ICCJ. Decizia nr. 1594/2005. Penal

Prin sentința penală nr. 530 din 19 octombrie 2004, Tribunalul Argeș a condamnat pe inculpații:

1. B.G.S. la 20 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 176 lit. d) din același cod și la 10 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din aceeași infracțiune, prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. a) și c) din același cod.

în temeiul art. 33, a art. 34 și a art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 20 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., sporită cu 2 ani închisoare, în total inculpatul urmând să execute 22 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor menționate.

Totodată, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., cu referire la art. 10 alin. (1) lit. f) din același cod, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului, pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.

2. C.V. la 21 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 176 lit. d) și cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod, precum și la 11 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod, prin schimbarea încadrării juridice a faptei, din aceeași infracțiune, prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. a) și c) C. pen.

în baza art. 33, a art. 34 și a art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 21 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., sporită cu 2 ani închisoare, în final inculpatul având de executat 23 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării acelorași drepturi.

în baza art. 83 C. pen. și a art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a dispus, în ce-l privește pe acest din urmă inculpat, revocarea beneficiului suspendării condiționate și al grațierii condiționate privind pedeapsa de un an închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 677 din 11 decembrie 2002 a Judecătoriei Câmpulung, executarea acesteia alături de pedeapsa stabilită în cauză, inculpatul C.V. având de executat 24 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

în baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea, de la fiecare inculpat, a sumei de câte 25.000 lei.

Pe latură civilă, s-a constatat că partea vătămată B.S., nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Cei doi inculpați, în dimineața zilei de 22 martie 2004, au fost acceptați de L.M. să-i sape o grădină, sens în care s-au înțeles asupra sumei de bani cerută și tratării lor cu mâncare și băutură.

Ca atare, inculpații au sesizat unde femeia își ținea cheia casei, au aflat că în acea zi urma să-și primească pensia și au constatat că aceasta era în vârstă și locuia singură.

Despre înțelegerea încheiată cu L.M., au cunoscut vecina ei L.G. și fiica, B.S., acestea vizitându-și zilnic mama.

După ce au terminat lucrul și și-au primit cele cuvenite, inculpații s-au dus la un local din comună, au consumat alcool, până în jurul orelor 22,00, și când au constatat că nu mai au bani, s-au înțeles să se reîntoarcă, la L.M. și să sustragă bani și alte bunuri.

în consecință, cei doi s-au deplasat spre casa femeii pe o uliță lăturalnică, au sărit gardul din spatele curții, au urcat la etajul imobilului, aici, B.G.S. desfăcând toate siguranțele de la tabloul electric și astfel întrerupând alimentarea cu electricitate.

Din camera în care au pătruns, inculpații au luat 5 perechi de încălțăminte și 2 săpunuri pe care le-au introdus într-un sac din plastic, în acesta C.V. pierzându-și o brichetă de culoare galbenă. Pe urmă, inculpații au intrat în camera în care se afla L.M. și au început să o amenințe și să o lovească, cerându-i să le spună unde are bani.

în acest context, în timp ce C.V. căuta prin locuință, B.G.S. a constrâns-o pe L.M., femeie în vârstă de 93 ani, să se supună unui raport sexual, după consumarea lui el lăsând-o în stare de inconștiență.

După ce și-au însușit suma de 50.000 lei și un bidon din plastic în care se aflau 50 l țuică, inculpații au realizat că L.M, murise. Alertați de lătrăturile unor câini, inculpații au ieșit în uliță prin escaladarea gardului, au abandonat bunurile furate, au aruncat într-un râu siguranțele tabloului electric și s-au ascuns într-o casă părăsită.

Raportul de constatare medico-legală (necropsie), a reținut că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, survenită în urma unui traumatism cervical forte și fractură de os hioid prin lovire cu corp dur, între leziunile traumatice și deces existând legătură directă de cauzalitate. Totodată, s-a mai reținut că leziunile traumatice vaginale s-au produs cu puțin timp înainte de deces și atestau că s-a consumat un act sexual.

Rapoartele de expertiză medico-legală psihiatrică privindu-i pe inculpați, au înscris că aceștia au avut discernământul păstrat.

împotriva sentinței, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și cei doi inculpați.

în această cale de atac, parchetul a criticat hotărârea în ce privește greșita încetare a procesului penal pornit împotriva inculpatului B.G.S. sub aspectul infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. și greșita individualizare a pedepsei privind tot pe acest inculpat, cu referire la cuantumul sporului de pedeapsă.

Inculpatul B.G.S. și-a motivat apelul pe greșita încadrare juridică a faptei, în opinia sa aceasta fiind infracțiunea de viol care a avut ca urmare, moartea victimei, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen. și pe greșita individualizare a pedepsei, considerată a fi excesiv de mare.

Apelul declarat de inculpatul C.V. a fost motivat pe greșita individualizare a pedepsei stabilite pentru concursul de infracțiuni.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia penală nr. 334 din 9 decembrie 2004, a admis apelul declarat de parchet, a desființat sentința, a descontopit pedepsele rezultante stabilite ambilor inculpați, în pedepsele componente și a majorat la 24 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului B.G.S., pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 176 lit. d) din același cod și la 25 ani închisoare, pedeapsa aplicată inculpatului C.V., pentru aceeași infracțiune, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 176 lit. d), cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod.

