ICCJ. Decizia nr. 1501/2005. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1501/2005
Dosar nr. 6569/2004
Şedinţa publică din 1 martie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 362 din 2 iulie 2004, Tribunalul Galaţi a condamnat pe inculpata S.V. la un an şi 8 luni închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) din acelaşi cod, cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., a art. 74 lit. a) şi a art. 76 alin. (1) lit. b) şi a alin. (2) din acelaşi cod, prin schimbarea încadrării juridice a faptei, din tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) din acelaşi cod.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pe latură civilă, în baza art. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., inculpata a fost obligată să plătească cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare, suma de 5.276.830 lei părţii civile Spitalul Sf. Apostol Andrei Galaţi.
Totodată, s-au respins, ca tardiv formulate, pretenţiile civile ale părţii vătămate T.N.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 21 iunie 2003, inculpata şi fiul său minor I.G., în timp ce mânau o cireadă de vaci spre un teren păşune, au fost injuritate de T.N., acesta şi certându-l pe copil sub pretextul că două bovine au intrat în culturile lui. Reproşurile au fost însoţite şi de gestul de a lua din mâna băiatului, băţul cu care acesta însoţea cireada şi de a-l lovi, aspecte sesizate de inculpată. Imediat, inculpata a luat cuţitul avut pentru servirea prânzului şi l-a lovit de trei ori pe T.N., lovirea fiind aplicată în zona abdomenului.
Actul de constatare medico-legală a reţinut că T.N. a prezentat trei plăgi înţepat-tăiate şi o echimoză la nivelul coapsei stângi, plăgile au necesitat 25-30 zile îngrijiri medicale, au interesat peretele abdominal peritoneal parietal, splina şi vase sanguine, iar plaga tăiată-înţepată de la nivelul flancului abdominal stâng a pus în primejdie viaţa.
Împotriva sentinţei, au declarat apeluri partea vătămată şi inculpata.
Partea vătămată T.N. a criticat sentinţa sub aspectul greşitei reţineri a circumstanţei atenuante a provocării şi nelegala respingere, ca tardiv, formulate, a pretenţiilor sale civile odată ce a solicitat obligarea inculpatei la plata sumei de 90.000.000 lei, din care 40.000.000 lei despăgubiri civile şi 50.000.000 lei daune morale.
Inculpata şi-a motivat apelul pe greşita încadrare juridică a faptei, în opinia sa aceasta fiind infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. şi pe greşita nereţinere a legitimei apărări, prevăzută de art. 44 C. pen.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 565 din 18 octombrie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de partea vătămată şi de inculpată.
De asemenea, instanţa de apel a respins, ca nefondată, cererea părţii vătămate de obligare a inculpatei la plata sumei de 8.000.000 lei cheltuieli judiciare suportate la prima instanţă şi la cea de apel.
Împotriva deciziei, partea vătămată şi inculpata, în termenul legal, au declarat recursuri.
Partea vătămată şi-a motivat recursul pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., respectiv prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii, recurentul susţinând că în mod nelegal nu i s-au acordat despăgubirile civile cerute.
Inculpata a invocat ca motive de recurs cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., în sensul că faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică şi pedeapsa aplicată a fost stabilită cu nesocotirea prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursurile nu sunt fondate.
În ce priveşte motivul de recurs invocat de partea vătămată, se reţine că în conformitate cu dispoziţiile art. 15 alin. (2) C. proc. pen., constituirea ca parte civilă (a persoanei vătămate), se poate face în cursul urmăririi penale, precum şi în faţa instanţei de judecată, până la citirea actului de sesizare.
Din verificarea lucrărilor cauzei, se reţine că partea vătămată, la urmărirea penală nu s-a constituit parte civilă, iar la instanţa de fond, rechizitoriul s-a citit la 5 noiembrie 2003, T.N. constituindu-se parte civilă abia la 19 decembrie 2003. Mai mult, la termenul de judecată din 2 septembrie, T.N. a declarat că nu se constituie parte civilă.
În aceste condiţii, recursul declarat de partea vătămată nu este fondat şi conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În ce priveşte motivele de recurs invocate de inculpată, se reţin următoarele: pentru existenţă, infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută în art. 182 este necesar ca, pe plan subiectiv, în raport cu rezultatul produs, inculpata să fi acţionat cu praeterintenţie.
În vederea delimitării infracţiunii de vătămare corporală gravă de tentativa de omor, în stabilirea laturii subiective, trebuie să se ţină seama de toate datele de fapt, începând cu obiectul folosit, intensitatea cu care au fost aplicate loviturile, regiunea spre care au fost îndreptate acestea, urmările ce se puteau produce şi terminând cu împrejurarea dacă lipsa unei asistenţe medicale calificate şi de urgenţă punea în primejdie viaţa victimei.
În cauză, fapta inculpatei de a fi aplicat trei lovituri de cuţit, în zona abdomenului, constituie tentativă la infracţiunea de omor, iar nu infracţiunea de vătămare corporală gravă, viaţa victimei fiind salvată numai prin asistenţa medicală calificată şi de urgenţă.
În ce priveşte pedeapsa aplicată, orientându-se la un an şi 8 luni închisoare, instanţa a considerat pericolul social grav al faptei, aceasta aducând atingere integrităţii fizice a victimei, împrejurările în care ea a fost comisă, respectiv, prin provocare, dar şi persoana inculpatei, la data săvârşirii faptei ea era însărcinată şi a fost sinceră pe parcursul fazelor procesului penal, sens în care s-au reţinut circumstanţe atenuante.
Ca atare, se reţine că pedeapsa aplicată a fost individualizată în concordanţă cu criteriile generale de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi prin executarea ei în regim de privare de libertate se poate realiza scopul, acela al prevenţiei generale şi speciale, aşa cum prevede art. 52 C. pen.
Pentru considerentele arătate, recursul declarat de inculpată nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 C. proc. pen., partea vătămată recurentă şi inculpata recurentă vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea vătămată T.N. şi de inculpata S.V. împotriva deciziei penale nr. 565 din 18 octombrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă pe recurenta inculpată la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar pe recurenta parte vătămată, la plata cu acelaşi titlu, a sumei de 300.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1500/2005. Penal. Art.174,175.c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1502/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... → |
|---|
