ICCJ. Decizia nr. 1504/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1504/2005
Dosar nr. 6525/2004
Şedinţa publică din 1 martie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 854 din 23 iunie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul S.A. la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 861 şi a art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 6 ani.
În baza art. 863 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere, prevăzute în alin. (3) lit. a) – d) din acelaşi articol.
Totodată, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 10 alin. (1) lit. a) din acelaşi cod, inculpatul a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
În temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Începând din luna ianuarie 2003, inculpatul consumă heroină, cumpărată din zona Ferentari.
La 23 octombrie 2003, G.S. l-a apelat pe inculpat şi i-a dat întâlnire, pentru a cumpăra heroină de la el, în apropierea staţiei de benzină A. situată în perimetrul Pieţii Sudului din sectorul 4 al capitalei.
Odată ajuns aici, inculpatul a fost oprit de o patrulă de jandarmi, percheziţia corporală relevând găsirea asupra sa, a trei doze de heroină.
La faţa locului, se afla şi concubinul lui G.S., S.D., acesta văzând când jandarmii l-au percheziţionat pe inculpat.
În faza cercetării judecătoreşti, cu toate diligenţele depuse de instanţă, G.S. şi S.D. n nu au putut fi audiaţi, motiv pentru care, coroborat şi cu versiunile diferite ale declaraţiilor celor doi şi bazat şi pe faptul că la inculpat nu s-au găsit banii obţinuţi din vânzarea heroinei, prima instanţă a reţinut că dubiul privind săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, profită inculpatului, sens în care s-a dispus achitarea acestuia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 10 alin. (1) lit. a) din acelaşi cod (fapta nu există).
Împotriva sentinţei, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, motivele invocate fiind contrarietatea dintre considerentele hotărârii şi dispozitivul acesteia, nepronunţarea asupra unor probe administrate şi greşita aplicare a legii, cu referire la nelegala achitare a inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a penală, prin Decizia penală nr. 718 din 29 septembrie 2004, a admis apelul declarat de parchet, a desfiinţat, în parte, sentinţa, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 l-a condamnat pe inculpat la 10 ani închisoare, a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), şi în baza art. 65 din acelaşi cod, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Instanţa de apel a înlăturat aplicarea art. 861, art. 862 şi art. 863 alin. (3) C. pen.
Totodată, în baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Împotriva hotărârii instanţei de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt prin nelegala reţinere a vinovăţiei sale în ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Recursul declarat de inculpat este fondat numai în ce priveşte considerentul ce se va detalia mai jos.
Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cultivarea, producerea, fabricarea .. oferirea, .. transportul, .. deţinerea .. privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc ..
Alin. (2) al art. 2 din aceeaşi lege, stipulează că dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Raportând la cauză aceste texte de lege, se reţine că aceste dispoziţii prevăd ca modalităţi normative alternative de realizare a elementelor materiale ale laturii obiective, mai multe acţiuni, aceasta nelimitându-se doar la vânzare.
Pe de altă parte, în faza cercetării judecătoreşti, manifestând rol activ, instanţa, după ce a depus diligenţe, pentru a-i asculta nemijlocit pe martorii G.S. şi S.D., în baza prevederilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen., a dispus citirea declaraţiilor lor anterioare.
Din examinarea întregului material probator administrat, respectiv procesul – verbal de depistare semnat de cei doi martori şi de şapte jandarmi, se reţine că la sesizarea lui G.S. care urma să se întâlnească cu inculpatul, în jurul orelor 22,30, pentru a cumpăra de la acesta trei doze de heroină, inculpatul a fost depistat şi la controlul corporal, s-au găsit la el cele trei doze ce conţineau o substanţă de culoare cenuşie, pulverulentă.
Actul se coroborează cu declaraţiile martorei G.S., aceasta indicând în mod constant adresa, numele inculpatului şi numărul de doze de drog ce urma să le cumpere, asupra inculpatului găsindu-se tocmai cele trei doze cerute de femeie.
La rândul său, martorul S.D., neconsumator de droguri, a declarat că prietena sa, G.S., consuma, 3 – 4 doze de drog.
Se mai reţine că susţinerile inculpatului, în sensul că drogul i-a fost dat de R. sau „fiul lui R.", nu se coroborează cu nici o probă, el neoferind nici o dată concretă care să poată conduce la identificarea persoanei indicate.
Se reţine astfel că, în mod just, instanţa de apel a stabilit starea de fapt şi vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Examinând din oficiu hotărârile pronunţate, se apreciază că în acord cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, aşa cum sunt prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsa rezultantă stabilită nu reflectă, prin considerarea tuturor elementelor legale, respectiv pericolul social al faptelor, împrejurările în care au fost comise şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, cerinţa legală de a fi un mijloc de reeducare a condamnatului aşa cum stipulează art. 52 C. pen.
Astfel, analizând datele ce caracterizează persoana inculpatului, se reţine că acesta, la data săvârşirii infracţiunilor din cauză, nu avea antecedente penale, este tânăr şi, în consecinţă, se pot aplica circumstanţe atenuante cu consecinţa unor pedepse mai mici.
Totodată, prin stabilirea unei pedepse rezultante de 8 ani închisoare executabilă în regim de privare de libertate, se poate realiza scopul pedepsei, acela de prevenţie generală şi specială.
Pentru cele ce preced, recursul declarat de inculpat fiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va fi admis şi se va proceda corespunzător dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul S.A. împotriva deciziei penale nr. 718/ A din 29 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează Decizia atacată numai cu privire la pedepsele privative de libertate aplicate inculpatului şi la pedeapsa de executat.
Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen. şi descontopeşte pedeapsa rezultantă de l0 ani închisoare, în pedepsele componente, după cum urmează:
- 3 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea de deţinere fără drept de droguri pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2003;
- 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Modifică pedepsele aplicate inculpatului, în sensul că, prin aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi ale art. 76 C. pen., le reduce de la 3 ani închisoare, la un an şi 6 luni închisoare, pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 şi de la 10 ani închisoare, la 8 ani închisoare, pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate şi dispune ca inculpatul S.A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 24 octombrie 2003 până la punerea efectivă în libertate.
Onorariul în suma de 400.000 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1503/2005. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1505/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
