ICCJ. Decizia nr. 1627/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 175/P/2004 din 26 noiembrie 2004, pronunțată în dosarul penal nr. 561/P/2004, Tribunalul Neamț, secția penală, l-a condamnat pe inculpatul Ș.M., pentru infracțiunea de omor calificat, în baza dispozițiilor art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 18 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata a 8 ani, după executarea pedepsei principale.
S-a constatat că această infracțiune este concurentă cu infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. a), e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., pentru care i se aplicase o pedeapsă de un an închisoare și s-a dispus, conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) contopirea acesteia cu pedeapsa de 18 ani închisoare.
De asemenea, în temeiul art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 471 zile și s-a contopit cu pedeapsa de 18 ani închisoare.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus prevenția de la data de 5 decembrie 2003 la zi. S-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.
S-a menținut starea de arest.
Au fost confiscate parul și suportul de microfon, metalic.
Inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile și la cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în fapt următoarea situație :
Inculpații (și S.M., complicele) și victima erau consăteni. S.M. și M.C., victima, aflându-se la barul din centrul comunei Crăcăoani, jud. Neamț, în seara zilei de 4 decembrie 2003, au avut o altercație. Ieșind din bar S.M. i-a povestit inculpatului Ș.M. cele petrecute, așa încât, acesta, în momentul în care victima a trecut pe lângă ei, l-a lovit cu piciorul în piept trântindu-l la pământ, de unde s-a ridicat și a plecat acasă.
După aproximativ 10 minute victima a ieșit în stradă cu un topor în mână afirmând că-i va omorî pe țigani.
Deplasându-se în casă, S.M. s-a întors cu un par pe care i l-a dat lui Ș.M. ca să lovească victima. Acesta a aruncat parul fără să nimerească victima. S.M. a făcut un nou drum și s-a întors din casă cu un stativ de microfon cu care Ș.M. l-a lovit în cap pe M.C., care a căzut jos. Inculpații au aruncat în acesta și cu pietre.
Fiind transportat la spital, victima a decedat deși i s-a făcut o intervenție chirurgicală, prezentând contuzie și dilacerare cerebrală gravă survenită ca urmare a unei fracturi de calotă și bază de craniu, urmare a loviturilor primite.
în cauză s-au administrat ca probe: proces verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, raportul medico-legal de necropsie, procesul verbal de reconstituire și au fost ascultați inculpatul și martorii: C.C., C.I., B.M. și A.E.
Fapta inculpatului Ș.M. de a agresa victima într-un loc public, lovind-o cu un obiect contondent apt să producă decesul, într-o zonă vitală, capul, prin care i-a produs leziuni grave ce au dus la deces, constituie infracțiunea de omor calificat, cum a constatat instanța de fond.
La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere trecutul infracțional al inculpatului.
Curtea de Apel Bacău, secția penală, prin decizia penală nr. 243 pronunțată în dosarul penal nr. 11/2005, pronunțată la data de 11 ianuarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, menținându-i starea de arest și deducând prevenția la zi, cu obligarea la cheltuieli judiciare statului.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal, inculpatul a declarat recurs invocând nevinovăția sa întrucât a comis fapta în legitimă apărare, deci condamnarea sa a fost o gravă eroare de fapt [(art. 3859alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.)] A cerut admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și achitarea sau, în subsidiar reducerea pedepsei întrucât în orice caz a fost provocat [( art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.)].
înalta Curte de Casație și Justiție examinând hotărârile criticate în raport de motivele de casare invocate și față de probele dosarului, constată că recursul este nefondat, cu următoarea motivare:
Potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (1) și (2) C. pen., nu constituie infracțiune, fapta prevăzută de legea penală, săvârșită de o persoană pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, ori pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane, prin efracție, viclenie, violență sau alte asemenea mijloace, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit.
Alin. (3) prezintă situația în care acțiunea datorată tulburării sau temerii, depășește limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului.
Or, în mod corect au înlăturat instanțele această apărare, deoarece din desfășurarea evenimentului rezultă clar că inculpatul, aflat în loc public și fiind în situație de superioritate ca vârstă față de victima de 51 ani, avea multiple variante de a-și asigura scăparea, astfel decât prin suprimarea unei vieți: putea fugi, se putea refugia într-o locuință, eventual cu S.M. în casa acestuia, ba chiar temerea nu putea fi prea mare, câtă vreme victima nu a acționat, iar S.M. a avut timp să aducă în două rânduri obiecte contondente.
Este evident că victima a vrut să impresioneze iar inculpații să aplice o "corecție".
Pe de altă parte, dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., prevăd că săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea părții vătămate produsă prin violență, constituie o circumstanță atenuantă.
Evenimentul nu poate fi însă scindat el trebuind analizat în toată desfășurarea lui. Astfel, S.M. și victima s-au certat în bar unde inculpatul Ș.M. nu se afla, relatându-i-se ulterior și când fără vreo justificare el a lovit primul victima, cu piciorul în piept. Așadar el este cel care a provocat incidentul violent, el a fost primul care a lovit. Așa fiind, atitudinea victimei apare doar ca o consecință, urmare a gestului inculpatului, și nu invers.
Simpla povestire a unui conflict nu este aptă să producă o asemenea tulburare, încât să justifice violența.
Cât privește cuantumul pedepsei acesta a fost bine stabilit ținând seama că este orientat spre minimul de 15 ani închisoare, iar inculpatul, recidivist, prin comportarea sa a demonstrat că are nevoie de o corecție serioasă pentru a se produce efectul educativ al pedepsei și ca pedeapsa să servească prevenției generale.
Pentru aceste considerente, urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce prevenția de la data de 5 decembrie 2003 la zi.
Inculpatul a suportat cheltuieli judiciare către stat, potrivit art. 189,art. 191 și art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1634/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1639/2005. Penal → |
|---|
