ICCJ. Decizia nr. 1652/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1652/2005
Dosar nr. 731/2005
Şedinţa publică din 9 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 174 din 26 noiembrie 2004, Tribunalul Neamţ l-a condamnat pe inculpatul B.I.S., în baza art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 73 lit. b) C. pen., la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului şi dedusă prevenţia de la 22 iulie 2004 la zi.
Inculpatul a fost obligat la 5.122.313 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare către C.A.S. Neamţ, la 10.000.000 lei despăgubiri materiale către partea civilă I.I.C. şi 800.000 cheltuielilor judiciare către stat, în care a fost inclus şi onorariul pentru apărătorul din oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Instanţa a reţinut, în fapt, că în noaptea de 29 iunie 2004, inculpatul B.I.S., aflat în municipiul Roman, într-o suburbie denumită G., cu populaţie majoritară de rromi, în care locuia fără forme legale, a acceptat propunerea prietenului său A.D. de a merge într-o locaţie pentru a juca barbut. Inculpatul avea asupra sa suma de 850 Euro, cu care intenţiona să plece în Portugalia.
În timp ce se deplasau pe drum, în apropierea unei unităţi militare cei doi s-au întâlnit cu partea vătămată I.I., aflată în stare de ebrietate, care era însoţită de martorul M.B.V.
Fără nici un motiv partea vătămată şi însoţitorul ei au început să arunce cu pietre spre inculpat şi să-l înjure.
Enervat de aceste manifestări, inculpatul a ajuns-o pe partea vătămată şi cu un cuţit i-a aplicat două lovituri, una în zona umărului, iar cealaltă în abdomen.
Conform raportului de expertiză medico-legală partea vătămată a fost internată, la 30 iunie 2004, în secţia chirurgie a Spitalului Roman, prezentând plagă penetrantă toraco-abdominală, cu interesare gastrică, operată, plăgi scrotale, toracică, a braţului şi coapsei, necesitând 35-40 zile îngrijiri medicale şi care, prin gravitatea lor, i-au pus în primejdie viaţa.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei, în considerarea stării de tulburare în care s-a aflat urmare provocării, din partea părţii vătămate, produsă prin violenţă.
Prin Decizia penală nr. 14 din 11 ianuarie 2005, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, constatând că pedeapsa, astfel cum a fost individualizată, este legală şi temeinică.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpat care oral, a reiterat motivul susţinut în apel, respectiv o mai mare eficienţă circumstanţei atenuante legale generale a provocării prin reducerea pedepsei în limitele arătate de art. 76 C. pen.
Verificând hotărârea criticată în baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul inculpatului este susţinut pe cazul de casare, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., însă este nefondat.
Situaţia de fapt, aşa cum a fost reţinută, rezultă fără echivoc din materialul probator, respectiv procesul verbal de cercetare a locului faptei şi planşe foto, procesul verbal de consemnare a procedurii judiciare a recunoaşterii inculpatului, de către partea vătămată din grup şi planşe foto, raportul de expertiză medico-legală, declaraţiile martorilor M.B.V. şi C.C., coroborate cu declaraţiile inculpatului, prin care a recunoscut săvârşirea infracţiunii.
Încadrarea juridică este legală.
La individualizarea pedepsei s-a ţinut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv, pe de o parte de gradul ridicat de pericol social al infracţiunii şi limitele speciale ale pedepsei iar, pe de altă parte, de împrejurările săvârşirii faptei, fiind justificat reţinută circumstanţa atenuantă, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., precum şi de, persoana făptuitorului, condamnat repetat pentru furt, ultima dată prin sentinţa penală nr. 248 din 24 martie 2000 a Judecătoriei Roman la 3 ani închisoare, fiind liberat din penitenciar condiţionat la data de 3 iulie 2002, astfel încât este recidivist.
În raport de aceste date, pedeapsa, aşa cum a fost aplicată, este necesară realizării funcţiilor de constrângere şi reeducare ale sancţiunii penale şi scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, astfel încât nu se justifică reducerea acesteia.
Cum în cauză nu se constată nici existenţa vreunuia dintre celelalte cazuri de casare prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care se iau în considerare din oficiu, recursul inculpatului urmează să fie respins ca nefondat.
Din pedeapsa aplicată se va deduce durata reţinerii şi a arestării preventive ale inculpatului de la 22 iulie 2004 la 9 martie 2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I.S. împotriva deciziei penale nr. 14 din 11 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 22 iulie 2004 la 9 martie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1640/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1653/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... → |
|---|
