ICCJ. Decizia nr. 1650/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin decizia penală nr. 2640 din 14 mai 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție s-a decis, între altele, respingerea recursului declarat de inculpatul B.S.S., împotriva sentinței penale nr. 5 din 26 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru art. 255 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.
împotriva acestei decizii, condamnatul B.S.S. a formulat contestație în anulare, invocând cazul prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen., susținând că procedura de citare cu el pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs, nu a fost îndeplinită potrivit legii, în sensul că, în loc să fie citat în străinătate conform art. 177 alin. (8) C. proc. pen., a fost citat prin afișare la ușa instanței.
Prin încheierea din 12 ianuarie 2005, înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis în principiu contestația în anulare formulată de condamnat împotriva deciziei penale nr. 2640 din 14 mai 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție.
în motivarea soluției s-a reținut că, în urma examinării hotărârii atacate, în raport de prevederile art. 391 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat că, contestația a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 388 C. proc. pen., că motivul pe care se sprijină cererea este dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., iar în sprijinul contestației s-au invocat dovezi care sunt la dosar.
Pentru judecarea pe fond a contestației s-a fixat termen la 23 februarie 2005 cu citarea părților.
Verificând procedura de citare a condamnatului B.S.S., pentru data de 14 mai 2004, la care recursul acestuia a fost soluționat se constată că aceasta a fost efectuată, în conformitate cu dispozițiile legale, pentru următoarele considerente:
Astfel, s-a susținut de contestator că procedura de citare nu a fost realizată potrivit legii pentru termenul din 14 mai 2004 când s-a judecat recursul acestuia, deoarece nu a fost citat la adresa cunoscută din Israel, respectiv, Tel Aviv, str. Toledano ci prin afișare la înalta Curte de Casație și Justiție.
Este adevărat că, potrivit art. 177 alin. (8) C. proc. pen., dacă inculpatul locuiește în străinătate, citarea se face prin scrisoare recomandată, în afara de cazul în care, prin lege se dispune altfel. Pe de altă parte, art. 178 alin. (3) C. proc. pen., statuează că, atunci când scrisoarea recomandată prin care se citează un inculpat ce locuiește în străinătate nu poate fi înmânată datorită refuzului primirii ei, sau din orice alt motiv, citația se afișează la sediul parchetului, sau al instanței, după caz.
Or, în speță, adresa transmisă I.G.P. de către Interpol a rezultat că inculpatul B.S.S. (față de care autoritățile române inițiaseră procedura de extrădare, nu se mai află în Israel din 14 iulie 2002, când a intrat pe teritoriul Africii de Sud, nefiind localizat și nerezultând date că ar fi părăsit teritoriul acestui stat.
în aceste condiții, neexistând un domiciliu legal stabil, o adresă la care să fie comunicat actul procedural, inculpatul sustrăgându-se de la judecată, în mod legal instanța de recurs, înalta Curte de Casație și Justiție a dispus în conformitate cu art. 178 alin. (3) C. proc. pen., afișarea citației la sediul înaltei Curți de Casație și Justiție.
Acestea sunt considerentele de fapt și de drept pentru care procedura de citare a recurentului B.S.S., pentru termenul la care s-a judecat cauza în recurs a fost îndeplinită conform legii, iar contestația în anulare, fondată pe prevederile art. 386 lit. a) C. proc. pen., neîntemeiată urmând a se respinge, ca atare.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1651/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1634/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
