ICCJ. Decizia nr. 1503/2005. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1503/2005
Dosar nr. 6497/2004
Şedinţa publică din 1 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Galaţi, prin sentinţa penală nr. 78 F din 28 septembrie 2004, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul D.C. împotriva rezoluţiei nr. 729/II/2/2004, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, la data de 4 iunie 2004, în dosarul nr. 43/P/2004, privind pe intimaţii F.D., subcomisar în cadrul B.I.C.P. al municipiului Tecuci, jud. Galaţi, I.C., subinspector în cadrul S.I.C.I.J.P. Galaţi şi A.V., ofiţer de serviciu în cadrul Poliţiei municipiului Tecuci, jud. Galaţi.
Hotărând astfel, Curtea de Apel a reţinut că, prin plângerea înregistrată sub nr. 1277 din 5 iulie 2004, petentul D.C. a solicitat, în baza dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., a se analiza modul de soluţionare a plângerii formulate de el împotriva Rezoluţiei nr. 43/ P din 29 aprilie 2004, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de subcomisarul F.D. din cadrul B.I.C.P. al municipiului Tecuci, subcomisarului I.C. din cadrul S.I.C.I.J.P. Galaţi şi faţă de agentul şef adjunct A.V., ofiţer de serviciu la Poliţia municipiului Tecuci, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 250 alin. (2) C. pen.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că intimaţii sunt poliţişti la Poliţia municipiului Tecuci, iar la data de 7 ianuarie 2004, între orele 21,00 şi 1,30, au comis infracţiunea prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., în sensul că, vreme de peste patru ore din acea noapte a fost sechestrat şi lovit de către cei trei inculpaţi, aflaţi în stare de ebrietate, confundându-l cu un alt militar de carieră.
A mai arătat că i-au cauzat leziuni care au necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, aşa cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 43 din 09 ianuarie 2001 al S.M.L. Galaţi.
Petentul consideră rezoluţia procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi nr. 729/II/2/2004, prin care s-a dispus respingerea plângerii formulate împotriva rezoluţiei procurorului nr. 43/ P din 29 aprilie 2004 a aceluiaşi parchet, ca fiind nelegală şi netemeinică şi întrucât, în drept, fapta poliţiştilor constituie infracţiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., a solicitat condamnarea şi obligarea lor la plata sumei de un miliard lei, reprezentând prejudiciul material şi moral pe care l-a suferit.
Examinând situaţia de fapt învederată de petent în plângerea formulată şi a celor reţinute de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi în rezoluţia atacată, curtea de apel a constatat că din materialul probator existent la dosar nu rezultă cele reclamate de acesta.
Astfel, a motivat că potrivit art. 75 C. proc. pen., declaraţiile părţii vătămate pot servi la stabilirea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probator existente în cauză.
Or, din depoziţiile numiţilor T.A. şi M.L., care l-au însoţit pe petent de la barul C. la sediul poliţiei, rezultă că l-au găsit la bar lovit, sângerând, cu semne de agresiune, că le-a spus acestora că a fost lovit de doi tineri şi le-a cerut să-l conducă la poliţie pentru a-i reclama şi ca urmare, instanţa a reţinut că petentul fusese agresat înainte de a ajunge la sediul poliţiei şi nicidecum la poliţie, după cum pretinde acesta, aspecte care, de altfel, rezultă, şi din declaraţiile celorlalţi martori audiaţi în cauză.
În acest sens, a mai reţinut că însuşi petentul a arătat în plângerea şi declaraţiile date că fusese bătut de două persoane, înainte de a merge la poliţie.
Pe baza dispoziţiilor celor doi agenţi de la societatea de pază, instanţa a mai reţinut că, în sediul poliţiei, petentul a fost cel care a avut o comportare necuviincioasă şi nu vreunul dintre lucrătorii de poliţie, că nu a fost lovit, bruscat sau insultat de aceştia şi ca atare, susţinerile petentului că ar fi fost victima unor acte de purtare abuzivă din partea celor trei poliţişti, nu se confirmă cu ansamblul actelor premergătoare efectuate şi în consecinţă, nu servesc ca probă în cauză.
S-a constatat astfel că, în mod corect s-a reţinut prin rezoluţie că cei trei poliţişti cercetaţi nu au săvârşit actele reclamate de petent, că infracţiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., nu există şi ca atare, soluţia de neîncepere a urmăririi penale dată de parchet, fiind temeinică şi legală curtea de apel a respins plângerea petentului, ca nefondată.
În termenul legal, împotriva sentinţei penale a declarat recurs petentul D.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă că instanţa de judecată a reţinut eronat situaţia de fapt, contrară probelor existente la dosar şi a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, şi administrarea de noi probe.
Recursul declarat de petent nu este fondat.
Din verificarea lucrărilor cauzei, se reţine că hotărârea atacată a fost pronunţată cu respectarea legii, instanţa stabilind corect situaţia de fapt, în deplină concordanţă cu ansamblul probator administrat, căruia i-a dat o justă şi completă interpretare.
Examinând plângerea petentului, precum şi actele de la dosar se constată că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, prin rezoluţia nr. 729/II/2/2004, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată, în conformitate cu prevederile art. 275 – art. 278 C. proc. pen., de petentul D.C. împotriva rezoluţiei din 29 aprilie 2004, adoptată în dosarul nr. 43/P/2004 al aceluiaşi parchet, reţinând că, din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că subcomisarul F.D. din cadrul B.I.C.P. al municipiului Tecuci, subinspectorul I.C. din cadrul S.I.C.I.J.P. Galaţi şi agentul şef adjunct A.V., ofiţer de serviciu în cadrul Poliţiei municipiului Tecuci, în seara zilei de 8 ianuarie 2004, nu l-au insultat, ameninţat sau agresat pe petentul D.C., care de bună voie s-a prezentat la sediul Poliţiei municipiului Tecuci pentru a depune o plângere împotriva unor tineri care l-au lovit.
Nevinovăţia poliţiştilor rezultă şi din declaraţiile agenţilor de pază de la firma Z., care l-au găsit pe petent în faţa barului C. în stare de ebrietate şi lovit în zona feţei, cât şi din declaraţiile numitelor D.M. şi P.C., care s-au aflat de serviciu în seara de 07 ianuarie 2004 la barul respectiv.
În raport de probele administrate, rezultând din dosarul nr. 43/P/2004, ataşat, Curtea constată, că atât rezoluţia împotriva căreia s-a formulat plângerea de către petent, cât şi sentinţa penală nr. 78/ F din 28 septembrie 2004, sunt temeinice şi legale, nereieşind din lucrările şi probele dosarului elemente care să justifice reţinerea în sarcina numiţilor F.D., I.C. şi A.V., săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă, se constată totodată, că, ansamblul probator al dosarului conferă posibilitatea de a se trage concluzii certe cu privire la vinovăţia sau nevinovăţia intimaţilor poliţişti, astfel că trimiterea cauzei la prima instanţă pentru administrarea de probe nu se justifică. De altfel, acest motiv de casare a fost expus în termeni generali de către recurent, care nu a arătat, în concret, în ce sens se impune completarea probatoriului cauzei.
Pentru considerentele arătate, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de petentul D.C., ca nefondat şi îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul D.C. împotriva sentinţei penale nr. 78/ F din 28 septembrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1502/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... | ICCJ. Decizia nr. 1504/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
