ICCJ. Decizia nr. 158/2005. Penal. Plângere. Fond

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Sentinţa nr. 158/2005

Dosar nr. 6080/2004

Şedinţa publică din 8 februarie 2005

Asupra recursului de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 519 din 13 octombrie 2004, pronunţată în dosarul nr. 2802/2004, Judecătoria Fălticeni a scos cauza de pe rol şi a declinat competenţa de soluţionare privind inculpaţii S.A. şi A.M., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în temeiul art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

Partea vătămată L.M. a formulat plângere împotriva celor doi inculpaţi, pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare de posesie, prevăzută de art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP)

În fapt, a pretins partea vătămată, că ambii inculpaţi asociaţi la o firmă privată, au pătruns abuziv pe terenul proprietatea sa, au stricat gardul împrejmuitor, au amplasat ilegal un motor şi i-au distrus parţial recolta.

Întrucât la data introducerii plângerii şi pe parcursul procesului penal la prima instanţă, S.A. avea calitatea de deputat în Parlamentul României, Judecătoria Fălticeni a scos cauza de pe rol şi şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

După desesizare, urmare alegerilor parlamentare din 28 noiembrie 2004, S.A. şi-a pierdut calitatea de parlamentar.

Urmare acestui fapt, instanţa din oficiu, a ridicat excepţia de necompetenţă, întrucât în cauză nu mai sunt aplicabile dispoziţiile art. 29 C. proc. pen., în raport cu care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă în primă instanţă, între altele şi infracţiunile săvârşite de senatori şi deputaţi.

Excepţia de necompetenţă a fost pusă în discuţia părţilor în şedinţa de judecată din data de 8 februarie 2005, punctele de vedere ale procurorului şi părţilor fiind consemnate în încheierea de la acea dată.

Asupra excepţiei de necompetenţă de faţă:

Potrivit art. 40 alin. (1) C. proc. pen., când competenţa instanţei este determinată de calitatea inculpatului, instanţa rămâne competentă să judece chiar dacă inculpatul, după săvârşirea infracţiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când:

fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului:

s-a dat o hotărâre în primă instanţă.

După cum este de observat, în cazul în care, pe parcursul procesului penal, persoana trimisă în judecată şi-a pierdut calitatea care a determinat competenţa de judecată în favoarea altei instanţe decât cea obişnuită, continuarea judecăţii de către instanţa legal sesizată are loc numai în cazul în care exista una din cele două situaţii expres şi limitativ arătate şi anume:

a) fapta să aibă legătură cu atribuţiunile de serviciu ale făptuitorului, şi;

b) s-a dat o hotărâre în primă instanţă.

Întrucât din actele şi lucrările de la dosar, rezultă că fapta pentru care inculpatul S.A. a fost reclamat, nu a avut nici o legătură cu atribuţiile de serviciu ale acestuia şi cum nu s-a pronunţat nici o hotărâre de condamnare, cauza aflându-se în faza judecăţii în fond (primă instanţă), urmează a se constata că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu mai este competentă să judece pe inculpat şi în temeiul art. 42, raportat la art. 40 C. proc. pen., să trimită dosarul instanţei competente să judece infracţiunea imputată inculpatului S.A. care este Judecătoria Fălticeni, instanţa în raza căreia de activitate a fost comisă fapta dedusă judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Scoate cauza de pe rol şi trimite dosarul la Judecătoria Fălticeni spre competenţă soluţionare a plângerii penale formulată în baza art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP), de către partea vătămată L.M. împotriva inculpaţilor S.A. şi A.M.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 februarie 2005.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 158/2005. Penal. Plângere. Fond