ICCJ. Decizia nr. 1566/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1566/2005
Dosar nr. 1322/2005
Şedinţa publică din 3 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 16 februarie 2005, Curtea de Apel Galaţi făcând aplicarea art. 3002 şi art. 160b C. proc. pen., a constatat, între altele, că măsura arestării preventive a inculpatului N.M., este legală şi a menţinut-o.
Concomitent a amânat judecarea cauzei la data de 30 martie 2005.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că inculpatul este trimis în judecată alături de alţi 2 coinculpaţi pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001 combinat cu art. 329 C. pen., în prezent judecata ajungând în apel.
S-a motivat că în cauză există indicii temeinice potrivit cărora în perioada iunie 2001 – septembrie 2002, împreună cu alte persoane a primit şi cazat mai multe persoane de sex feminin pe care prin constrângere le-a obligat să practice în folosul lui prostituţia în Spania şi Italia şi că în primăvara anului 2002 a dus-o din ţară în Spania pe minora de 15 ani B.M. obligând-o să practice prostituţia. S-a mai constatat că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile pentru care este judecat inculpatul este închisoare mai mare de 4 ani, că faptele lui prezintă grad ridicat de pericol social şi că inculpatul este recidivist.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul N.M., care în motivele scrise susţine că hotărârea de menţinerea arestării preventive este nelegală şi încalcă ordinea de drept, solicitând revocarea măsurii.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., referitor la verificările privind arestarea inculpatului în cursul judecăţii, când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune prin încheiere motivată menţinerea arestării preventive.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că în cauză sunt probe şi indicii temeinice că inculpatul a comis faptele prevăzute de legea penală, pentru care este judecat şi prin urmare condiţia de la art. 143 alin. (1) C. proc. pen., pentru arestarea preventivă se menţine.
De asemenea inculpatul se află în continuare în situaţia prevăzută de art. 148 lit. h) şi e) C. proc. pen., în sensul că este recidivist şi a săvârşit fapte penale pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. Prin modul concret de săvârşire împreună cu alţii şi aria teritorială largă de răspândire a faptelor care cuprind şi ţări ca Spania şi Italia inculpatul a dovedit neîndoielnic că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Aşa fiind încheierea atacată a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 160b C. proc. pen., prin menţinerea arestării preventive a inculpatului recurent.
Prin urmare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul inculpatului şi-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat din care onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200.000 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva încheierii din 16 februarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, în dosarul nr. 140/2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1553/2005. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1569/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
