilor, instanţa a luat un interogatoriu petentei, răspunsurile fiind consemnate de judecător P.V. pe aceeaşi filă pe care erau trecute întrebările. Interogatoriul a fost semnat de magistrat, în calitate de preşedinte al completului de judecată, de reclamantă, de avocat A.E. pentru pârâţii care au lipsit la termenul respectiv şi de grefierul de şedinţă C.I.
Susţinerile petentei S.V., în sensul că semnătura de pe interogatoriu nu-i aparţine, iar răspunsurile consemnate nu sunt cele date de ea, sunt neîntemeiate.
În momentul în care i s-a luat interogatoriul, petenta a fost asistată de avocat Ş.C. care nu a formulat obiecţiuni, întrebările au fost citite cu glas tare de preşedintele completului, iar răspunsurile au fost consemnate întocmai, fără a se solicita rectificarea vreuneia.
Ulterior, interogatoriul şi încheierea de şedinţă din 22 octombrie 2003 au fost cusute şi numerotate după care dosarul a fost predat la arhiva judecătoriei. Actele au o numerotare cursivă, fără a exista vreun dubiu privind substituirea interogatoriului.
Prin sentinţa civilă nr. 582 din 4 februarie 2004, pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 7580/2003 a fost respins, ca nefondat capătul de cerere prin care petenta a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare privind apartamentul în litigiu.
Netemeinicia susţinerilor petentei, în sensul că interogatoriul a fost falsificat, rezultă şi din împrejurarea că avocatul acesteia, Ş.C., a precizat că S.V. l-a semnat fără obiecţiuni.
De altfel, petenta nu a invocat în motivele de apel şi recurs nici unul din aspectele privind autenticitatea interogatoriului şi nu a contestat conţinutul sau semnătura de pe acesta. Dosarul se afla în recurs, iar instanţa de control judiciar va verifica temeinica şi legalitatea soluţiei pronunţate, în raport de toate probele administrate în cauză.
În consecinţă, pentru aceste considerente, urmează ca recursul declarat de petentă împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bacău să fie respins ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara S.V. împotriva sentinţei penale nr. 35 din 28 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bacău.
Obligă recurenta petiţionară la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1461/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1524/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 211 Cod... → |
|---|
