ICCJ. Decizia nr. 1508/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1508/2005
Dosar nr. 410/2005
Şedinţa publică din 1 martie 2005
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Petiţionarul condamnat M.I., pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie în formă agravantă, aplicată prin sentinţa penală nr. 314/2001 de către Tribunalul Bucureşti, s-a adresat acestei instanţe ca fiind competentă cu cerere de întreruperea executării pedepsei pe motive familiale.
S-a arătat că, la data arestării sale, soţia a părăsit cei doi copii minori, care au rămas în grija tatălui său în vârstă de 70 de ani şi care locuieşte într-o casă dărâmată şi are un venit foarte mic, astfel că familia sa, se află într-o împrejurare specială, iar neîntreruperea executării pedepsei ar avea consecinţe grave asupra acesteia.
S-a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul condamnatului şi faţă de conţinutul acesteia şi de lucrările de la dosar, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a pronunţat sentinţa penală nr. 1535 din 7 decembrie 2004, prin care a respins cererea petiţionarului condamnat ca fiind nefondată, întrucât nu sunt întrunite cerinţele de la art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
S-a arătat în sentinţă că cele susţinute de către petiţionar nu constituie împrejurări speciale, în plus acesta nu are nici un copil care să se afle în întreţinerea părinţilor săi.
Potrivit dispoziţiilor art. 362 şi art. 363 C. proc. pen., sentinţa a fost atacată cu apel, pe motive de nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că, deşi sunt îndeplinite cerinţele legii pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei, motivat de situaţia locativă dificilă a familiei, a lipsei posibilităţilor financiare, iar între timp i-a decedat şi mama, în mod nejustificat i s-a respins cererea.
Curtea de Apel Bucureşti, a examinat apelul declarat de condamnat, în raport de susţinerile acestuia, de actele şi dovezile de la dosar, de sentinţa pronunţată în cauză, cum şi din oficiu, potrivit art. 371 C. proc. pen. şi prin Decizia penală nr. 1/ A din 5 ianuarie 2005, a fost respins apelul ca nefondat în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pe considerent că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, conformă cu probatoriul de la dosar.
În temeiul art. 3853 C. proc. pen., în termen legal, condamnatul a declarat recurs invocând aceleaşi motive ca şi în apel.
Examinând recursul declarat, în raport de motivele arătate, de actele şi dovezile de la dosar, de Decizia şi sentinţa pronunţate în cauză, se constată că recursul de faţă este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos.
Potrivit art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă, când din cauza unor împrejurări speciale executarea în continuare a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat sau familie, situaţie în care executarea poate fi întreruptă cel mult 3 luni şi o singură dată.
Din conţinutul anchetei sociale, efectuată la domiciliul condamnatului de către Primăria Voluntari, judeţul Ilfov, rezultă că tatăl recurentului este decedat iar mama este în vârstă de 62 de ani, nu are nici un fel de venit, este grav bolnavă şi internată la Spitalul Colentina şi căsătorită cu I.M., care are o pensie de 2.700.000 lei. Împreună cu aceştia mai locuieşte bunica maternă în vârstă de 86 de ani, pensionară, nevăzătoare într-un imobil compus din 4 camere şi într-o stare avansată de degradare.
Cu ocazia dezbaterilor, recurentul a depus copia unui certificat de deces din care rezultă că mama sa a decedat la data de 20 decembrie 2004.
În raport de lucrările de la dosar, de hotărârile pronunţate în cauză, se constată că instanţele au interpretat în mod just dispoziţiile art. 455, raportat la art. 453 C. proc. pen., în sensul că familia condamnatului nu se află într-o împrejurare specială ca cea prevăzută în text, astfel că, în conformitate cu această dispoziţie a respins cererea condamnatului ca fiind nefondată.
Desigur că familia condamnatului respectiv, mama care a şi decedat şi bunica, s-au confruntat cu o situaţie grea financiară, locativă şi de sănătate, însă această stare de fapt exista şi înainte de începerea executării pedepsei şi aceasta nu se poate ameliora prin întreruperea executării pedepsei condamnatului pe o perioadă de 3 luni şi o singură dată, fiind de durată.
În consecinţă, recursul declarat se va respinge, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., instanţele pronunţând hotărâri legale şi temeinice.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.I., împotriva deciziei penale nr. 1/ A din 5 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1505/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1516/2005. Penal. Recuzare. Recurs → |
|---|
