ICCJ. Decizia nr. 1519/2005. Penal. Art.215 alin.4 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1519/2005
Dosar nr. 2739/2004
Şedinţa publică din 2 martie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 719 din 18 decembrie 2001, Tribunalul Iaşi a condamnat pe inculpatul C.M., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) – (3) – (4) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice, în baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1) – (3) – (5) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de 5 ani, care constituie termen de încercare.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., combinat cu art. 10 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod, l-a achitat pe inculpatul B.A., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 215 alin. (1) – (3) – (5) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice, în baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 215 alin. (1) – (3) – (4) – (5) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ., a obligat inculpaţii, în solidar cu părţile responsabile civilmente SC M.M.V. SRL Timişoara, să plătească părţii civile SC D. SRL Iaşi, reprezentată prin M.O., suma de 329.089.161 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
În baza dispoziţiilor art. 193 C. proc. pen., a obligat inculpaţii, în solidar cu părţile responsabile civilmente, să plătească aceleaşi părţi civile, suma de 3.000.000 lei, cheltuieli judiciare.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpaţii, în solidar cu părţile responsabile civilmente, să plătească statului câte 800.000 lei, fiecare, cheltuieli judiciare.
Instanţa de fond a reţinut în motivarea sentinţei pronunţate următoarele:
Inculpatul C.M., administrator şi asociat unic la SC M.M.V. SRL Timişoara, la începutul lunii octombrie 1998 a încheiat un contract de asociere cu participaţiune cu inculpatul B.A., administrator al SC S. SRL Iaşi.
La data de 8 ianuarie 1999, aceştia au luat legătura cu numita M.O., administratorul SC D.T. SRL, solicitând livrarea a 20 de tone de făină de peşte, plata în sumă de 263.373.600 lei urmând a fi achitată cu o filă C.E.C., care a fost datată şi semnată de inculpatul C.M., reprezentanta SC D.T. SRL, fiind aceea care a completat ulterior datele personale, suma şi scadenţa, elemente fără de care încasarea filei C.E.C. nu era posibilă la data emiterii sale de inculpatul C.M.
Neavând bani în cont, inculpatul a solicitat părţii vătămate o nouă amânare de plată de 7 zile, transmiţându-se o nouă filă C.E.C. prin intermediul inculpatului B.A., care reuşeşte să o convingă pe M.O. să retragă de la decontare prima filă C.E.C.
La data de 10 februarie 1999, partea vătămată introduce spre decontare fila C.E.C., care ulterior este restituită în condiţiile lipsei parţiale a disponibilului în cont.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel procurorul cu privire la greşita achitare a inculpatului B.A., inculpatul C.M. care a solicitat achitarea pentru lipsa intenţiei invocând faptul că fila C.E.C. i-a fost solicitată ca o simplă garanţie a unei plăţi viitoare, inculpatul B.A. care a susţinut că nu a avut intenţia la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, cât şi partea civilă SC D.G. SRL, care este nemulţumită că inculpatul B.A. a fost exonerat de plata despăgubirilor civile solicitate.
Prin Decizia penală nr. 136 din 16 aprilie 2004, Curtea de Apel Iaşi a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi de partea civilă SC D.G. SRL Iaşi şi rejudecând a condamnat pe inculpatul B.A., pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (3) şi (4) C. pen., la 3 ani închisoare.
În baza art. 81 C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei pe perioada termenului de încercare de 5 ani conform art. 82 C. pen.
Despăgubirile civile au fost majorate la suma de 404.450.579 lei la care rămân obligaţi inculpaţii C.M. şi B.A. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.M..V. SRL Timişoara.
Apelurile inculpaţilor au fost respinse ca nefondate.
Împotriva deciziei penale sus-menţionate au declarat recurs, inculpatul C.M. şi inculpatul B.A.
Inculpatul B.A. a solicitat menţinerea sentinţei penale nr. 719/2001 a Tribunalului Iaşi, inculpatul C.M., a solicitat achitarea sa întrucât nu a avut intenţia să înşele partea civilă şi partea civilă SC D.G. SRL, care a considerat că în mod greşit nu a fost obligată la plata despăgubirilor civile şi partea responsabilă civilmente SC S. SRL.
Recursurile declarate sunt nefondate.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul B.A.;
Din examinarea deciziei atacate, în raport cu probele administrate, se constată că instanţa de apel a reapreciat corect probele administrate, reţinând just că inculpatul a ştiut în orice moment că firma inculpatului nu are disponibil în contul bancar.
El a acţionat cu intenţia de a-l ajuta pe coinculpatul C.M. de a săvârşi infracţiunea de înşelăciune în dauna părţii civile.
Activitatea ilicită a acestuia a început de la negocierea cu partea civilă, după încheierea contractului de asociere în participaţiune cu firma SC M.M.V. SRL Timişoara, al cărui reprezentant era coinculpatul C.M.
Chiar dacă s-ar dovedi că inculpatul B.A. a acţionat doar ca delegat, această calitate nu este de natură a duce la concluzia că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune.
Deci, nu este criticabilă soluţia instanţei de recurs în privinţa inculpatului B.A.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul C.M.;
Fapta a fost corect stabilită şi nu a fost contestată materialitatea ei de către inculpaţi, astfel că nu se poate solicita achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru că fapta nu a existat, adică lipseşte latura obiectivă.
Instanţa a reţinut corect din modul în care a acţionat inculpatul, şi latura subiectivă, adică intenţia de a induce în eroare partea vătămată, în scop material injust.
Motive care se iau în considerare din oficiu, în favoarea inculpaţilor nu se constată.
Cu privire la recursul declarat de partea civilă SC D.G. SRL Iaşi;
S-a susţinut că instanţa de apel a omis să oblige pe inculpaţi, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S. SRL Iaşi, la plata despăgubirilor civile.
Această societate răspunde în calitate de comitent pentru prepusul său, inculpatul B.A.
Recursul este nefondat, deoarece nu s-a dovedit că acest inculpat a ajutat pe autor la săvârşirea infracţiunii menţionate, în calitate de prepus, societatea S. SRL, ci separat de această societate.
Astfel, în mod legal, instanţa nu a obligat societatea menţionată la despăgubiri, în solidar cu inculpatul B.A.
Criticile formulate fiind nefondate, recursurile declarate în cauză urmează a fi respinse, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a fi obligaţi recurenţii la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă SC D.G. SRL Iaşi şi inculpaţii B.A. şi C.M. împotriva deciziei penale nr. 136 din 16 aprilie 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă pe recurentul inculpat C.M. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar pe recurentul inculpat B.A. şi pe recurenta parte civilă la câte 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1516/2005. Penal. Recuzare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1520/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... → |
|---|