Instanța a dispus recontopirea pedepselor în ce-i privește pe ambii inculpați și le-a sporit cu câte 2 ani și 6 luni închisoare, în total inculpatul B.G.S. având de executat 26 ani și 6 luni închisoare, iar C.V., 27 ani și 6 luni închisoare, precum și câte 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Prin aceeași hotărâre, s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței, inclusiv cea referitoare la revocarea suspendării și grațierii pedepsei de un an închisoare, aplicată inculpatului C.V., dispunându-se ca acesta să o execute alături de pedeapsa de 27 ani și 6 luni închisoare, în total având de executat 28 ani și 6 luni închisoare.

Prin decizie, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați împotriva aceleiași sentințe.

Decizia pronunțată de instanța de apel a fost recurată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și de către inculpați.

Parchetul și-a motivat recursul pe cazurile de casare, prevăzute de art. 3859pct. 16, pct. 17 și 171 C. proc. pen. respectiv, în mod greșit s-a dispus, față de inculpatul B.G.S., încetarea procesului penal pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. și, privindu-l pe același inculpat, greșita încadrare juridică a faptei de omor, iar în ce-l privește pe inculpatul C.V., greșita aplicare a legii întrucât apelul declarat de parchet împotriva sentinței, nu l-a privit și pe acest din urmă inculpat.

Recursul declarat de inculpatul B.G.S. este motivat pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 17 și pct. 14 C. proc. pen., respectiv faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică și s-a aplicat o pedeapsă greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

C.V. a formulat ca motiv de recurs cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., în sensul aplicării unei pedepse greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Recursurile declarate de parchet și de inculpatul C.V. sunt fondate pentru considerentele ce se vor dezvolta.

în recurs, parchetul a solicitat condamnarea inculpatului B.G.S. și pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., în concurs cu cele de omor deosebit de grav și de tâlhărie calificată.

Sub acest aspect, motivul invocat nu poate fi primit, întrucât dispozițiile art. 197 alin. (4) C. pen., prevăd că acțiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. (1) (violul), se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

în altă ordine de idei, art. 279 alin. (1) C. proc. pen., prevede că punerea în mișcare a acțiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară astfel de plângere.

De asemenea, art. 131 alin. (1) C. pen., prevede că în cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată, lipsa acestei plângeri înlătură răspunderea penală.

Cum, în cauză, persoana vătămată prin săvârșirea, asupra sa, a violului, a decedat, dreptul său nu poate fi, legal, atribuit altei persoane, în speță fiica sa, așa cum susține în recurs, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

Inculpatul însă, lovind victima și constrângând-o la întreținerea unui raport sexual, pe urmă sustrăgând bunuri din locuința acesteia, a săvârșit infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, agravantele de la art. 175 lit. h) și art. 176 lit. d) C. pen., aplicându-se odată ce s-a stabilit că el a săvârșit omorul în aceste scopuri, sens în care se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei.

Corespunzător noii încadrări juridice, în acord cu criteriile generale de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), se apreciază că 24 ani închisoare reflectă pericolul social deosebit de grav al faptei, ea aducând atingere vieții unei persoane în vârstă, împrejurările în care a fost săvârșită, precum și persoana inculpatului, cooperant pe parcursul fazelor procesului penal. Totodată, fapta fiind comisă în concurs cu infracțiunea de tâlhărie, aplicarea unui spor de 3 ani închisoare, și, deci, pedeapsa rezultantă de 27 ani închisoare va fi în măsură să realizeze scopul, acela al prevenției generale și speciale prevăzut ca atare în art. 52 C. pen.

în ce privește critica adusă de parchet hotărârii instanței de apel referitor la majorarea pedepselor aplicate inculpatului C.V., astfel fiind încălcate prevederile art. 372 C. proc. pen., motivul de recurs este fondat.

Conform dispozițiilor art. 372 alin. (1) C. proc. pen., instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel.

Raportând cauzei acest text procedural penal, se reține că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș împotriva hotărârii primei instanțe, l-a privit numai pe inculpatul B.G.S. Totodată, se mai reține că și inculpatul C.V. a declarat apel împotriva sentinței, decizia penală pronunțată urmare admiterii apelului parchetului creându-i sus-numitului inculpat o situație mai grea, odată ce s-a dispus majorarea pedepsei pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 176 lit. d) din același cod, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., de la 21 ani închisoare, la 25 ani închisoare. Este, de asemenea, greșită și adăugarea sporului de pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, motive pentru care, și sub acest aspect, recursul parchetului este fondat și, pentru că acesta este în favoarea inculpatului recurent, va fi primit și recursul declarat de acesta.

Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 2 lit. d), cu referire la art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., recursurile declarate de parchet și de inculpatul C.V., vor fi admise.

Motivul de recurs formulat de intimatul recurent inculpat B.G.S., acela prevăzut de art. 38515 pct. 14 C. proc. pen., nu este fondat.

Pedeapsa rezultantă de executat, așa cum s-a detaliat, a fost individualizată prin considerarea tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în cadrul acestora evidențiindu-se, primordial, pericolul social deosebit de grav al faptelor, împrejurările în care ele au fost comise reținute corect în starea de fapt, dar și persoana inculpatului, relativ sincer pe parcursul procesului penal.

în altă ordine de idei, se apreciază pedeapsa rezultantă stabilită, executabilă prin privare de libertate, va asigura realizarea scopului ei, astfel cum prevede art. 52 C. pen.

Pentru considerentele menționate, recursul declarat de inculpatul B.G.S. nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

în conformitate cu dispozițiile art. 192 C. proc. pen., recurentul a fost obligat să plătească cheltuieli judiciare către stat.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1594/2005. Penal