ICCJ. Decizia nr. 1637/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1637/2005
Dosar nr. 567/2005
Şedinţa publică din 8 martie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1520 din 23 noiembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de condamnatul Ş.I.F., pentru întreruperea executării pedepsei închisorii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Ş.F.I. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 132/2003 a Tribunalului Iaşi, rămasă definitivă prin sentinţa penală nr. 3111 din 27 iunie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen.
S-a mai reţinut că motivul invocat de condamnat, respectiv că are grave probleme familiale, nu se încadrează în dispoziţiile prevăzute de art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 12 din 11 ianuarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
Împotriva acestei decizii, condamnatul a declarat recurs prin care a solicitat admiterea cererii sale şi întreruperea executării pedepsei, invocând aceleaşi motive pe care le-a prezentat în cererea iniţială şi apoi în apel.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă „când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează."
Din datele dosarului, respectiv referatul de anchetă socială efectuat în cauză, a rezultat că mama condamnatului este în vârstă de 42 de ani, sănătoasă din punct de vedere clinic, locuieşte în casa proprietate personală împreună cu alţi trei din cei opt fraţi ai condamnatului, nu are venit stabil, familia trăind din alocaţiile minorilor, ajutorul social şi din ceea ce realizează muncind cu ziua.
Pe baza datelor menţionate, instanţele au concluzionat just că motivele invocate de condamnat nu constituie o împrejurare specială, în sensul prevederilor legale pentru a determina întreruperea executării pedepsei.
Ca atare, pentru considerentele expuse, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge recursul declarat de condamnat, ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul Ş.I.F. împotriva deciziei penale nr. 12 din 11 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1636/2005. Penal. Art. 254 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1638/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs → |
|---|
