ICCJ. Decizia nr. 1546/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1546/2005
Dosar nr. 7336/2004
Şedinţa publică din 3 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1215 din 30 septembrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul N.G. la 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000. S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a computat durata arestului preventiv de la 5 aprilie 2004 la zi din pedeapsă şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
S-a constatat că întreaga cantitate de heroină ridicată de organele de poliţie a fost consumată în cadrul analizelor de laborator.
În temeiul art. 118 lit. d) C. pen. şi art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat suma de 1.000.000 lei obţinută din vânzarea drogurilor.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în ziua de 5 aprilie 2004, V.C.I. l-a denunţat pe inculpatul N.G. că vinde droguri în zona străzii Baicului sector 2.
În aceeaşi zi denunţătorul şi martora B.M.L. s-au deplasat în zona Baicului pe strada Poiana cu Aluni, unde inculpatul N.G. a primit suma de 1.000.000 lei pentru a procura 4 doze de heroină. Într-adevăr, după puţine minute inculpatul a adus denunţătorului 4 pungi mici din material plastic ce conţineau 0,15 gr. de heroină după cum s-a constatat ştiinţific prin analize de laborator.
Inculpatul a fost imediat reţinut de organele de poliţie şi la percheziţia corporală i s-a găsit suma de 1.000.000 lei.
Instanţa a reţinut că inculpatul a comis fapta în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), deoarece anterior a executat o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru o infracţiune intenţionată la care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 590 din 18 octombrie 2000 a Tribunalului Bucureşti.
Prin Decizia penală nr. 926/ A din 7 decembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelul inculpatului N.G. şi desfiinţând în parte sentinţa a înlăturat măsura confiscării sumei de 1.000.000 lei de la inculpat, menţinând celelalte dispoziţii.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care critică hotărârile pronunţate pentru omisiunea reţinerii circumstanţelor atenuante, prevăzute de art. 74 C. pen., cu consecinţe pentru individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată.
Motivul de casare invocat este prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Din examinarea textului, rezultă că împrejurările care atenuează răspunderea penală, circumstanţele atenuante, fac parte din criteriile generale de individualizare a pedepselor care au consecinţă reducerea acestora conform art. 76 C. pen.
Examinând dosarul cauzei, Curtea constată că nu există nici o împrejurare care potrivit art. 74 C. pen., ar constitui pentru inculpat circumstanţă atenuantă.
Instanţa de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei, a ţinut seama de pericolul social concret al faptei, de limitele de pedeapsă, de împrejurarea prevăzută la art. 16 din Legea nr. 143/2000 pentru înjumătăţirea limitelor pedepsei şi a aplicat pedeapsa la limita inferioară de 5 ani.
Aşa fiind, în cauză nu este realizat motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Examinând şi din oficiu cauza potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că nu există nici un alt motiv de casare care ar putea crea inculpatului o stare mai favorabilă.
Prin urmare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul inculpatului, va computa arestarea preventivă din durata pedepsei şi-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.G. împotriva deciziei penale nr. 926/ A din 7 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata arestării preventive de la 5 aprilie 2004 la 3 martie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1545/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1550/2005. Penal. Art.255 c.pen. Recurs → |
|---|
