ICCJ. Decizia nr. 2816/2005. Penal
| Comentarii |
|
Tribunalul Mehedinți a condamnat pe inculpatul T.I.M. la 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive de la 13 iulie 2004, la zi.
S-au reținut, în esență, următoarele:
La 5 iulie 2004, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și a unui conflict, în cadrul căruia inculpatul a adresat injurii și amenințări părții vătămate D.I., inculpatul a luat un cuțit din locuința sa, cu care a aplicat o, lovitură în zona abdominală a părții vătămate, punându-i acesteia viața în primejdie.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 59 din 21 februarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive, de la 18 noiembrie 2004 la zi.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., întrucât a fost provocat de victimă, care l-a lovit cu un ciocan.
Recursul inculpatului este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele nu au evaluat, în mod complet, toate împrejurările rezultate din probele existente în dosar și, astfel, au omis să rețină desfășurarea integrală a activității în cadrul căreia inculpatul a ajuns să săvârșească tentativa la infracțiunea de omor.
Din referatul de evaluare a S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul Mehedinți, rezultă că victima tată vitreg al inculpatului, a fost condamnat anterior penal și contravențional pentru furt calificat, amenințări, injurii și tulburarea liniștii și ordinii publice, lovire, de mai multe ori, ultima dată la o pedeapsă privativă de libertate pentru infracțiuni de violență.
Din același referat, rezultă că relațiile inculpatului cu victima și frații săi au fost de-a lungul timpului tensionate, mama inculpatului, condamnată definitiv pentru mai multe furturi, iar frații și sora vitregă, condamnați și ei pentru infracțiuni de lovire și alte violențe și furturi.
în tot cursul procesului, atât la urmărirea penală, cât și în faza cercetării judecătorești, inculpatul a invocat, în mod constant, că, în seara de 5 iulie 2004, după ce s-a întors de la muncă, la domiciliul mamei sale și a tatălui său vitreg, acesta din urmă l-a înjurat, iar apoi, l-a lovit în zona gurii.
Astfel, prin declarația dată la parchet, la 13 iulie 2004, inculpatul a arătat că "am intrat în casă să mănânc și să mă schimb, moment în care l-au auzit pe D.I. înjurându-mă .. în timpul conflictului, deși era ținut de fratele meu C., D.I. a reușit să mă lovească în zona gurii, însă nu știu de ce".
în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a arătat, în același mod, că tatăl său vitreg care se înțelegea bine cu mama și cei doi frați, la sosirea lui de la muncă, l-a înjurat pentru simplul motiv că aprinsese lumina într-o cameră unde intrase pentru a se schimba de haine, iar, apoi, "a reușit să mă lovească la buză cu un corp dur".
în aceeași declarație, inculpatul a arătat în continuare că "după ce m-a lovit, eu am fugit în casă și văzând pe partea vătămată că vine din nou spre mine, am pus mâna pe cuțit, am ieșit și în fața casei l-au înjunghiat.
Eu nu mă înțelegeam de mult cu tatăl meu vitreg, deși eu contribuiam cu bani în casă, însă acesta nu mă suporta pentru că nu era tatăl meu bun. Ceilalți doi frați ai mei se înțelegeau cu tatăl meu, întrucât consumau băuturi alcoolice împreună".
Aceste apărări constante ale inculpatului nu au fost și nu sunt contestate de nici o probă a dosarului.
Neconfirmarea acestor apărări de către mama și frați este explicabilă prin relațiile bune existente între aceștia și victimă și prin ostilitatea permanentă manifestată de victimă împotriva inculpatului.
Or, așa fiind, instanțele trebuiau să constate că sunt suficiente temeiuri pentru a se reține că tentativa de omor a avut loc în condițiile stării de provocare prevăzut de art. 73 lit. b) C. pen. și, astfel, să rețină în favoarea inculpatului această circumstanță atenuantă legală.
Neprocedând în acest mod, instanțele au pronunțat hotărâri nelegale și netemeinice care, în urma admiterii recursului inculpatului, urmează să fie casate, cu privire la omisiunea reținerii dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., la pedeapsa principală, aplicată și la soluționarea laturii civile a cauzei.
în consecință, în urma casării celor două hotărâri, s-a reținut în favoarea inculpatului, aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și ca efect, a fost redusă pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., de la 6 ani la 4 ani închisoare, iar despăgubirile civile față de partea civilă C.A.S. Mehedinți, au fost reduse de la 5.173.000 lei la 2.586.500 lei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2571/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1470/2005. Penal → |
|---|
