ICCJ. Decizia nr. 1610/2005. Penal
| Comentarii |
|
La data de 6 ianuarie 2004, petiționara M.I. a sesizat P.N.A. cu o plângere împotriva judecătoarei I.S. (fostă C.) sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), plângere ce ulterior a fost remisă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați spre competentă soluționare.
Prin soluția nr. 16/P/2004 din 21 aprilie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați s-a dispus în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen. și a art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de S.I., judecător la Judecătoria Galați, pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât din actele dosarului nu a rezultat că aceasta și-ar fi exercitat în mod abuziv atribuțiile de serviciu.
în legătură cu faptul că s-au pronunțat mai multe hotărâri, de același judecător, care prevăd cheltuieli diferite, din verificări a rezultat că aceasta a fost determinată de îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința penală nr. 3313 din 16 decembrie 2002 prin care s-a dispus obligarea tuturor inculpaților la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare, în loc de obligarea fiecărui inculpat la plata sumei menționate.
împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 16/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a formulat plângere petiționara M.I. ce a fost respinsă, ca nefondată, prin rezoluția nr. 661/II/2/2004 din 3 iunie 2004 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.
împotriva acestor soluții, în baza art. 2781C. proc. pen., a formulat plângere M.I., atât în nume propriu cât și în numele petenților A.E., A.G., N.E.V. și N.M.
Ulterior, la termenul din 9 septembrie 2003, întrebați fiind în ședință publică toți petenții au arătat că au formulat plângere în condițiile art. 2781C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 16/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați. De asemenea, petiționarii A.E., N.E.V. și N.M. au arătat că doresc să formuleze plângere și împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, iar petiționarul A.G. a precizat că nu mai formulează plângere și împotriva acestei rezoluții.
Prin sentința penală nr. 72/ F din 9 septembrie 2004, definitivă prin nerecurare, Curtea de Apel Galați a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea acesteia la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați pentru soluționarea conform art. 2781alin. (1) C. proc. pen., a plângerii formulate de A.E., N.E.V. și N.M. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 16/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.
Prin rezoluția nr. 1247/II/2/2004 din 18 octombrie 2004 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a fost respinsă, ca nelegală și netemeinică, plângerea formulată de A.E., N.E. și N.M. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 16/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, după care cauza a fost remisă către Curtea de Apel Galați în vederea continuării judecății, fiind înregistrată sub nr. 1745/2004.
Prin sentința penală nr. 91/ F din 4 noiembrie 2004, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara M.I. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 16/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și nr. 661/II/2/2004 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul A.G. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 16/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și, de asemenea, a respins, ca nefondate, plângerile formulate de petiționarii A.E., N.E.V. și N.M. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 16/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și rezoluției nr. 1247/II/2/2004 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.
Prin aceeași sentință, instanța i-a obligat pe fiecare dintre petenți la plata sumei de câte un milion lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a apreciat în mod corect că plângerea formulată de petentul A.G. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 16/P/2004 a Procurorului de pe lângă Curtea de Apel Galați este inadmisibilă, întrucât petentul, potrivit art. 275 - art. 278 C. proc. pen., nu a formulat plângere la procurorul ierarhic superior împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale date de procuror, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procurorul general a modului de soluționare a cererii, evitând astfel o procedură prealabilă obligatorie, atunci când s-a adresat cu plângere direct la instanța de judecată.
în ceea ce privește plângerile formulate de petenții A.E., N.E.V. și N.M., Curtea de Apel Galați a reținut în mod corect că sunt nefondate întrucât aceștia nu formulaseră plângere penală împotriva judecătoarei S.I. conform art. 228 alin. (6) C. proc. pen. și deci nu pot formula plângere în cauză potrivit art. 275 - art. 278 C. proc. pen., raportat la art. 2781C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 16/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, fiind lipsită de calitate procesuală, nefiind părți în procesul penal.
De asemenea, instanța a concluzionat că deși plângerea formulată de petenta M.I. a fost făcută în termen și în numele petenților, fără a avea un mandat special în acest sens, ulterior în 9 septembrie 2004 această plângere a fost însușită și de către aceștia, cu mult peste termenul legal de 20 de zile, însă este nefondată.
S-a reținut că, judecătoarea S.I., din actele existente la dosar, nu a săvârșit nici o faptă ce ar putea constitui latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), chiar și în condițiile în care se relevă câteva aspecte privind redactarea hotărârii sau dactilografierea acesteia, nu s-a făcut dovada intenției de a se prejudicia interesele petiționarei M.I.
Fiind nemulțumiți de soluția pronunțată petiționarii au formulat în termen legal recurs.
Petiționarii nu s-a prezentat la nici un termen de judecată deși a fost legal citați, însă au depus mai multe înscrisuri în susținerea apărărilor lor.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză se constată că instanța de fond, în baza actelor aflate la dosar, a respins în mod justificat plângerile formulate de petiționari, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale privind infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), fiind legală și temeinică.
Așa cum corect s-a învederat în motivarea sentinței atacate și a rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, nu există indicii care să justifice aprecierea că intimata S.I., soluționând o cauză penală ce a făcut obiectul dosarului nr. 9404/2002 al Judecătoriei Galați, prin sentința penală pronunțată nr. 3313 din 16 decembrie 2002, ar fi săvârșit vreo faptă penală, deoarece aceasta nu și-a încălcat îndatoririle de serviciu prin neîndeplinirea lor sau defectuoasa îndeplinire a lor. Soluția pronunțată a fost conformă cu probele administrate în dosar, fiind rezultatul aplicării corecte a dispozițiilor legale în vigoare și reflectând întocmai intima convingere a judecătorului. Simpla împrejurare că acea soluție a fost nefavorabilă petiționarei M.I. nu este un argument solid și serios pentru a putea fi luat în seamă și a putea declanșa cercetarea penală a unui magistrat ce nu a făcut altceva decât să slujească actul de justiție cu respectarea legii.
în consecință, motivele de casare nu sunt întemeiate, iar alte motive, susceptibile au fost analizate din oficiu nu s-au constatat, s-a respins, ca nefondate, recursurile declarate de petiționari și i-a obligat pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1639/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1594/2005. Penal → |
|---|
