ICCJ. Decizia nr. 1639/2005. Penal
Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 453 din 8 noiembrie 2004, pronunțată în dosarul penal nr. 1619/2004, Tribunalul Dâmbovița a respins, ca nefondată, cererea condamnatului Ș.I. privind întreruperea executării pedepsei de 5808 zile închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 305/1995 de Tribunalul Dâmbovița.
Condamnatul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului, incluzând și taxa de expertiză medico-legală și onorariul avocatului din oficiu.
Din probele administrate s-a reținut că deși condamnatul este bolnav, el poate fi operat și fără întreruperea executării pedepsei.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 546 pronunțată la data de 20 decembrie 2004, în dosarul penal nr. 10510/2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, pe care l-a obligat la cheltuieli judiciare către stat.
împotriva acestei decizii, în termen legal, condamnatul a declarat recurs, criticând-o pentru greșita aplicare a legii [(art. 3859alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.)], deoarece i s-a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei nejustificat.
Condamnatul a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și în fond admiterea cererii și întreruperea executării pedepsei, pentru a se putea interna și opera.
înalta Curte de Casație și Justiție examinând hotărârea atacată și sentința în raport de motivul de casare invocat constată că recursul este nefondat, cu următoarele precizări.
Este incontestabil că recurentul nevăzător de gradul I se află în situația de a efectua o intervenție chirurgicală oftalmologică. Instanțele s-au orientat corect când au respins, totuși, cererea, deoarece expertiza arătase că operația poate fi făcută și prin internarea în Spitalul Clinic de Urgență Militar Central, sub pază. Esențial este însă ca cei răspunzători, să ia această măsură, pentru ca bolnavul, care poate fi tratat în rețeaua sanitară a D.G.P., chiar să beneficieze de asistență medicală necesară, în caz contrar fiind lipsit de orice posibilitate de redresare a sănătății, la care are dreptul .
Cu această precizare, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins recursul formulat ca nefondat.
← ICCJ. Decizia nr. 1627/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1610/2005. Penal → |
---|