ICCJ. Decizia nr. 1550/2005. Penal. Art.255 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1550/2005
Dosar nr. 6633/2004
Şedinţa publică din 3 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 168 din 2 iulie 2004, Tribunalul Tulcea a condamnat pe inculpatul T.M. la un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.
În temeiul art. 81 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe durata de 3 ani şi potrivit art. 83 C. pen., s-a atras atenţia asupra consecinţelor săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.
S-a făcut aplicarea art. 255 alin. (4) C. pen., şi s-a dispus confiscarea calculatorului C.P.
S-a computat din pedeapsă perioada de arest preventiv de la 27 august 2003 la 12 septembrie 2003.
Conform art. 1605 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul T.M. a cauţiunii de 40.000.000 lei.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă că inculpatul T.M. administrator al SC M. SRL Constanţa având un punct de lucru constând într-un magazin de desfacere în localitatea Babadag, a fost cercetat, în luna august 2003, de către Biroul economic al Poliţiei Babadag în legătură cu comiterea de către acesta a infracţiunii de evaziune fiscală.
Controlul efectuat de organele de poliţie a relevat lipsa unor acte contabile justificative pentru stocul de marfă existent în magazinul societăţii din punctul de lucru din localitatea Babadag.
S-a motivat că, la 27 august 2003, inculpatul a oferit subinspectorului de poliţie A.A. din cadrul Poliţiei oraşului Babadag implicat în efectuarea controlului, un calculator C.P. pentru a-l determina să facă acte contrare atribuţiilor sale de serviciu având ca finalitate exonerarea de răspundere a inculpatului prin soluţionarea favorabilă acestuia a dosarului de cercetare penală.
Prin Decizia penală nr. 239 din 26 octombrie 2004, Curtea de Apel Constanţa a respins, ca nefondat, apelul inculpatului care a criticat sentinţa, în principal pentru greşita lui condamnare, faţă de care a cerut achitarea, cu motivarea că fapta nu există iar în subsidiar, pentru pedeapsa pe care o consideră prea severă, cerând reducerea prin aplicarea unor circumstanţe atenuante judiciare.
Instanţa de apel a motivat că probele administrate dovedesc neîndoielnic starea de fapt reţinută de instanţa de fond că încadrarea juridică şi vinovăţia inculpatului au fost corect reţinute, pedeapsa aplicată fiind just individualizată în raport de prevederile art. 52 şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, care în motivele orale susţinute prin apărător a invocat, în principal, cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 9, 10, 12, 171 C. proc. pen., cerând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, iar în subsidiar a cerut achitarea prin aplicarea art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. şi art. 181 C. pen., referitoare la lipsa de pericol social al unei infracţiuni.
Coroborând susţinerile orale cu cele din recursul motivat în scris, Curtea, în esenţă, constată că în realitate două sunt criticile formulate de inculpat împotriva hotărârilor atacate.
Pe de o parte susţine că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii fie prin lipsa vinovăţiei, fie prin lipsa pericolului social, caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen.
Pe de altă parte, în subsidiar, inculpatul critică hotărârile pentru greşita individualizare a pedepsei prin omisiunea reţinerii circumstanţelor judiciare, prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., caz de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Instanţele de fond şi apel au reţinut o stare de fapt corespunzătoare realităţii în baza probelor administrate în cauză care au fost temeinic analizate şi interpretate.
Astfel, din procesul verbal de consemnare a denunţului din 27 august 2003 încheiat de procuror rezultă că inculpatul T.M. l-a contactat telefonic de la postul telefonic pe subinspectorul A.A., specialist în cadrul Biroului economic al Poliţiei Babadag, oferindu-i un calculator alternativ sumei de 500 Euro pentru a opri cercetările declanşate faţă de el. În acest sens, inculpatul solicită ofiţerului de poliţie din Babadag să comunice Serviciului economic al I.P.J. Constanţa că actele contabile de justificare a stocului de marfă din magazinul inculpatului din Babadag se află în posesia lucrătorului de poliţie şi că ele sunt în ordine pentru a stopa astfel cercetările poliţiei.
Mai târziu, în cursul după amiezii procurorul împreună cu organele de poliţie au realizat un flagrant în cursul căruia inculpatul a fost surprins în timp ce dădea ofiţerului de poliţie A.A. un calculator marca C.P. În acest sens sunt procesele-verbale şi planşa fotografică cu fotografii judiciare.
În cauză au fost audiaţi martorii care confirmă această situaţie.
Inculpatul a susţinut în cursul procesului că nu a oferit calculatorul ofiţerului în scopul de a-l determina să facă acte contrare obligaţiilor lui de serviciu, susţinere infirmată de probele administrate.
Este neîndoielnic că inculpatul a oferit ofiţerului de poliţie un calculator. S-a dovedit că între ofiţer şi inculpat n-au existat relaţii de natură a justifica gratuităţi între aceştia. Este, de asemenea, stabilit că ofiţerul avea obligaţii de serviciu în legătură cu verificarea şi ridicarea actelor contabile, justificative aflate în magazinul inculpatului, Prin urmare oferirea unui folos, cum este calculatorul ridicat în cursul flagrantului nu poate avea decât semnificaţia faptei incriminate sub art. 255 C. pen. Cum în cauză s-a stabilit atât realizarea laturii obiective a infracţiunii, oferirea folosului material, cât şi vinovăţia inculpatului, intenţia de a corupe, motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., nu este realizat, fapta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii. Este neîndoielnic că fapta aşa cum a fost descrisă prezintă pericolul social al unei infracţiuni, atât prin conţinutul concret cât şi prin atingerea serioasă a valorii apărate de lege.
Cât priveşte pedeapsa, întinderea ei a fost stabilită aproape de limita minimă prevăzută de lege. Mai mult, în cauză executarea acesteia a fost suspendată condiţionat. S-au dat astfel eficienţă criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), critica fiind netemeinică şi în acest caz.
Aşa fiind, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului pe care-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva deciziei penale nr. 239/ P din 26 octombrie 2004 a Curţii de Apel Constanţa.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1546/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1551/2005. Penal. Art.208,209 c. pen. Recurs... → |
|---|
