ICCJ. Decizia nr. 1553/2005. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1553/2005
Dosar nr. 1323/2004
Şedinţa publică din 3 martie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea depusă la Curtea de Apel Alba Iulia, petentul N.I. s-a plâns împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dată la 28 noiembrie 2003, în dosarul nr. 164/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, privind pe C.G. ş.a., solicitând desfiinţarea acestei rezoluţii şi să se dispună continuarea cercetărilor în vederea tragerii la răspundere a persoanelor ce se fac vinovate de încălcările semnalate în sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Analizând plângerea depusă, Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut că petentul a invocat faptul că a solicitat intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit asupra unui apartament situat în Sibiu, prin contractul de vânzare – cumpărare nr. 4119/1997, încheiat cu fosta R.A.G.C.L. Sibiu, cererea sa de intabulare fiind respinsă nejustificat prin încheierea de carte funciară nr. 6251 din 8 iunie 2000.
Petentul a susţinut că judecătoarea de carte funciară a comis infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), iar soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de aceasta, disjungerea şi trimiterea cauzei privind pe executorul judecătoresc C.H. ş.a., pentru efectuarea cercetărilor penale la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu este nelegală şi netemeinică.
Prin sentinţa penală nr. 4 din 24 februarie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul N.I. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dată la 28 noiembrie 2003 în dosarul nr. 164/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, privind pe C.G. ş.a, soluţie pe care a menţinut-o ca legală şi temeinică.
În motivarea acestei soluţii, Curtea de Apel Alba Iulia a apreciat că respingerea cererii de intabulare a fost determinată de împrejurarea că între menţiunile înscrise în contractul de vânzare - cumpărare şi cele înscrise în cartea funciară la numărul topografic nr. 4104/2/62/1/1 şi nr. 4104/2/63/1/1/1 există diferenţe, fapt ce împiedică intabularea contractului menţionat în lipsa unei schiţe de plan, întocmită de un expert autorizat şi semnată de părţile interesate.
Apelul formulat de petent împotriva încheierii de carte funciară nr. 6251 din 8 iunie 20002 a Judecătoriei Sibiu a fost respins prin Decizia civilă nr. 1492/2000 a Tribunalului Sibiu, reţinându-se temeinicia considerentelor de fapt şi de drept care au determinat respingerea cererii de intabulare, respectiv lipsa unei schiţe de plan întocmită de un expert autorizat, semnată de toate părţile interesate potrivit prevederilor legale în vigoare, întrucât procedura de intabulare este necontencioasă.
Încheierea de carte funciară a devenit irevocabilă prin Decizia civilă nr. 251 din 31 ianuarie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia care a constatat nul recursul civil declarat de petiţionarul N.I. întrucât nu s-au respectat prevederile art. 303 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termen legal, recurs petiţionarul N.I., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei penale atacate şi, pe fond, rejudecarea cauzei de către organul competent.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea cauzei rezultă că, în mod judicios şi temeinic motivat, prima instanţă a respins, ca nefondată, plângerea petentului N.I.
Înalta Curte consideră că a fost făcută o evaluare justă asupra actelor efectuate de procuror, care au condus la soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de judecătorul C.G., pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi de disjungere a cauzei şi declinarea competenţei cercetărilor penale faţă de executorul judecătoresc C.H. şi ceilalţi la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu.
Criticile formulate de petiţionar au fost examinate în raport cu persoanele şi faptele ce s-au pretins a fi săvârşite de acestea, constatându-se că nu pot fi avute în vedere întrucât judecătorul de carte funciară a procedat conform normelor imperative prevăzute în Decretul – Lege nr. 115/1938 privind publicitatea imobiliară şi nu se poate reţine în sarcina acestuia săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Astfel, în cursul lunii iunie 2003, N.I. a formulat cererea de intabulare a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Sibiu, conform contractului de vânzare – cumpărare nr. 4119/1997 încheiat de acesta cu fosta R.A.G.C.L. Sibiu, care a fost înregistrată la Secţia de Carte Funciară a Judecătoriei Sibiu.
La data de 8 iunie 2000, prin încheierea nr. 6251, judecătorul de carte funciară G.C. a dispus respingerea cererii formulate de petiţionarul N.I. privind intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în cartea funciară nr. 12531 cu nr. top. 4104/2/62/1/1, nr. 4104/2/63/1/1/1 în temeiul contractului de vânzare cumpărare, întrucât situaţia prezentată în contract (1 cameră, 1 bucătărie, cămară, hol, baie, terasă, hol, WC, pivniţă, şopron, spălătorie) este diferită de cea existentă în cartea funciară (etaj şi subsol).
În consecinţă, s-a respins cererea de intabulare întrucât era necesară efectuarea unei schiţe de plan întocmită de un expert autorizat, semnată de părţile vecine şi din care să rezulte întinderea construcţiei.
Aşa încât, judecătorul de carte funciară a dat o soluţie legală şi temeinică, în sarcina acestuia neputând fi reţinută vreo faptă care să constituie infracţiune prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Prin urmare, soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de judecătorul C.G. şi de disjungere a cauzei privind celelalte persoane, pronunţată în dosarul nr. 164/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, este temeinică şi legală.
În raport cu situaţia expusă şi reţinută în cauză, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, nefiind incident nici un caz de casare.
Faţă de aceste considerente, urmează ca, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de petiţionar.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul N.I. împotriva sentinţei penale nr. 4 din 24 februarie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1551/2005. Penal. Art.208,209 c. pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 1566/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
